45,800 matches
-
de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a înaintat de-a lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a Canalului Mânecii dinspre porturile Regatului Unit: Calais, Boulogne și Dunkerque (portul belgian Ostend fiind uneori luat în calcul). Acestea sunt porturi destinate în special transportului de persoane
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a Canalului Mânecii dinspre porturile Regatului Unit: Calais, Boulogne și Dunkerque (portul belgian Ostend fiind uneori luat în calcul). Acestea sunt porturi destinate în special transportului de persoane și, doar într-o mai mică măsură, celui de mărfuri. Atunci când au fost făcute planurile pentru desfășurarea
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
rezistență notabilă, fiind doar ținta unora atacuri aeriene aliate. „Porturile Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a Canalului Mânecii dinspre porturile Regatului Unit: Calais, Boulogne și Dunkerque (portul belgian Ostend fiind uneori luat în calcul). Acestea sunt porturi destinate în special transportului de persoane și, doar într-o mai mică măsură, celui de mărfuri. Atunci când au fost făcute planurile pentru desfășurarea unităților Corpului Expediționar Britanic (BEF), Marele Stat
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Canalului” este denumirea unui grup de porturi franceze din apropierea Cap Gris Nez care asigură cea mai scurtă rută de traversare a Canalului Mânecii dinspre porturile Regatului Unit: Calais, Boulogne și Dunkerque (portul belgian Ostend fiind uneori luat în calcul). Acestea sunt porturi destinate în special transportului de persoane și, doar într-o mai mică măsură, celui de mărfuri. Atunci când au fost făcute planurile pentru desfășurarea unităților Corpului Expediționar Britanic (BEF), Marele Stat Major Imperial s-a folosit de experiența pe care o
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
doar într-o mai mică măsură, celui de mărfuri. Atunci când au fost făcute planurile pentru desfășurarea unităților Corpului Expediționar Britanic (BEF), Marele Stat Major Imperial s-a folosit de experiența pe care o căpătase în prima conflagrație mondială. BEF folosise „porturile Canalului” ca principale baze logistice, chiar dacă ele se aflau la doar 30-40 km de linia frontului. Dacă germanii ar fi reușit în timpul Ofensivei din primăvara anului 1918 să străpungă liniile aliate și să cucerească aceste porturi, sau dacă doar ar
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
conflagrație mondială. BEF folosise „porturile Canalului” ca principale baze logistice, chiar dacă ele se aflau la doar 30-40 km de linia frontului. Dacă germanii ar fi reușit în timpul Ofensivei din primăvara anului 1918 să străpungă liniile aliate și să cucerească aceste porturi, sau dacă doar ar fi reușit să le amenințe funcționarea, trupele britanice s-ar fi aflat într-o situație disperată. Din acest motiv, în 1939, Corpul Expediționar Britanic și-a plasat bazele mult mai la vest, în principal în porturile
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
porturi, sau dacă doar ar fi reușit să le amenințe funcționarea, trupele britanice s-ar fi aflat într-o situație disperată. Din acest motiv, în 1939, Corpul Expediționar Britanic și-a plasat bazele mult mai la vest, în principal în porturile Le Havre și Cherbourg. Calais și celelalte porturi „ale Canalului” au fost folosite doar pentru transporturi mici ale personalului sau mărfurilor. Britanicii nu au pregătit din acest motiv nici un plan defensiv al acestor porturi. Apărarea lor a fost lăsată în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
le amenințe funcționarea, trupele britanice s-ar fi aflat într-o situație disperată. Din acest motiv, în 1939, Corpul Expediționar Britanic și-a plasat bazele mult mai la vest, în principal în porturile Le Havre și Cherbourg. Calais și celelalte porturi „ale Canalului” au fost folosite doar pentru transporturi mici ale personalului sau mărfurilor. Britanicii nu au pregătit din acest motiv nici un plan defensiv al acestor porturi. Apărarea lor a fost lăsată în seama unor unități de rezerviști francezi. După lansarea
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
mai la vest, în principal în porturile Le Havre și Cherbourg. Calais și celelalte porturi „ale Canalului” au fost folosite doar pentru transporturi mici ale personalului sau mărfurilor. Britanicii nu au pregătit din acest motiv nici un plan defensiv al acestor porturi. Apărarea lor a fost lăsată în seama unor unități de rezerviști francezi. După lansarea ofensivei germane din mai 1940, orașul și portul Calais au fost țintele unor bombardamente tot mai puternice, care au dezorganizat mișcările armatei și o confuzie generală
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
transporturi mici ale personalului sau mărfurilor. Britanicii nu au pregătit din acest motiv nici un plan defensiv al acestor porturi. Apărarea lor a fost lăsată în seama unor unități de rezerviști francezi. După lansarea ofensivei germane din mai 1940, orașul și portul Calais au fost țintele unor bombardamente tot mai puternice, care au dezorganizat mișcările armatei și o confuzie generală, coloanele militare fiind stânjenite de coloanele de refugiați care se îndreptau spre oraș și cele ale refugiaților care încercau să părăsească portul
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
portul Calais au fost țintele unor bombardamente tot mai puternice, care au dezorganizat mișcările armatei și o confuzie generală, coloanele militare fiind stânjenite de coloanele de refugiați care se îndreptau spre oraș și cele ale refugiaților care încercau să părăsească portul. Pe 20 m ai, germanii au cucerit orașul Abbeville pe râul Somme, preluând controlul asupra ultimului pod peste râu pe drumul spre țărm, izolând practic BEF în Flandra și Picardia, fără nicio legătură cu bazele logistice. Responsabilii militari britanici au
