4,977 matches
-
anchetei și judecării acelei cauze infa mante, familia, la rândul ei, se pomeni strivită sub greutatea demnă, dar inexorabilă a acestei a doua acuze: cel mai bun prieten al lui Constantin Noica și crimă împotriva securității statului! Aici nu mai încăpeau pachete transmise celor arestați preventiv, nu mai exista posibilitatea unor întâlniri inopinate în cabinetul anchetatorului, nu mai transpirau mesaje transmise prin cei puși în libertate... Aici este Neantul! Categorie filozofică. și totuși, de ici, de colea veneau șoapte și amănunte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lumea nu-i mai mare ca o batistă. Dar cum ajunge să semene într-o fotografieun lințoliu în iarbă cu o batistă? Iar fotografia mortuară a fiului să-i slujească mamei ca semn de carte în cartea de rugăciuni? Cum încape moartea într-o fotografie maroniu-albă nu mai mare decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să se facă atât de mică, pe deasupra mai lăsând de jur-împrejur și o margine goală pentru iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un acordeon îi amintea de fiul mort. Acordeonul era obiectul rămas în urma sa care trebuia să-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bebelușului. Dintre toți frații mei, cel care s-a ocupat cel mai mult de copil cu o dragoste deosebită a fost fratele nostru Radu. O făcea din instinct; cu o pricepere și o dichiseală de om calificat în meserie. Nu încape nicio îndoială că exista în fratele meu Sandu o bunătate funciară genetică, inalterabilă, transmisă pe cale ereditară ca cea mai de preț moștenire de la strămoșii care s-au succedat generație după generație de-a lungul istoriei omenirii. Bunătatea, blândețea, duioșia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry Miller, Virginia Woolf, H.G. Wells, Salman Rushdie, Raymond Feder man, Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch și încă vreo câteva plutoane. Sunt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lângă baleiajul ăsta atent ca farurile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
povestit că i s-au luat pentru a doua oară casa și fabrica, că și-a pierdut toți banii la stabilizarea monetară. După aceea a aterizat, întreținut de mine, într-o cămăruță de serviciu de doi pe doi, unde nu încăpeau decât un pat și un scaun. Toată ziua citea cărți pe care i le aduceam eu de la editură - majoritatea sovietice. A murit în urma unui accident cerebral, cu o carte neterminată, Tăunul, deschisă pe scaunul de lângă pat. Cum am făcut față
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spun că a fost o situație foarte simpatică. R.P. Au existat cărți pe care n-ați fi vrut să le tra duceți și, din varii motive, le-ați tradus? Dar cărți pe care ați fi vrut să le traduceți, dar încăpuseră pe mâinile altcuiva? Dați-mi, vă rog, exemple din ambele categorii, dacă aveți. A.R. Cărți pe care n-aș fi vrut să le traduc au fost puține, pentru că, în general, editurile îmi dădeau să aleg. Aveau o purtare cavalerească
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție manuscriselor, revistelor, ziarelor - mi-l fixă, îndoit în două, la pieptul pardesiului. La un moment dat șoferul strigă ceva care cuprindea rumînskoie pasolstvo și, din două-trei îmbrânceli normale într-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu 1988, pp. 49-50) POTOPIN Ion „[...] Dar ție, cum să-ți spunem? - Veșnicie solară, nu, lumina ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
noastră, noi.“ (Argeș, iulie 1971) „Omagiul pe care îl adresăm eminentului om politic, savantului strălucit, militantei de înalt prestigiu pe tărâmul internațional, soției și mamei, în acest ceas sărbătoresc al vieții sale, este - firesc - omagiul inimilor noastre, care cu greu încape în cuvinte. Cuvântul Mulțumim! e, poate, cel mai de preț și cel mai încăpător, cel mai clar din câte ne dăruiește, în transparența ei de luceafăr, limba română. Vă rugăm, tovarășă Elena Ceaușescu, să-l primiți!“ (Flacăra, 4 ianuarie 1979
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează. Mai bine. Altfel ar afla că într-un microbuz VW, model 1978 trebuie să încapă: 4 televizoare, 12 prăjitoare de pâine, 7 VCR-uri, 5 râșnițe de cafea, 8 aparate foto, un cuptor cu microunde, 4 storcătoare de fructe, 6 roboți de bucătărie, 22 de geamantane și genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o culoare care ne reprezenta. Țară pustie în cap, Nina Hagen și Janis Joplin (le văzusem doar în fotografii) în inimă (și nu C.C. Catch). Serioase până la fanatism, iremediabil ironice. Negru din cap până-n picioare, culoarea în care ar fi încăput multe, multe cuvinte. Urma să intrăm în „câmpul muncii“, „mare și lat“, vorba Dodoloiului. Fiecare pe cont propriu. Negru. La toate fetele alea care aleseseră rozul mă gândesc cu un soi de tandrețe, de milă. Erau fete care aspirau la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
