65,481 matches
-
Dorobanțu și Elena Cârstea, iar în 1994, tot la Los Angeles, fotoreporterul a imortalizat grupul din care mai făceau parte Alexandru Arșinel, Laura Lavric, Stela Popescu, Gabriel Dorobanțu și Elena Cârstea. Acum aceasta din urmă își așteaptă colegii la... ea acasă, pentru noi aventuri muzicale pe continentul american, deși nici aici spectacolele pentru compatrioții noștri nu mai “merg” ca altădată.
Marius ?eicu ?i colaboratorii s?i by Andrada B?LAN () [Corola-journal/Journalistic/83936_a_85261]
-
oameni care, în marile librării new-yorkeze, comandau direct din fața raftului, pe telefonul-computer, cartea pe care tocmai o răsfoiau. După încheierea ritualului, o puneau la loc și plecau satisfăcuți, știind că în cel mai scurt timp îi va sosi prin curier acasă. Diferența semnificativă de preț - care poate ajunge până la o reducere de patruzeci la sută din valoare - între cartea cumpărată în librărie și aceea comandată pe internet, plus viteza aproape inimaginabilă a livrării la domiciu (de regulă, comanda făcută azi e
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
my guitar ») și cântă (în ultimul timp cu multe cereri din partea comunității românești din metropolă, Manchester ori Birmingham). În ultimul timp postează clipuri pe youtube, cu o certă influență folclorică și subiecte sociale (vezi « Doina dezrădăcinării » sau « Am lăsat copiii acasă »). Pentru filmare, garajul familiei a devenit neîncăpător atunci când a cântat în premieră pentru TVR alături de Gabriel Nacu jr, student la muzică în Cambridge. Mircea Stan (Helsinki, Finlanda) a rămas unul dintre marii tromboniști ai Europei (profesor încă de la jumătatea anilor
Muzicieni rom?ni din diaspora (II) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83971_a_85296]
-
unui concert de senzație susținut de sextetul lui Stan la București, în 1993. Însă emisiunea e plină de încă alte notorietăți precum Dizzy Gillespie, Phil Woods ori big-bandul UMO. Mircea își dorește să revină pe scenele sau la catedrele de acasă (are editat și un manual de trombon, o raritate în domeniu), dar fără o solicitare fermă din România... își crește nepoțica! Raul Dudnic (Toronto, Canada) a fost în perioada sa timișoreană folkist si chitarist bas în grupuri timișorene optzeciste, culminând
Muzicieni rom?ni din diaspora (II) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83971_a_85296]
-
au plecat în țara ei - India - ci în Canada. Raul și-a prelungit hobby-ul cu un grup pop-rock format cu alți muzicieni români - Nashpa Sound. Însă în primul rând și-a continuat meseria în care se specializase încă de acasă, aceea de ziarist. Emisiunea sa TV « Noi, românii » investighează subiecte ale comunității românești (care în zona sa de interes numără 50 000 de persoane), nu în ultimul rând muzicieni. Astfel, emisiunea a bifat, mulțumită filmărilor sale, personalități precum Cristian Cigolea
Muzicieni rom?ni din diaspora (II) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83971_a_85296]
-
pornire a navelor (pagina 12); Furtuna crește (pagina 13); Navele înaintează în uraganul dezlănțuit (pagina 20); Lupta (pagina 27); Comenzile de foc (pagina 36); Navele inamice sunt lovite (pagina 38); Victoria (pagina 39); Totul se calmează (pagina 40); Dor de acasă (pagina 41); Întoarcerea. Marșul marinei (pagina 44). PRIMA AUDIȚIE ISTORIC: OBSERVAȚII: comandă Marele Stat Major<footnote Cf. Caietul manuscris Lucrări muzicale, p. 20, poziția 2. footnote> 53. TITLUL LUCRĂRII: Cântecul pescarilor pe versuri de I.U. Soricu ANUL TERMINĂRII: 1943
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
că trebuie să mă mulțumesc cu ce găsesc la fața locului. Și am constatat că scriitorii pe care-i fotografiez chiar apreciază asta. De pildă, fotografia lui Sam Shepard pare un portret de studio, dar a fost făcută la el acasă, într-o lumină de după-amiază senină. Cum alegi fundalul? Asta e o parte foarte frumosă a meseriei. Un fel de aventură. Un labrador a apărut pe neașteptate în capul scărilor la baza cărora îl fotografiam pe John Cheever și am
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
și străine. La 27 de ani debutase la Budapesta, cucerind presă și inimile auditorilor maghiari care îl comparau cu Nikisch și Toscanini. Din capitală Ungariei, se întorcea cu zeci de discuri-micro și cu scule moderne de pescuit, inexistente la București. Acasă era socotit muzician “bizar”, o personalitate “greu de descifrat”. Anumite interpretări personale, greu de acceptat de presă, mai ales străină, începuseră să-l tulbure. Lansase lozinca ce sună drept o replică: “E cu mult mai bine să fii fluierat decât
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
violoncel, actualmente dirijor la Orchestra Simfonică din Lucerna-Elveția, iar legenda familiei spune că un străbunic a fost violonist în orchestra lui Strauss la Viena). A început Școala de Muzică la pian, dar a schimbat cu vioara - cu posibilități de studiu acasă (primii 8 ani i-a făcut cu dl. Albota), apoi Liceul de Muzică la clasa marelui violonist Marius Giura. Ca orice piteștean al anilor ‘60 a trăit din plin fenomenul Dobrin, împărțind studiul viorii cu antrenamentele la fotbal. Pe principiul
