49,940 matches
-
oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia necunoscută, de ghindă, sau În scrisoarea cu vești bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reduceau la un oarecare domn Rennit și la sute de oameni ca el. Firește, Însă, că lucrurile nu-i apar chiar atît de comice unuia care crede În Dumnezeu - sau În Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În folosul lui Dumnezeu, le ridicăm În slăvi Noblețea, iar cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de mediocru și de lamentabil. — ... Se vorbește despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va rămîne, sper, Întotdeauna aceeași! — Se petrec totuși lucruri ciudate În lumea asta, Își dădu cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreme. Știți, spiritele nu pot fi constrînse. Nu putem făgădui nimic unui nou-venit, adăugă ea, zîmbind. Rowe nu pricepea despre ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia - se agăța de ideea asta. Desigur, există Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața după cineva. E morbid. — Da, da... La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înainte, fă ce vrei. — Trebuie să-mi spui unde s-a dus! — Credeam... credeam că v-aș putea păstra pe amîndoi. Nu-mi pasă ce se Întîmplă cu restul omenirii. Soarta ei nu poate fi mai rea decît a fost Întotdeauna, și totuși, pămîntul n-a Încetat nici o clipă să se-nvîrtească. Pe cînd oameni ca tine, și ca el... Se așeză pe scaunul cel mai apropiat - un scaun urît, Înalt și lustruit, ce-i lăsa picioarele să-i atîrne, și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reacții originale în fața experienței de către ecranul televizorului. Trăim într-un enorm roman. Îi este acum din ce în ce mai puțin necesar romancierului să inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele, speranțele, ambițiile ei) reprezenta tărâmul fanteziei și al imaginației. Aceste roluri, mi se pare mie, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celălalt, puteam descrie o întâlnire amoroasă de la un capăt la altul, de la prima conversație ușoară la un cocteil organizat de compania aeriană și până la actul sexual în sine. Apogeul acestor jocuri era numele partenerului ilicit. Ascuns până în ultimul moment, producea întotdeauna cele mai rafinate orgasme pentru amândoi. Erau ocazii când trăiam impresia că aceste aventuri aveau loc doar ca să ofere materia primă pentru jocurile noastre sexuale. Privind fumul țigării ei cum se împrăștia în salonul gol, m-am întrebat cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele. Bănuiam că era un absolvent care se specializa la spitalul aeroportului în chirurgia cazurilor rezultate din accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sentiment, purtătoarele oricăror idei sau emoții cu care ne place să ne împănăm. Vaughan înlătură cioburile de fibră de sticlă de pe fața șoferului. Forță ușa să se deschidă și își strecură coapsa pe scaun, ținând cu o mână volanul distorsionat. - Întotdeauna mi-am dorit să conduc o mașină accidentată. Am luat remarca drept o glumă, însă Vaughan păru să vorbească serios. Era deja mai calm, ca și când actul acela de violență îi scursese din organism o parte din tensiune ori golise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le agăța de lângă aeroport. Folosindu-se de corpurile lor, recapitula anatomiile deformate ale victimelor accidentelor rutiere, răsucindu-le cu blândețe brațele la spate, apăsându-le genunchii în propriu-i piept, curios întotdeauna să le vadă reacțiile. Capitolul 16 Lumea începea să înflorească în răni. De la geamul biroului meu de la studiourile cinematografice îl observam pe Vaughan stând în mașină în mijlocul parcării. Majoritatea personalului pleca acasă, luându-și mașinile una câte una din șirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiindcă îmi atingea doar mintea, nu și terminațiile nervoase, era reflectată în luciul deformat al stâlpului cromat al geamului de lângă încheietura mâinii mele, în panourile afundate ale capotei Lincolnului. M-am gândit la infidelitățile trecute ale lui Catherine, legături amoroase întotdeauna vizualizate în minte, dar niciodată observate. Un îngrijitor ieși din cabina de plată și se duse la automatul cu țigări de lângă zona de lubrifiere. Reflexia sa în cimentul ud se îmbină cu luminile mașinilor care treceau pe autostradă. Apa țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putut fi implicați cei frumoși și celebri, rănile care ar fi putut da naștere fanteziilor erotice, extraordinarele acte sexuale celebrând posibilitățile tehnologiilor nemaipomenite. În fanteziile acestea eram capabil în sfârșit să vizualizez acele morți și răni de care mă temusem întotdeauna. Mi-am închipuit soția rănită într-o coliziune la mare viteză, cu gura și fața distruse, și cu un nou și excitant orificiu deschis în perineu de coloana de direcție spulberată, nici vagin, dar nici rect, un orificiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la orgasm dacă mașina avea carcasa consolei proeminentă sau tăiată? Contururile de vinilin colorate, sticla parbrizului, sunt factori determinanți. Garbo și Dietrich: are rostul ei și-o abordare gerontologică. Raportul special cu automobilul al cel puțin doi dintre Kennedy... Și întotdeauna, intenționat, aluneca în auto-parodiere. Chiar și așa, în cursul ultimelor mele zile petrecute împreună cu Vaughan, obsesiile lui pentru mașina accidentată deveniră tot mai dezordonate. Fixația sa asupra actriței de cinema și-a morții sexuale