5. ni se povestește că există o grădină plantată cu roze și alte flori. La numărul 6. se află clădirea administrației, și ea prevăzută cu camere de locuit, bucătărie, cămară, magazii și alte dependințe, la 7. o pivniță în care încap 50 de butoaie a câte 40 de găleți, la 8. un șopron sub care se află un atelier de dogărie, la 9. un alt șopron sub care se pot adăposti 5-6 care(căruțe) în caz de ploaie, la 10. e
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de metode, procedee și mijloace de învățământ influențează pozitiv atitudinea elevilor față de învățătură și față de școală, nefiind frustrați de bucuriile și binefacerile copilăriei. Coerciția în educație O zicală populară cu valoare paideică spunea că pe copil să-l bați cât încape să doarmă de-a curmezișul patului, lăsând să se înțeleagă că începând de la o anumită vârstă bătaia nu mai are putere de îndreptare, ba chiar poate avea efecte contrare. Izvorâtă din milenara experiență de viață, această butadă a cărei idee
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
marmură fericită ale Greciei antice? Și cît datorează Elada propriei ei arte? E atît de evident că fiecare creator Își modelează opera, Încît pierdem din vedere că, la rîndul ei, opera Îl modifică pe cel ce-a creat-o. Nu Încape, cred, Îndoială că Michelangelo a fost Înrîurit de statuile sale mai mult decît de cei care-i lăudau geniul. Uneori opera poate chiar devora o biografie. Pe acest drum orice zeu sfîrșește prin a deveni om. Praxitele care, vrînd să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să am puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît o laudă a lumii clasice. Și totuși el scrie: „nu va
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît o laudă a lumii clasice. Și totuși el scrie: „nu va exista altă frumusețe modernă decît frumusețea antică; adică cea Înzestrată cu eternitate; restul e modă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la intrarea fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obligată să rezolve ea, speranța, ce nu rezolvăm noi... Sigur că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu face decît să le dezvăluie... (...Întreg universul Încape sub aripile unui fluture, cu condiția ca acesta să zboare fericit În soarele de amiază. Din nefericire ne dăm seama că timpul trece fără Întoarcere tocmai cînd vrem mai mult să-l reținem. Adevăratul dar de nuntă nu era cutia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dramatice. Regizorul român vrea viziunea convulsivă aut nihil. Cu asta din urmă ne și alegem, cel mai adesea Bilanțul e trist ca un film prost : nu există Cinematografie românească demnă de acest nume ! Există doar câțiva cineaști în afara concursului câțiva, încap într-o singură mână (bună) ; i am amintit deja într-un top, îi voi mai aminti o dată : Pintilie, firește, Veroiu, Daneliuc, Pița (la început), și cam asta, din păcate, e tot Fiind dinozaurii noștri, au și ei uneori dreptul să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
românesc aproape că nu mai are nevoie de lobby în afară ; are mare nevoie de lobby înăuntru, în țară ! Pentru că veni vorba, standul românesc de la Cannes care anul trecut fusese excelent manageriat de APFR (Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc) a încăput anul acesta pe mâinile Ministerului Comerțului. C-așa-i la noi : dacă un lucru merge bine, trebuie stricat. Așa că, în spațiul de trei pe trei al standului (care la Cannes este aur curat !), abia aveau loc supranumerarii reprezentanți supraponderali ai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un anumit vag, pentru că nu e nimic spectaculos, direct dramatic în acest film. Există momente mai dinamice, mai emoționante, dar nu drame nemijlocit vizibile. M-a interesat, de asemenea, felul în care se construiește spațiul în acest film, căci nu încape îndoială pentru mine că e vorba despre o construcție deliberată. Nu e un spațiu claustrofobic, dar e, în mare parte din film, un spațiu destul de precis și îngust circumscris : interiorul casei, curtea, hambarul. Din acest spațiu se iese ocazional ceva
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
autorul lui Felix și Otilia) spunând că filmul lui Nicolaescu este un film de artă, un film experimental, începi să-nțelegi : filmul lui S.N. e de artă pentru că și următorul film al lui I.M. va fi de artă și mai încape vorbă ? experimental ; adică un experiment pe banii contribuabililor a ceea ce nu înseamnă Cinema !... Alla gloria militar Oglinda (regia Sergiu Nicolaescu, scenariul Ioan Grigorescu și Sergiu Nicolaescu) este un muzeu în imagini : ”maistrul” Nicolaescu trece, se oprește îndelung în fața unor exponate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cronici au fost pozitive), ar fi trebuit lansat cu surle ; or, n-am auzit să i se fi făcut vreo publicitate (fiind vorba despre filmul unor debutanți, ar fi avut nevoie, mai mult decât alții, de sprijin) ; dimpotrivă. Chiar dacă povestea încape într-o cutie de chibrituri, există mai multă tensiune și mai multă morală în ”filmulețul” acesta decât zece pelicule ”serioase” la un loc ! Marfa și banii e genul de film care îți rămâne în minte mult timp după ce l-ai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]