13,876 matches
-
trăiască suferința lui Hristos În această lume În schimbul salvării În următoarea, partea iluministă Îl Îndeamnă pe fiecare american să caute fericirea aici și acum În numele progresului uman. Europenii au fost mai puțin schizofrenici din acest punct de vedere și au abandonat eventual zelul religios, rămânând numai cu ideologia iluministă. și chiar și aceasta, la rândul ei, a fost mai apoi compromisă de Îndoielile lor profunde despre perfectibilitatea ființei umane și inevitabilitatea că forțele neîngrădite ale pieței vor duce În mod automat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proletari În America. Având o anumită proprietate, pe care să o apere, fiecare recunoaște În principiu dreptul la proprietate 1. Odată În plus, americanii au devenit cei mai puri avocați ai unei idei europene, pe care aceștia, mai târziu, au abandonat-o parțial, Începând să restrângă dreptul la proprietatea privată cu un angajament pentru reforme socialiste. O cunoaștere deci a modului În care a apărut regimul proprietății private și o Înțelegere a rolului lui esențial În apariția piețelor capitaliste și a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prima Încercare reală În America de a echilibra drepturile de proprietate și cele umane. Această cochetare a continuat În anii ’60 și s-a terminat abrupt cu sfârșitul programelor Great Society ale președintelui Lyndon B. Johnson. Odată cu 1980, America a abandonat efectiv ideea redistribuției echitabile. Alegerea lui Ronald Reagan, un transplant din Vest, ca președinte a fost semnalul Întoarcerii la un vis american anterior, acela care glorifica tema rags-to-riches și considera dreptul la proprietate ca fundamentul libertății americane. Acum totuși, rațiunea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
remarca faptul că „subordonarea producției de către capital și apariția relațiilor de clasă Între capitaliști și lucrători, este prin urmare, pragul crucial Între vechiul mod de producție și cel nou”7. Meșteșugarii nu au putut să oprească mareea capitalistă. Mulți au abandonat lupta și au devenit lucrători plătiți În noile fabrici capitaliste. Alții au continuat lupta Încercând să ridice cât mai multe obstacole În calea accesului noilor negustori capitaliști la piețele de schimb mai mari. De exemplu, nota istoricul și economistul Robert
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pedepselor este reabilitarea și reintegrarea socială a criminalului”14. Pentru a fi nepărtinitori, trebuie arătat că reabilitarea continuă să fie scopul declarat al sistemului penal american, mulți americani sprijinind această premisă. Dar anchetele arată că mulți alți americani Încep să abandoneze această doctrină, adoptând un punct de vedere mai dur referitor la rolul sistemului de justiție penală. Schimbarea de atitudine, În numai câteva decenii, este extraordinară, dacă ne gândim cât de importantă este chestiunea reabilitare vs pedeapsă atât pentru felul În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aristocratici au considerat acest sport ca pe o distracție națională a regalității britanice. Totuși, chiar și regina Elisabeta are acum dubii, după cum arată unii observatori. Ziarul britanic The Mirror a raportat că regina l-a rugat pe prințul Charles să abandoneze acest sport pentru a evita publicitate sentimente negative În rândul publicului larg69. Interesul crescând față de condițiile dificile ale animalelor În Uniunea Europeană este o consecință logică a angajamentului pentru dezvoltare sustenabilă și administrare de mediu globală. Protejarea biosferei implică Îngrijirea tuturor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
literatura europeană, chiar dacă numai în anumite puncte coincidente, îndreptându-se mai ales către valorile considerate „progresiste”. Dezavantajul acestei politici forțat preferențiale a fost că asemenea legături, prea fragile, puteau fi ușor scurtcircuitate, cultura română rămânând astfel izolată de europenism și abandonată proletcultismului. În pofida bunelor intenții, revista a avut rolul ei în înlocuirea ierarhiilor artistice și culturale consacrate cu false valori, cel mai frecvent de împrumut. În acest sens se dovedește plină de semnificații ancheta cu titlul Este necesară revizuirea teatrului românesc
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
stare-limită, sunt, în maniera autorului, prima victorie „reală și virtuală” împotriva „acelui Paralitic General Absolut care este moartea”. Ca la toți suprarealiștii, analogia ajunge nu numai figura retorică preferată, dar și modalitatea privilegiată de cunoaștere. Sensul figurat al cuvintelor fiind abandonat, nu se reține decât sensul lor propriu, funcția lor denotativă. De vreme ce Niciodată destul (1947) este un poem tipărit, în stil suprarealist, ca foaie volantă, Inventatorul iubirii... este ultima carte publicată în limba română și, simetric, ultimul text transpus de poet
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
compartiment, unde se află doar cu o jună, măcinată și ea de urât, se înfiripă o idilă, semnificativă prin monologurile interioare paralele, posibil moment al depășirii de ambii a lâncezelii. La un moment dat pe tânăr îl cuprinde moleșeala și, abandonându-se somnului, își lasă „iubita” să coboare înainte ca el să ajungă la destinație, resemnat de a nu o mai revedea, poate, niciodată. În Bariera un acar joacă șah singur, necăjit că din caisul apropiat nu cad fructe, deși sunt
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
student, își destăinuie iubirea fără seamăn pentru o colegă de liceu, curtată, fără ca el să o știe cu certitudine, și de prietenul său cel mai apropiat, adevărat alter ego. Fata oscilează între cei doi, li se dăruie în secret, îi abandonează și îi recuperează cu cel mai desăvârșit firesc. Mai puțin substanțial este romanul Fluxul apei dulci, în care sunt corelate o biografie și cronica unei fabrici. Biografia e a unei tinere căsătorite cu un inginer care o părăsește în scurtă
