4,863 matches
-
le cere ajutorul pentru al înfrânge pe titan. Folstag le spune eroilor că doar Nidhogg, un dragon scandinav, este destul de puternic pentru a înfrânge titanul, dar dragonul se află departe și va dura până va ajunge. În final, eroii îl înfrâng pe titan cu ajutorul lui Folstag și a lui Nidhogg și se întorc în Grecia. Ajunși în Grecia, ei observă cum întreg locul fusese distrus de titanul din Sikyos, și se gândesc cum îl pot distruge. Ajutorul lor vine din partea lui
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
renumit în Polonia, să revină în țară și l-a numit la guvernarea a o treime din regat, așa numitul „Tercia pars regni”. În 1051, împăratul Henric al III-lea a declanșat atacul împotriva Ungariei, dar trupele imperiale au fost înfrânte, acestea din urmă fiind lipsite de sprijinul flotei fluviale, care se întorsese din drum după ce primise o scrisoare falsificată de unguri. Încercările unor înalți prelați catolici de mediere a conflictului au eșuat, împăratul refuzând să accepte pacea. În anul următor
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
maghiar Andrei, care trăia în exil în Kiev după ce tatăl lui, Vazul, eșuase în tentativa de asasinare a regelui Ungariei Ștefan I. În 1046, Andrei I s-a reîntors în Regatul Ungariei și a fost încoronat rege, după ce l-a înfrânt pe Petru Orseolo. Se presupune că ea este cea care l-a convins pe Andrei I să ctitorească mănăstirea ortodoxă de la Tihany pentru pustnicii veniți împreună cu Anastasia din Rusia Kieveană. Anastasia nu a dat naștere unui fiu decât în 1053
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
desemnat succesor la tronul țării, a pornit războiul civil. Când ducele Béla a declanșat rebeliunea împotriva fratelui și regelui său, Andrei, acesta din urmă și-a trimis soția și fiul la curtea margrafului Austriei, Adalbert. Regele Andrei I a fost înfrânt și a murit la scurtă vreme după aceasta, iar Béla, fratele lui, a fost încoronat rege al Ungariei pe 6 decembrie 1060 Anastasia a cerut ajutorul împăratului Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, a cărei soră, Judith, fusese
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
1060-1073, regele Solomon a domnit în bună înțelegere cu verii săi, ducii Géza, Ladislaus și Lampert, care s-au reîntors în țară și i-au acceptat domnia. În 1074 însă, cei trei s-au răsculat împotriva regelui, reușind să îl înfrângă în martie același an. Solomon s-a refugiat în regiunile vestice al Ungariei, unde a păstrat controlul asupra comitatelor Moson și Pozsony. Anastasia și-a urmat fiul dar, după apariția unor conflicte, s-a retras la mănăstirea Admont, unde a
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
după ce i s-a născut un băiat, Solomon, să își numească fiul ca moștenitor al tronului. Béla a refuzat să accepte acest aranjament și s-a răsculat împotriva regelui și fratelui său. În ciuda faptului că Bela a reușit să îl înfrângă pe Andrei, el nu a reușit să impună succesiunea la tron al propriului fiu, opoziția împotriva lui Géza I încetând abia în 1074. Béla a fost fiul ducelui Vazul, unul dintre verii lui Ștefan I, primul rege al Ungariei. Despre
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
Transiordaniei, Irakului,Siriei și Libanului au pătruns în Palestina, în intenția declarată de a distruge Israelul, ori de a proteja pe arabii palestinieni ori pentru „a restaura ordinea”, cum s-au exprimat egiptenii. În cursul războiului armatele arabe au fost înfrânte. Teritoriul care ar fi trebuit după hotărârea ONU să fie preluat de un stat arab palestinian a fost împărțit, portivit liniilor de armistițiu, între Israel, de o parte, Transiordania (care a cucerit Ierusalimul de est si teritoriul cunoscut de atunci
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
http://reader.digitale-sammlungen.de/de/fs1/object/display/bsb10635844 00005.html Vlahii din Moldova (românii) și pecenegii conduși de Osul participă la o campanie de jaf în Transilvania și Ungaria care se termină cu bătălia de la Chiraleș în Transilvania, unde sunt înfrânți. Datele apar într-o cronică rusă. V. Spinei a studiat cronica și a comentat-o În 1070 vlahii din Moldova vor fi angajați iar împreună cu pecenegii, dar și cu rutenii, într-o expediție a regelui Boleslau al Cracoviei. Campania este
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. Principele Daniel ocupă și arde cetățile și așezările: Derevici, Gubin, Kobud, Gorodeț, Cudin, Bojskai și Diadicov, drept răspuns bolohovenilor
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
ca prizonier prima dată în Constantinopol și spoi în Antiohía. Când Mihail I a auzit despre capturarea fiului său, a trimis generalul bizantin capturat Langobardopoulos, care s-a însurat cu una din fiicele sale, pentru al recupera. Langobardopoulos, însă, ia înfrânt pe bizantini. Prin 1078 marinarul venețian l-au recuperat pe Constantine Bodin din captivitate și l-au întors la tatăl său Mihail I de Doclea. Puțin mai târziu, în 1081, Mihail a murit, și la succedat pe tatăl său ca
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
ibn Khalaf și chiar Abu Jahl , unul dintre cei mai mari dușmani ai musulmanilor . În final , Coranul menționează că în timp ce Profetul Mahomed se ruga lui Allah , a coborât din cer o armată de îngeri , conduși de îngerul Jibril și au înfrânt armata quraishilor , apoi au dispărut . În această luptă de la Badr, musulmanii au obținut o primă decisivă victorie militară asupra adversarilor lor din Mecca. Ea a anunțat întemeierea puterii temporale a lui Mahomead.
