45,800 matches
-
spunea că 21 de nave japoneze sunt ancorate în portul Dangpo. La Dangpo, Kurushima Michiyuki (subordonat al lui Kurushima Michifusa) a poruncit trupelor sale să jefuiască și să incendieze un oraș de coastă. Când s-a apropiat cu flota de portul Dangpo, amiralul Yi Sun-sin a observat că nava amiral a flotei japoneze era ancorată printre celelalte nave. Dându-și seama de ocazia pe care o avea, Yi Sun-sin a atacat cu propria sa navă amiral (o navă-țestoasă) nava amiral a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
flotă de 51 de nave. În aceeași zi, amiralul Yi a primit un raport care spunea că există o flotă japoneză în apropiere de Danghangpo. El a trimis imediat navele la Danghangpo pentru a verifica dacă raportul este corect. în portul Danghangpo erau ancorate 26 de nave japoneze, inclusiv o altă navă amiral. La fel ca la Dangpo, japonezii jefuiau și ardeau clădirile din orașul coreean. Amiralul a trimis câteva nave de patrulare pentru a testa apărarea japoneză. Patru nave mari
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japoneze erau ancorate în Angolpo. La momentul respectiv, în Angolpo erau ancorate flotele lui Guki Yoshitaka și Gato Yoshiyaki. La 10 iulie, flota Joseon-ului a plecat spre Angolpo. Coreenii au încercat să atragă flota japoneză spre marea largă deoarece în fața portului nivelul apei era foarte scăzut iar panokseon-urile nu se puteau apropia. Cu toate acestea, flota japoneză a rămas în port și a răspuns trăgând de pe teren. Amiralul Yi a trimis diviziile sale să scufunde navele ancorate în port. Mulți soldați
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
10 iulie, flota Joseon-ului a plecat spre Angolpo. Coreenii au încercat să atragă flota japoneză spre marea largă deoarece în fața portului nivelul apei era foarte scăzut iar panokseon-urile nu se puteau apropia. Cu toate acestea, flota japoneză a rămas în port și a răspuns trăgând de pe teren. Amiralul Yi a trimis diviziile sale să scufunde navele ancorate în port. Mulți soldați japonezi au fost uciși iar cei care au supraviețuit s-au retras pe uscat. După ce jumătate din flota japoneză s-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
deoarece în fața portului nivelul apei era foarte scăzut iar panokseon-urile nu se puteau apropia. Cu toate acestea, flota japoneză a rămas în port și a răspuns trăgând de pe teren. Amiralul Yi a trimis diviziile sale să scufunde navele ancorate în port. Mulți soldați japonezi au fost uciși iar cei care au supraviețuit s-au retras pe uscat. După ce jumătate din flota japoneză s-a scufundat, flota Joseon-ului s-a retras fiind îngrijorați pentru oamenii de rând. Flota lui Yi Sun-sin s-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
acuarele propriu-zise, însă în epocă nu se făcea distincția. Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 - 1887). În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 - 1882), care în perioada 1868 - 1869, la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România, în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
dobrogean / Peisaj cu case". Nicolae Dărăscu (1883 - 1959) a pictat și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez, precum și acuarelele "Peisaj din Vlaici/Peisaj cu dealuri", "Peisaj/Peisaj panoramic", "Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental". Lucian Grigorescu (1894 - 1965) a pictat "Case în port (Martignes)" (1931-1933) Iosif Iser (1881 - 1958) a pictat "Două spaniole" (tehnici combinate), și numeroase scene din Dobrogea: "Case tătărești/ Compoziție cu case", "Turci la cafenea/Interior cu personaje", "Curse de cai în Dobrogea / Scenă de gen în peisaj", "Peisaj dobrogean
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
400 de soldați. Când a încercat să asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate pe culmile dealurilor abrupte. În două ore, soldații au revenit la flotă cu 143 de morți
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
lupta împotriva patronului lor, în care își pierd orice urmă de compasiune. În povestirea "" a fost inclusă experiența conflictelor sociale din perioada copilăriei lui Camus. Acțiunea acestei povestiri are loc în Algeria și prezintă un moment de după greva dogarilor din port și, în același timp, conflictele psihologice și sociale determinate de noua situație și pierderea compasiunii individuale ca urmare a presiunii grupului. Muncitorii dintr-un atelier îi solicită patronului Lassalle să le mărească lefurile ca urmare a creșterii costurilor vieții, dar
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
nume de familie ale evreilor din Maroc, si a fost deformat de către funcționari, pe atunci în mare parte evrei așkenazi, la înscrierea familiei în registrul populației după venirea în Israel. „Azankad” în limba tamazight înseamnă „cerb”. Eizenkot a crescut în portul sudic Eilat, unde a urmat liceul Goldwater, profilându-se în mecanică navală, apoi a urmat un curs liceal seral pentru terminarea examenelor de bacalaureat. În cele din urmă el a preferat să se înroleze nu la marină, ci în brigadă
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
Sân Giorgio Maggiore, proiectată de Andrea Palladio și începută în 1566. Clopotnița are un inel cu 9 clopote în C#. La începutul secolului al XIX-lea, după ce Republică a căzut, mănăstirea a fost aproape desființată și insula a devenit un port liber cu un nou port construit în 1812. Ea a devenit locul artileriei Veneției. Sân Giorgio Maggiore este acum sediul centrului artistic Fundația Cini, cunoscută pentru bibliotecă să și este, de asemenea, sediul teatrului în aer liber Teatro Verde.
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Andrea Palladio și începută în 1566. Clopotnița are un inel cu 9 clopote în C#. La începutul secolului al XIX-lea, după ce Republică a căzut, mănăstirea a fost aproape desființată și insula a devenit un port liber cu un nou port construit în 1812. Ea a devenit locul artileriei Veneției. Sân Giorgio Maggiore este acum sediul centrului artistic Fundația Cini, cunoscută pentru bibliotecă să și este, de asemenea, sediul teatrului în aer liber Teatro Verde.