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Abbeville pe râul Somme, preluând controlul asupra ultimului pod peste râu pe drumul spre țărm, izolând practic BEF în Flandra și Picardia, fără nicio legătură cu bazele logistice. Responsabilii militari britanici au hotărât să transfere în mare grabă trupe în porturile Canalului, care urmau să fie folosite pentru reaprovizionarea BEF sau pentru evacuare. La Boulogne a fost repartizată o brigadă de infanterie de gardă. Mai multe unități britanice, care trebuiseră inițial să intre în componența Diviziei I blindată aflată în organizare
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă, bombardamentele germane i-a silit pe comandanții vaselor britanice de transport să părăsească docurile mai înainte să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă de pe
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă de pe 23 mai, Guderian ordonase Diviziei a 10-a Panzer, (comandată de generalul Ferdinand Schaal), să ocupe orașul și portul Calais. Atacul diviziei a fost încetinit la Amiens, deoarece unitățile de infanterie care trebuia să o înlocuiască a întârziat în luptele de pe maul sudic al râului Somme. Din acest motiv, întăririle britanice trimise la Calais au ajuns pe poziții cu
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
secolul al XVI-lea, dar care fusese renovată, modificată și întărită de câteva ori de-a lungul timpului. Se pare că cel mai important obiectiv al orașului era din punctul de vedere al britanicilor triajul de cale ferată și cheurile portului ("Gare maritime"), care puteau fi folosite pentru reaprovizionare trupelor, trimiterea întăririlor sau evacuare militarilor. Orașul era înconjurat de fortificații. Fortificațiile originale erau formate din douăsprezece bastioane, legate între ele cu ziduri de apărare. În partea de sud, două bastioane și
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay a fost apărat până spre prânz de mai mulți militari ai QVR și francezi. Regimentul al 86-lea de infanterie germană a întârziat atacul principal comandat pentru că trebuit să cucerească
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au avut suficient timp pentru fortificarea podurilor și caselor de pe mal. Retragerea acestui regiment a lăsat Brigada de infanterie din cealaltă parte a portului într-o poziție mai puțin bine apărată. Brigada ocupa poziții defensive pe malul canalului du Marck, expuse atacului inamic de pe trei direcții. Nicholson și-a mutat cartierul general din clădirile Gării Maritime în citadela orașului. Aici au fost transferați și
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
primarul orașului, care era îngrijorat de soarta concetățenilor săi, supuși unor bombardamente continui. După reluarea atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de pescuit, yahturi și alte vase mici preluaseră răniții din port. Nu a fost emis nici un ordin de evacuare a Brigăzii a 30-a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de pescuit, yahturi și alte vase mici preluaseră răniții din port. Nu a fost emis nici un ordin de evacuare a Brigăzii a 30-a. Ministrul de război Anthony Eden a emis o circulară inspirată de premierul Winston Churchill prin care se afirma doar că, "„Ochii Imperiului sunt ațintite asupra apărării Calaisului
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii regimentului 60 au primit ordinul "„fiecare pentru el”", dar puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare de pe 26 mai, în timpul căreia a preluat mai multe zeci de militari refugiați pe un dig din portul Calais Cifrele cu privire la pierderile germane - morți și răniți - nu sunt cunoscute, dar este posibil să se fi ridicat la câteva sute de oameni căzuți în cele trei zile de lupte grele. La o zi după pierderea Calaisului, britanicii au început
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
1942, în timpul bătăliei de la Gazala, lunetisul OSS Karl Fairburne este trimis să-l asasineze pe Gen. Franz Vahlen și să-i descopere proiectul super-secret. El îi ajută pe soldații britanici să contra-atace forțele Gen. Erwin Rommel, dar, într-un final, portul orașului Tobruk este pierdut. Fairburne se îndreaptă către oaza Gaberoun din Libia pentru a ucide câțiva ofițeri și a afla locația lui Vahlen. El descoperă, însă, doar un document care spune despre proiectul lui Vahlen, "Seuche" (literal, ciuma). Long Range
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
operatori pe întreaga ruta. Terminarea primei căi ferate transcontinentale a Canadei la 7 noiembrie 1885 a fost un reper important al istoriei Canadei. Între 1881 și 1885, Canadian Pacific Railway (CPR) a realizat o cale ferată ce se întindea de la portul Montreal până la coasta Pacificului, îndeplinind o condiție a aderării în 1871 a Columbiei Britanice la Confederația Canadiană. Orașul Vancouver, declarat oraș la 1886, a fost desemnat drept capăt vestic al liniei. CPR a devenit prima companie feroviară transcontinentala din America de Nord
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
vremea când acel teritoriu era încă parte a Colombiei. (teritoriul s-a separat de Columbia în 1903 și a devenit statul independent Panama). Linia a devenit astfel prima cale ferată care traversa complet orice parte a Americilor și lega fizic porturi de la Oceanele Atlantic și Pacific. Dat fiind mediul de pădure tropicală, relieful accidentat și bolile că malaria și holeră, realizarea ei a fost o considerabilă dificultate inginereasca. Construcția a durat cinci ani, după ce s-au început lucrările în mai 1850
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
și beneficii unice. Aceste naționalități și clase sunt disponibile doar în modul multiplayer. "Warfighter" conține diferite personalizări, atât pentru jucător, cât și pentru armă. Jucătorul poate echipa diverse țevi, amortizoare, încărcătoare, lunete și culori pentru arme. Jocul începe într-un port din Karachi, Pakistan, unde echipa Mako, formată din foști soldați U.S. Navy: Mother, Tom "Preacher" Walker și Voodoo, este însărcinată de DEVGRU (a șasea echipă marină) să saboteze o piață neagră a unui dealer de arme, care implică o mișcare
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]