Bătălia de la Badr () [Corola-website/Science/329943_a_331272]
-
aliniamentul Grozinți - Clișcăuți - Nedăbăuți. Deoarece trupele române nu au realizat un front continuu iar populația a fost amenințată de bolșevici cu represalii dacă nu ar fi luptat alături de ei, localitățile inițial au rezistat atacului trupelor române. După ce însă coloanele au înfrânt și au scos din pozițiile lor pe inamicii poziționați pe aliniamentul celor 3 sate, au reluat înaintarea a doua zi. Timp de alte 3 zile (16/29-18/31 ianuarie) s-au au dat lupte violente. Pe 18 ianuarie trupele române
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de bolșevici (30.000). Cea mai bună soluție propagandistică în acest context, a fost aceea de a susține că refugiații basarabeni de pe malul stâng au inițiat revolta. Problema modului în care o astfel de rebeliune masivă ar fi putut fi înfrântă a fost rezolvată prin explicații prudente, referitoare la lipsa de arme și de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus" » (« Principe al Transilvaniei și domnitor al unei părți din Regatul Ungariei ») astfel clar deosebite. În timpul bătăliei de la Mohács din 1526, armata ungară a fost înfrântă, iar regele Ludovic al II-lea a pierit în luptă. Turcii nu au profitat de această victorie, și-au retras forțele fără să ocupe țara. După această înfrângere, regatul a fost condus de doi regi : Ioan I Zápolya și Ferdinand
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
treptat, din momentul în care ducatul de origine al Saxoniei s-a dizolvat după depunerea ducelui Henric Leul în 1180. Lingviștii germani au reintrodus termenul în secolul al XIX-lea, în cadrul cercetării limbii estfaliene, ca dialect al limbii germane. Odată înfrânt ducele Widukind de către Carol cel Mare în cadrul războaielor saxone și botezat în 785, pământurile sale au fost integrate în Imperiul Carolingian, iar saxonii s-au convertit la creștinism. De asemenea, au fost instituite episcopatele de Halberstadt și Hildesheim în partea
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
a lungul Elbei spre Nordalbingia (sau poate chiar mai departe, la curtea regelui danez Sigfred). Chiar și după supunerea lui Widukind și creștinarea din 785, triburile nordalbingiene au rămas în stare de rezistență până când în cele din urmă au fost înfrânte în 798, în bătălia de la Bornhöved de cptre forțele combinate ale francilor și aliaților lor obodriți, conduși de principele Thrasco. Saxonii au pierdut cu acea ocazie 4000 de oameni, iar 10.000 de familii de saxoni au fost deportate în
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
sudul Italiei, alături de frații săi, Osmond, Gilbert, Rudolf și Rainulf, membri ai familiei Drengot. Sosiți în sudul Italiei în 1016, mercenarii normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
a fost nevoit să se refugieze din nou pe lângă Frederic Barbarossa. În 1167, el s-a numărat în rândurile armatei comandate de Rainald de Dassel în bătălia de la Monte Porzio din 29 mai, când o mare armată romană a fost înfrântă. În 1169, Margareta de Navarra, regenta noului rege al Siciliei, Guillaume al II-lea "cel Bun" și văduvă a lui Guillaume I, și conciliul ei de sfătuitori l-a restaurat pe Robert în toate fostele sale posesiuni.
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
ani mai târziu, o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. În acest context, mai multe dintre cetățile mari încearcă să se retragă din ligă. Atenienii mută tezaurul de la Delos, considerat prea expus, în templul Atenei Parthenos de pe Acropole și înfrâng rând pe rând cetățile rebele unde, de cele mai multe ori, facțiuni aristocratice încercaseră și răsturnarea regimurilor inspirate de modelul, tot mai clar democratic, al instituților ateniene. Cu ajutorul aliaților mai mărunți, care aveau interesul de a păstra liga, și datorită flotei foarte
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
au continuat acțiunea. La apariția veștii (false) asupra morții regelui Guillaume I al Siciliei, cei trei au pătruns în Campania și au reușit să își recupereze toate posesiunile. Însă în mai 1156, Guillaume a trecut la contraatac. Regele i-a înfrânt pe răsculați la Bari, ca urmare a trădării lui Richard al II-lea de Aquila. Guillaume a atacat pe urma Benevento, unde Papă Adrian al IV-lea era adăpostit de către Robert de Militello și de Andrei de Rupecanina. În iunie
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
viață). La începutul anului 1128, Honoriu al II-lea a conferit învestitura lui Robert de Capua, care asigurase independența Capuei față de Ducatul de Apulia. Papa s-a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
mulți alți vasali din sudul Italiei, având și sprijinul papei Inocențiu al II-lea și al coaliției dintre regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Robert a reușit să îl înfrângă pe Roger în bătălia de la Nocera din 24 iulie, însă regele a incendiat Aversa și, până în 1134, i-a silit pe contele Rainulf al II-lea de Alife și pe ducele Sergiu al VII-lea de Neapole să se supună
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua. În 25 iulie 1139, Robert și papa au fost înfrânți în bătălia de la Galluccio, fiind atrași într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare, "principatus Capuae" a fost acordat învingătorului. În ce îl privește, Robert și-a petrecut cea mai mare
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]