6,323 matches
-
pierd în Iona, Paracliserul și Matca printre cele ale scriitorilor absurdului, îndeosebi ale lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett. În același timp se observă că, dacă în cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar familiar, prin amestecul de seriozitate și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori ale sale, ce poate fi înlăturată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin procura transferată pe umerii fiului. Astfel că, în pofida aparențelor, Irina, mai mult decât Iona și Paracliserul, devine "eroul" absurd în cel mai deplin înțeles camusian. Absurdul și comicul absurdului a stârnit așadar și interesul unor scriitori remarcabili din literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles, pe de o parte valențele absurdului de a pune acut în lumină noile probleme ale omului modern, pe de altă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles, pe de o parte valențele absurdului de a pune acut în lumină noile probleme ale omului modern, pe de altă parte, validitatea unor formule dramatice inedite. Pe lângă faptul că scriitorii români au încercat abordarea în manieră originală a complexei problematici a absurdului, meritorie credem că este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o parte valențele absurdului de a pune acut în lumină noile probleme ale omului modern, pe de altă parte, validitatea unor formule dramatice inedite. Pe lângă faptul că scriitorii români au încercat abordarea în manieră originală a complexei problematici a absurdului, meritorie credem că este și preluarea ștafetei caragialiene în demersul de investire a absurdului cu funcția de reflectare dureros de fidelă a realității în care se instalase tiranic. Capitolul VI Caragiale precursor al precursorilor 6.1. Urmuz și Caragiale Posibila
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
omului modern, pe de altă parte, validitatea unor formule dramatice inedite. Pe lângă faptul că scriitorii români au încercat abordarea în manieră originală a complexei problematici a absurdului, meritorie credem că este și preluarea ștafetei caragialiene în demersul de investire a absurdului cu funcția de reflectare dureros de fidelă a realității în care se instalase tiranic. Capitolul VI Caragiale precursor al precursorilor 6.1. Urmuz și Caragiale Posibila influență pe care Kafka, Morgenstern sau Jarry, precum și E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1. Urmuz și Caragiale Posibila influență pe care Kafka, Morgenstern sau Jarry, precum și E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann sau Lewis Carroll au exercitat-o asupra lui Urmuz 1, nu poate fi ignorată. Însă, dacă vrem să găsim rădăcini autohtone ale absurdului din scrierile urmuziene, investigația genealogică nu poate pleca decât de la opera lui Caragiale. Astfel, putem presupune că polenul cultural purtat de vântul resurecției literare europene a găsit anemofile în spațiul de creație urmuzian, la rândul său bogat în germeni ai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de către mișcarea românească de avangardă, precum și de revendicarea lui drept precursor de către Eugen Ionescu. În același timp, ar trebui să îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre exemplu, creionat printr-un șir de negații care exfoliază, rând pe rând, succesivele imagini care asigură posibilitatea reprezentării mentale: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de des: în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramcar, în vagon, în restaurant, la Gambrinus în fine, pretutindeni"33. Deși vidul lăuntric și marionetizarea sunt aspecte comune ambelor lumi, fauna lui Caragiale, chiar și atunci când apare surprinsă în ipostaze absurde, este, din nefericire, cea naturală, iar a lui Urmuz este compusă "prin syntheză"34, înregistrând subspecii umanoide absurd-fantastice, de neconceput pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coborându-se apoi în mâini, cu o iuțeală vertiginoasă, pe o scară mobilă de lemn, la capătul căreia își rezuma rezultatul observărilor sale în afară."81 Deși nu atât de străvezie, ca în relația extraconjugală a lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii laolaltă"98 discută și emit absurde teorii legate nu de politică, ci de geneza și sensul universului: Asemenea, este foarte probabil ziseră mai departe comesenii că corpii cerești s-au format nici din dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]