pe care i-o concepuse părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea lui, era un partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întregime și permanent, dar poate fi adusă la un nivel rezonabil care să nu pericliteze bunul mers al economiei românești și climatul de afaceri, tot astfel politica trebuie făcută de oameni cât mai onești și competenți. Altfel, se va ajunge întotdeauna la stagnare sau chiar regres. O oarecare vină pentru dezinteresul omului pentru lectura cărților este cred și acest avânt fără precedent al tehnologiei din ultimii o sută de ani (mai precis ultima jumătate de veac). Practic azi se poate construi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prea multă ceață și prea puține răspunsuri. Confuzia în care cred (cu convingere) că se află astăzi mulți dintre concetățenii noștri se datorează în mare parte lipsei de informații utile sau ignoranței liber consimțite. Adevărul nu e ușor de descoperit întotdeauna. Nu e ușor nici să fii foarte selectiv în privința lecturilor, lucrurilor utile din viață și chiar în privința propriilor observații (dacă sunt de valoare certă). Această confuzie de care aminteam la început cred că este amplificată de confuzia care domină mass-media
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a competiției electorale, a debordat.[...] Un efect al bipolarizării și al echilibrării relative a scenei politice după alegerile locale a fost apropierea dintre primii competitori. [...]Capacitatea partidelor de a manipula opțiunile alegătorilor s-a redus simțitor. Dincolo de controlul conjuntural și întotdeauna contraproductiv al media sau de dezechilibrul politic artificial, alegătorii și-au înțeles rolul. În opinia mea este posibilă o fraudare a alegerilor de cel puțin 5-7% în favoarea Uniunii PSD+PUR, ceea ce înseamnă de fapt câștigarea alegerilor de către opoziție, respectiv Alianța
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
activă, libertatea în opoziție cu necesitatea. [...] Din acestea rezultă un al patrulea caracter al revoluției, anume raționalismul. Orice revoluție e călăuzită de idealuri,către a căror realizare tinde cu orice preț, subordonând materia față de idee, realitatea față de ideal. Revoluția pornește întotdeauna de la o teorie și e bazată pe ideologie. Din punct de vedere social în genere, revoluția este expresia acută a unui dezechilibru, momentan, între clasele sociale. În ceea ce privește cauzele revoluției „ putem deosebi două categorii generale de cauze: 1) materiale; 2) ideale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
critic al greșelilor întregii clase politice. În România putem spune că ea a avut până acum, cu excepția campaniei electorale din 1996 și în urma grațierii lui Miron Cozma de către dl. Iliescu în decembrie 2004, o prestație palidă: Sentimentul civic a fost întotdeauna slab și, în contextul unei calități civice de mică intensitate, democrația a fost întotdeauna firavă. Esența democrației - participare și sentiment al includerii cetățenilor - este încă în mare masură absentă în România. Generația mai tânără, care a jucat un rol de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
până acum, cu excepția campaniei electorale din 1996 și în urma grațierii lui Miron Cozma de către dl. Iliescu în decembrie 2004, o prestație palidă: Sentimentul civic a fost întotdeauna slab și, în contextul unei calități civice de mică intensitate, democrația a fost întotdeauna firavă. Esența democrației - participare și sentiment al includerii cetățenilor - este încă în mare masură absentă în România. Generația mai tânără, care a jucat un rol de frunte în scurta bătălie împotriva tiraniei de la sfârșitul lui 1989, este în foarte mare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de conceput fără fericirea concretă, posibilă. Or, în ce optică am fost crescuți noi? Am fost învățați că individul este un simplu șurub într-un sistem economic și ni s-a repetat patruzeci și cinci de ani că sistemul are întotdeauna dreptate contra individului; în consecință, individul trebuie să fie disciplinat și să i se supună, fără să crâcnească, la tot ce spun «interpreții maselor». Utilizarea demagogică a unor noțiuni ca «mase», «clasă» etc. împotriva omului în carne și oase, avertizat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai apropiat, atât de descalificant și compromițător?” În „Evenimentul zilei” au apărut cele mai multe articole privind implicarea lui Ion Iliescu și a altor persoane în scandalul «Afacerea Costea ». În numărul din 19 octombrie 2000 se spunea: „Ion Iliescu a fost perceput întotdeauna drept un om sărac, cinstit, cumsecade, plin de respect față de legile statului român. Împotriva oricăror evidențe, românii nu renunță la această imagine idilică a lui Ion Iliescu. Pentru prima dată de la izbucnirea scandalului «Filiera franceză », „Evenimentul zilei” probează cu documente
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
resemnați în privința viitorului țării. O asemenea atitudine nu este pozitivă, ci dimpotrivă ne afectează apoi pe fiecare în parte. De ce uităm trecutul nostru, care adeseori a fost și glorios, când am oferit lumii pilde de eroism? Românii au făcut istorie întotdeauna când s-au mobilizat. O revoluție trebuie înfăptuită, dar fără sânge ca altădată. Ea poate avea loc la nivelul conștiinței și mentalităților fiecărui cetățean. Schimbările care se petrec astăzi în lume nu trebuie să ne înfricoșeze, să ne depășească, ci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]