60,912 matches
-
de perete, avându-se în vedere ca greutatea corpului să cadă pe piciorul de sprijin, mâna având numai un rol de susținere. În execuția acestor exerciții a fost controlată permanent poziția picioarelor, în pozițiile de bază picioarele trebuind să fie așezate pe toată talpa, cu respectarea poziției din baletul clasic, specifică exercițiului executat; de asemenea, s-a urmărit în permanență respectarea factorilor care determină ținuta și execuția artistică, spatele drept, abdomenul tras, umerii trași în jos și spre înapoi, brațele ușor
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
după experimentarea suferinței și a bolii ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, ajunge să vadă lumina lui Dumnezeu, lumina credinței, prin strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele, opreliștile și prigonitorii lui, ca și martirii și mărturisitorii lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Împărtășanie și numai așa să treacă din viața aceasta la cealaltă, numai împăcat cu Tine. Milostivește-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară. Așa se ruga mereu pentru el. Seara, după ce termina ziua de muncă, se așeza în genunchi în fața icoanelor și citea multe rugăciuni, pe care soțul bolnav care stătea în pat le asculta. El, care altădată nu credea, acum le asculta liniștit. Într-o seară, intrând în casă obosită, după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
genunchi în fața icoanelor și citea multe rugăciuni, pe care soțul bolnav care stătea în pat le asculta. El, care altădată nu credea, acum le asculta liniștit. Într-o seară, intrând în casă obosită, după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti se așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai să potrivesc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
situații extreme: ploaie sau vânt puternic. În acea zi, nu era niciuna din aceste două, dar Ioana hotărî să aștepte autobuzul. Se asigură mai întâi că are cu ce plăti călătoria, puse cei doi euro în buzunarul din dreapta și se așeză pe bancă să aștepte. Autobuzul, care circula o data la 30 de minute, urma să vină peste un sfert de oră. Stația se afla în fața spitalului și, pentru a intra în el, oamenii treceau mai întâi prin fața ei. Ioana privea persoanele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au potolit. Întristată, m-am așezat din nou pe pat. Cineva parcă-mi șoptea: - Nu te neliniști și nu-ți fă griji, vei începe de mâine, sau din altă zi! A trecut o zi, a mai trecut și alta, au mai trecut și încă multe altele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
el în brațe pe ușă. Reușise să-mi zică doar că intenționa să meargă la parcul de mașini al gospodăriei, să roage pe omul care era de serviciu în acea noapte să-i ducă la spital. Încuiasem ușa și mă așezasem pe pat. Chiar în acea clipă, îmi amintisem visul pe care îl visasem. Atunci nu știam că este păcat să crezi în vise. Nu știu de ce, dar mă cuprinse o frică mare că îmi moare copilul. Am sărit în picioare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinții lor aveau deja pregătit un vas cu apă în care lăsau un ou vopsit și altul nevopsit, niște bănuți, cu care se spălau pe față toți copiii, gustau din cele sfințite zicându-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei. Ea nu mai auzea despre ce vorbeau ei... Intră în altă odaie. Abia văzând ușa închisă în urma ei, Ioana se lipi de perete și se așeză încet jos. Lacrimile care până atunci o ascultaseră, acum nu mai doreau să aștepte, curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
istorii. El ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iubită, care o iubea pe Maica Domnului mai mult decât își iubea propria viață, venea prin întuneric la noi acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Pe noi, ne iubea ca pe ochii din cap. Mama, de multe ori, îi zicea că ne prea alinta. Nu departe de casa noastră, era grădinița de copii. Să fi avut poate vreo patru anișori, când mă duceam și mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea multe lucruri, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se jucau veseli și gălăgioși prin curte. Mă apropiasem și mă așezasem alături de ea. Ea nu-și lua privirea de la copii. Cerceta toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se jucau veseli și gălăgioși prin curte. Mă apropiasem și mă așezasem alături de ea. Ea nu-și lua privirea de la copii. Cerceta toate mișcările lor, părea că participă la jocurile lor. Zâmbea, râdea și comenta câte ceva de felul: „Uite, ce îndrăzneață e Ana-Maria! Ce cumințică și drăguță e Kristina! Andrieș se vede
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face să-și tulbure apa. Cad și gunoaie, fel de fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese la suprafață, și mai devreme, sau mai târziu, se va face limpede și curată ca mai înainte. Mama a fost un exemplu de iertare pentru mine, o lecție de viață, o lecție pe care eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca și de copiii lor. Aveau și multe greutăți, dar reușeau să facă în așa mod, ca să crească și copiii și să-și gătească și casa, care arăta bine și frumoasă. Când văzură frații lui și cumnatele că ei se așezau bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
începeau să nu o asculte. Ea era neputincioasă, mai ales că nu avea nici nădejde, nici credință în Domnul, care nu te lasă atunci când îL chemi în ajutor, dacă crezi cu adevărat în El. Vecinul lor, moș Ion Dascăl, își așezase toți copiii la locul lor și, de sărbători, veneau toți împreună, copii și nepoți, umplând de bucurie sufletele lor. Cu vecina lor, nu puteau discuta, deoarece ea îi ocolea pe toți. Era stranie, lucrul acesta se observa, dar nimeni nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-o zi, Valentina, soția lui Dumitru, venise după amiază la vecina ei, mătușa Olga. Aceasta torcea lână, iar nora ei pregătea cina. Se gândiră că o fi venit cu vreo problemă la ele, dar ea nu spunea nimic. Se așeză pe un scaun și vorbea ceva foarte neînțeles. De câteva ori, îi zise către nora mătușei Olga aceste cuvinte: - Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... - Dar ce-ai făcut? Spune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și gospodină, este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt pregătiți pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
foarte simpatică, venită din satul vecin. Camionul cu pâine sosea o dată pe zi, cam la aceeași oră. Se mai întâmpla, însă, ca el să întârzie și, atunci, trebuia să aștepte, cu alți copii din sat, uneori chiar ore întregi. Se așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]