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
3) apoi, echipele se întâlnesc de pe poziții contradictorii, oferindu-și, în mod curtenitor, argumente în dezbatere, pro și contra; (4) echipele își inversează rolurile, încercând să susțină punctul opus de vedere într-un mod cât mai convingător; (5) echipele își abandonează rolurile de avocat al unei poziții ori alta și trebuie să alcătuiască, în scris, un raport care să se bazeze pe compromis; (6) fiecare persoană din colectivul de cursanți participanți la controversa structurată primește un test scris bazat pe materialul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comenteze argumentele aduse de către grupul pro. Apoi, procedura se inversează: grupul contra își prezintă argumentele, iar grupul pro se implică în dezbaterea acestora. Procesul va fi repetat, grupurile pro și contra alternându-și argumentele; (5) instructorul cere grupurilor să-și abandoneze rolurile de avocat al unei poziții ori alteia și să încerce să ajungă la un compormis (suma soluțiilor este listată pe tablă/flip-chart, alături de comentariile fiecărui grup); (6) instructorul sau unul dintre cursanți închide sesiunea controversei structurate printr-o analiză
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sânul generației, prilej mai mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum sub tușele grotești, caricaturale, se recunosc ușor protagoniștii adevărați, romanul e în această secvență unul „cu cheie”. Modalitatea e abandonată ulterior în favoarea înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa lor de a se integra sistemului social. Intenția prozatorului de a sugera o perspectivă cât se poate de sumbră e justificată epic numai în parte de compromisurile făcute de unii
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se arată și scrierile pe subiecte laice. Spre a-și
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj (1936-1940), iar ciclul superior la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie (1940-1944), unde se afla în refugiu. Înscris, la insistența părinților, la Facultatea de Medicină a Universității „Ferdinand I” (Cluj-Sibiu), o abandonează însă curând, frecventând Facultatea de Drept a aceleiași universități (1944-1948), iar în 1946 este admis în anul al doilea la secția de actorie a Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, pe care o va absolvi în 1949. Va
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Frecventează cursul primar în localitatea natală, apoi gimnaziul și Școala Comercială la Brașov. Cu înzestrare pentru declamație, cutreieră Transilvania, luând parte la turneele lui Zaharia Bârsan. Își urmează chemarea și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din București, dar abandonează curând studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
va face, cu complicitatea nu mai puțin abjectei sale soții, ca fiica lor să fie închisă, timp de doi ani, în balamuc, la München. Anormală erotic, de pe urma traumei suferite, Zoe devine treptat o epavă umană: nu își încheie cursul liceal, abandonează familia, locuind la o rudă, apoi, într-un chioșc, se droghează. Ana își face o unică preocupare din demersurile riscante de a-i procura, pe ascuns, morfină. Cu toate că era fiică a unor oameni bogați, Zoe ajunge, spre a se putea
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Dumitru Ștefănescu, militar de carieră, avansat până la gradul de general. Urmează studiile liceale la „Gh. Lazăr” (întrerupte un an, în timpul războiului, și încheiate în 1918, după întoarcerea de pe front) și devine student la Facultatea de Drept a Universității din București (abandonată în ultimul an). Debutează în 1920, cu schița Alarma, la „Cuvântul liber”. Se dedică gazetăriei și teatrului, fiind angajat redactor în anii ’20; ulterior este liber-profesionist. A colaborat la „Epoca”, „Vremea”, „Rampa, „Îndreptarea”, „Curentul”, „Spectacolul”, „Semnalul”, „La zi”, „Ordinea” ș.a.
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atît cărturarilor, cît și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvîrșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatînd că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd ortodoxia, aderau la schismă. într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proaste dintotdeauna, degeneraseră într-o violență fățișă despre care, desigur, sîntem informați numai prin intermediul unor surse ortodoxe, pe care, totuși, nu avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
surse ortodoxe, pe care, totuși, nu avem motive să nu le considerăm veridice. Augustin însuși, împreună cu colaboratorii săi cei mai apropiați trebuie să fi fost afectați; cum se întîmplă întotdeauna în astfel de cazuri, mai expuși violențelor erau cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la ortodoxia universală. Răspunsul oficial a constat într-o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive s-a numărat și aceea de a restitui catolicilor toate proprietățile ecleziastice aflate în posesia schismaticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al III-lea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa aici. în Spania vizigotică s-a realizat o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcop de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657), a redus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964; Il rifinto del mondo, ed. coordonată de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie de Arles și Valerian de Cimiez Ilarie a ajuns la Lerin după 420, cînd abandonase deja cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Gallia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lerin și l-a însoțit pe Honorat la Arles
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, inclusiv de Paulinus care reproduce un vers întreg; totuși, rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult - este un convertit Paulinus din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]