5,677 matches
-
pielea gălbuie, îmbătrânită, părul rar îi era strâns într-o pieptănătură înaltă, cum se purta în urmă cu patruzeci de ani. Gajus se apropie, mergând la un pas în urma ofițerului. Toată lumea tăcea. Ochii Liviei îi căutară pe ai băiatului, se înfipseră în ei. Erau niște ochi mici, apoși, dar foarte puternici. În ciuda anilor, vederea îi era pesemne foarte bună. Ofițerul se opri și făcu un pas lateral. Se opri și Gajus, în timp ce ea, cea mai puternică femeie din imperiu, „mama uzurpatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
învățase tribunul Silius, ar fi avut timp să-l ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cohortelor sale. Sertorius Macro ezită, îi trecu prin minte gândul că era distrus, însă privirea Împăratului se îmblânzi. Scutură din cap, ca pentru a-și face un reproș sieși, și zâmbi: S-o lăsăm moartă. Însă în creier i se înfipsese imprudentul cuvânt al lui Macro: „să te îndrume“. În tot acest timp, Callistus nu a vorbit deloc. Împăratul nu renunță la idee. Abia după secole - când visele unor mari comunități de popoare egale între ele începură să încolțească în sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Silanus s-au întâlnit în taină cu Sertorius Macro. Tăcu, încercând să-și dea seama dacă se făcuse înțeles. Cu capul sprijinit pe perne, Împăratul asculta în tăcere. Părea o simplă bârfă, dar asocierea celor trei nume i se înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să-l ucidă imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea doar veșmintele Împăratului pe pardoseală, trupul prăbușit al acestuia și balta de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alb, el a pus acel picior stâng pe care tocmai l-am descris pe un butuc retezat ca să fie Îndoit puțin (e vorba despre picior) și să poată avea de ce-și sprijini cotul; da, el are cotul stâng alb Înfipt În partea de sus albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă de acesta, fie și numai vârful bărbiei, care se vede destul de ascuțită, și fie și numai de vârful degetelor, căci vrea să privească totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâna la bărbie (deși stă În picioare), ca și cum aceasta i-ar fi poziția cea mai caracteristică; are pantaloni scurți kaki și o bluză de sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii foarte largi, figura e ascuțită, un triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și i-am aspirat parfumul iute de transpirație al sânilor Îmbumbați. Probabil că m-a atras acea albeață artificială a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În fața ochilor, căci s-a repezit să mă apuce de față, ridicându-se pe picioarele de dinapoi, precum un urs când atacă. Mâna mea stângă i-a intrat cu pumn cu tot În gură, până la Încheietura palmei, unde și-a Înfipt caninii ca două bisturiuri. Mușcătura nu m-a durut: am reținut doar mirarea față de adâncimea celor două găuri, făcute perfect, cum ar fi fost forate cu o bormașină fină, și priveam curios, ca și cum n-ar fi fost vorba despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza la real; Într-o clipă, văd emblematic viața mea Întreagă, un copac tânăr cu rădăcinile În sus Înfipt În mijlocul apei. Iată-mă pe mal, revin de dincolo iluminat, făcusem un pas bun peste linia de demarcație Între spațiul intern și cel extern, da, trecusem Oltul fără să știu să Înot. M-a Împins misterul unui text Închis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi. Un boldur de foc străbate orizontul și se Înfige sfârâind În mare nu prea departe de locul unde ne aflam. Nu ne era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am strâns unul În altul fără să mai privim, așteptând ca ugerul negru al apelor să se reverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam până pe plaja de nisip de pe insulă și acolo cădeam leșinat de efort și de acea plăcere a simțurilor fără sens. După ce soarele Îmi Înfigea mii de ace În epidermă, intram În apă și, Înotând contra curentului, treceam din nou pe