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
este unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Italiei și unul dintre cele mai mari porturi de croazieră din Marea Adriatică și Marea Mediterană. Accesul este asigurat prin cele trei porturi de intrare: Docurile sunt repartizate pe diferite zone, după funcționalitate: Portul este interconectat cu zona industrială Marghera
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
este unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Italiei și unul dintre cele mai mari porturi de croazieră din Marea Adriatică și Marea Mediterană. Accesul este asigurat prin cele trei porturi de intrare: Docurile sunt repartizate pe diferite zone, după funcționalitate: Portul este interconectat cu zona industrială Marghera, un bazin ce include numeroase șantiere navale de construcțtii și
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
este unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Italiei și unul dintre cele mai mari porturi de croazieră din Marea Adriatică și Marea Mediterană. Accesul este asigurat prin cele trei porturi de intrare: Docurile sunt repartizate pe diferite zone, după funcționalitate: Portul este interconectat cu zona industrială Marghera, un bazin ce include numeroase șantiere navale de construcțtii și reparații aflate la Marghera, Veneția și Pellestrina. Aici este sediul activităților Marinei Militare
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
este unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Italiei și unul dintre cele mai mari porturi de croazieră din Marea Adriatică și Marea Mediterană. Accesul este asigurat prin cele trei porturi de intrare: Docurile sunt repartizate pe diferite zone, după funcționalitate: Portul este interconectat cu zona industrială Marghera, un bazin ce include numeroase șantiere navale de construcțtii și reparații aflate la Marghera, Veneția și Pellestrina. Aici este sediul activităților Marinei Militare cu prezența fostului Arsenal Militar Maritim, acum sediul "Institutul de Studii
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
Veneția și Pellestrina. Aici este sediul activităților Marinei Militare cu prezența fostului Arsenal Militar Maritim, acum sediul "Institutul de Studii Militare Maritime", al "Muzeului de istorie navală a Veneției" și al "Școlii militare navale Francesco Morosini". Aici se pătrunde prin porturile de intrare Lido (pentru orașul istoric) și Malamocco (pentru zona industrială). Gurile de intrare sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
se pătrunde prin porturile de intrare Lido (pentru orașul istoric) și Malamocco (pentru zona industrială). Gurile de intrare sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și bazine capabile să asigure traficul, precum și de baraje mobile contra acqua alta. În 2006 , portul a avut un trafic de 30.936.931 tone, cu circa 14.541.961 tone în sectorul comercial, cu 316.641 TEU
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și bazine capabile să asigure traficul, precum și de baraje mobile contra acqua alta. În 2006 , portul a avut un trafic de 30.936.931 tone, cu circa 14.541.961 tone în sectorul comercial, cu 316.641 TEU (Twenty-Foot Equivalent Unit) și 1.453.513 pasageri, 5.033.484 de tone în sectorul industrial și 11
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
ele nu puteau detecta și submarinele care se deplasau la suprafață.. Până în vara anului 1940, germanii dispuneau de un număr redus de submarine capabile să atace convoaiele aliate în Oceanul Atlantic prin tactica de haită. Construirea de noi submarine și cucerirea porturilor franceze a permis formarea primelor grupuri de submarine care operau în „haite de lupi” . Ca urmare, începând din toamna anului 1940, odată cu apariția atacurilor primelor grupuri de submarine, numărul și capacitate vaselor aliate scufundate a crescut. Dacă în august, ca
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea invadatorilor (mai ales huni). Mai târziu, ea a oferit condiții naturale pentru extinderea și dezvoltarea Republicii Venețiene și a imperiul său maritim. Ea constituie încă o bază pentru un port maritim, pentru Arsenalul Venețian și pentru pescuit, fiind de asemenea un spațiu limitat de vânătoare și pentru industria pisciculturii. Laguna s-a format cu aproximativ 6.000-7.000 de ani în urmă, când transgresiunea marină ce a urmat glaciațiunii a
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre insule lagunei erau mlăștinoase, dar un program gradual de drenaj le-a făcut locuibile. Multe insule mici sunt artificiale, în timp ce unele zone din jurul portului Mestre sunt de asemenea insule recuperate din apă. Insulele rămase sunt, în esență, dune, inclusiv cele ale fâșiei de coastă (Lido, Pellestrina și Treporti). Laguna Venețiană a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, dar abia în timpul și după
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
centrul ei) și Chioggia (la ieșirea de sud); Lido di Venezia și Pellestrina sunt locuite de asemenea, dar ele fac parte din Veneția. Cu toate acestea, cea mai mare parte a locuitorilor din Veneția, precum și centrul său economic, aeroportul și portul, se află la capătul vestic al lagunei, în jurul fostele orașe Mestre și Marghera. La capătul nordic al lagunei este orașul Jesolo, o stațiune maritimă renumită, și orașul Cavallino-Treporti. Laguna Venețiană este inclusă în mare parte în provincia Veneția, dar zona
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
Asediul orașului Calais a fost o bătăile dusă pentru controlul orașului și portului Calais în timpul blitzkriegului german prin care Wehrmachtul a ocupat nordul Franței în 1940. Luptele au precedat cu puțin evacuarea britanicilor din BEF (Corpul Expediționar) prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Cele două operațiuni au fost subiect de dezbateri pentru multă vreme
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
lui Guderian era format din trei divizii de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a înaintat de-a lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a Canalului Mânecii dinspre porturile Regatului Unit: Calais, Boulogne și Dunkerque (portul belgian Ostend fiind uneori luat în calcul). Acestea sunt
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]