malul unde ne erau hainele, ne Îmbrăcam și plecam. Odată, cineva, un copil de țigani, ne-a furat hainele, când eram pe malul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp cel din mașină e liber, spuse precaut Wilkins. - Mă gândesc acum la asta. Se furișă din nou după zid și privi către locul unde se afla mașina. Nu arăta cine știe ce, mai ales acum când era cu partea din față înfiptă în acel container. Într-adevăr, înăuntru, se putea vedea un individ slab cu o pușcă în mână. Trebuie să mă gândesc acum la asta... - Tu, din mașină, țipă ea deodată. Ești încercuit. Dacă nu te predai, vom începe să tragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
circului Hasbro. Îl chema Edward Kadesky. Mi se pare că acum e producător la Chicago. Sellitto notă numele. Apoi întrebă: - Weir a mai sunat de atunci? - Nu. Dar nici nu era nevoie. Cinci minute au fost de ajuns să-și înfigă ghearele. Chinuindu-mă și hăituindu-mă. Sunt Erick... - Eu trebuie să plec. Trebuie să-mi calc uniforma. Lucrez duminica în tura de dimineață și este una aglomerată. După ce terminară conversația, Sachs se îndreptă către telefon pentru a-l închide de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
distanță, pe care apoi l-a golit de intestine și l-a pregătit pentru a fi fript. Apoi, a hrănit oamenii cu el (pentru ca povestea să fie ma sugestivă, venise de acasă cu propriul său arc Clearwater MX Flex și înfipsese o săgeată în peretele de zgură, spre încântarea copiiloră. După o astfel de lecție venea el astăzi când intră în Bistroul Elmei. Chelnerița îi ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voi repeta crimele de care mă fac vinovat. Prima: te întreb dacă nu ești de acord cu mine când spun că un guvern, atunci când devine prea mare, pierde contactul cu poporul său. Atunci polițiștii se aleg cu libertatea de a înfige o coadă de mătură în rectul unui prizonier de culoare. Un prizonier nevinovat, pe deasupra. - Au fost prinși, comentă Grady apatic. - Condamnarea lor nu-i va reda acelui om demnitatea, am dreptate? Și pe deasupra, câți din ei nu sunt prinși?... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Barmanul le-a adus imediat două pahare de martini, mici în comparație cu cele care se serveau de obicei și care erau mari cât un bol pentru pești. Într-unul lichidul era limpede, în celălalt tulbure, ambele cu câte o măslină verde înfiptă în scobitoare. Duncan i-a oferit ei paharul din mâna stânga, împingându-l cu degetele apăsate pe partea plata a piciorului. — Amîndouă sunt vodka martini. Ăsta e simplu, iar ăsta — când a întins mâna dreaptă, ea a observat că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acolo de mii de ori. Făcu un efort supraomenesc să nu-și dea ochii peste cap când Leigh exclamă plină de încântare: — Foarte mișto! Emmy bău din greșală din ceașca Adrianei, iar aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu se poată bucura de succesul celei mai bune prietenei? Se sili să zâmbească și să spună câteva cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
totul în gura lui. Niciunul dintre ei nu și-a ridicat capul de pe pernă; se răsuceau și se sărutau, atât de tandru și de ușor până când ceva s-a produs și dorința a devenit copleșitoare; dinții se încleștară, unghiile se înfipseră, mâinile apucară și traseră. După aceea Leigh și-a odihnit capul pe pieptul lui și, cu ochii pe jumătate deschiși, s-a uitat la Jesse și a văzut că era treaz și o privea. Dar nu cu dragoste sau curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
despre tine. Ce se întâmplă, Leigh? Ei bine, mai ușor de-atât n-avea cum să fie. Practic el îi făcuse cadou cea mai potrivită introducere pe care și-o putea imagina. Inspiră adânc, strânse pumnii până când unghiile i se înfipseră din nou în palme și începu să vorbească. — Russell, știu că e greu — numai gândul că trebuie să ți-o spun mă ucide — dar vreau să fiu foarte sinceră cu tine. Se uită în podea simțind că el o privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]