Viorel Al. Covaci by Florin -Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83992_a_85317]
-
The Black Keys, au fost printre cei mai premiați artiști ai serii, câștigând trei premii pentru „Cel Mai Bun Album Rock” (El Camino), „Cea mai bună interpretare rock” (Lonely Boy) și „Cel mai bun cântec rock”. Și Skrillex a plecat acasă cu două premii Grammy pentru „Cea mai bună înregistrare dance” („Bangarang” feat. Sirah) și pentru „Cel mai bun album dance/ electronic” („Bangarang”). Surprinzătoare premiile obținute de Adele, în ciuda valorii sale, pentru....Pop Vocal Performance for a live recording și Björk
GRAMMY 55 by Dan CHIRIAC () [Corola-journal/Journalistic/84025_a_85350]
-
Atrium). În aceste show-uri micile vedete au mai interpretat „Vreau o minune” (Isabela), „Dăm, dăm, dăm” (Teodora), „Tu și eu”, „Nu ne place locul doi” (Șimi Project), iar Maria Sabina s-a dezlănțuit în cântecul „Când părinții nu-s acasă”, prelucrare de Cristian Simionică după „See you later, aligator”. Cum spuneam, Simionică și fetițele sale minune sunt intens difuzate la Radio Enigmă, în emisiuni cum ar fi „Buzunarul cultural” sau „Fluturașul strop”, multe din mesajele de încurajare și apreciere venind
Trei fete cucuiete by Lidia MOISE () [Corola-journal/Journalistic/84030_a_85355]
-
Jean Lupu - trimiși ai locurilor sale natale Domnul Ion Ciocan, primarul Comunei Osica de Sus din Județul Olt și Doamna Iacob Sorina, Director al Liceului aceleiași localități. Bucuria de sărbători capătă așadar proporții în sufletul Maestrului și prin pomenirea lui “acasă”, prin amintire și împlinire a timpului. Corul de Copii și Tineret “Symbol” deține însă un dar, acela de a transformă timpul în sunet, de a transformă curgerea acestuia în încremenire și a își transporta auditoriul într-o dimensiune atemporală a
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
nu și-a căutat la timp o cale de afirmare (de publicare) și a fost cunoscută numai după 1989, cum este, de pildă, romanul lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron. Disidența nu poate fi discutată separat de exil. Disidența, începută acasă, sub dictatură, sfârșește fie la închisoare, fie în exil. Orice dictatură tinde să-și anihileze opoziția, pentru că nu suportă spiritul critic, nici perspectiva unei alternative la putere. Dictatura se crede de o legitimitate eternă. E adevărat că trebuie să facem
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
Cristian Teodorescu Nu mi-a picat pînă acum în mînă nici un exemplar din Glasul Patriei, o publicație despre al cărei trecut din anii 50 mi-a vorbit într-o seară-noapte, acasă la el, profesorul Crohmălniceanu. Mi-a povestit cîte ceva din amintirile sale din anii 50-60, în mai multe asemenea nopți. Stăteam în sufragerie, pe o canapea. Croh vorbea încet, aproape în șoaptă. După o primă perioadă în care scrisese cu
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]
-
autori scriu la fel de bine când beau - ori nu pot scrie decât atunci când beau. Am și la acest capitol câteva exemple! Copil fiind, îmi plăcea, pur și simplu îmi plăcea, să-l urmăresc pe bunicul meu bând. Fie c-o făcea acasă, vara la o masă din curte, sub un uriaș pom care-a produs ani în șir cele mai minunate mere roșii pe care le știu, fie, iarna, în bucătărie, lângă un geam de mici dimensiuni, ce dădea spre grădină, era
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
dar mai ales Cargo - Tavi Iepan a emigrat în 1988, stabilindu-se la Hamburg. A putut astfel să rămână și profesional în muzică, lucrând atât în occident cât și în România. Și de fiecare dată când a născut un proiect acasă, a chemat alături alți muzicieni emigrați. După mai puțin cunoscutele Sector, Flying Wood și Locatarii, grupul Rezident Ex este cea mai importantă realizare de grup a sa, cucerind topurile și marile scene românești de la primul concert. Din 2010, i-a
Muzicieni rom?ni din diaspora (VII) by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/84188_a_85513]
-
la tradiția zgomotelor care distrug tot ceea ce a creat muzica s-a adeverit, iarăși, de eficacitate maximală. Căci el validează experiența muzicii drept una demnă de tezaurizat în chip intimist, personal, demnă de continuat și de dus de fiecare auditor acasă, în lume. Pe scurt, muzica sau activitatea componistică a lui Pekka Jalkanen, la fel ca dragostea și filosofia creatoare cu care omul acesta s-a atașat de România, fac o mare onoare și favoare culturii românești. Era păcat ca tocmai
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
zvâcnind ca sub un efort neobișnuit, și metalul scrâșnește pe metal. Dar, când deschide ușa, o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
se crapă din nou, un centimetru sau doi. Uși încuiate. Enervant: mâna lui tremurând pe broasca ușii, ca mâna unui babalâc, și ea, stând acolo în fotoliu și ascultând scrâșnetul metalului. Se întoarce spre Janice și o întreabă: - Dacă ești acasă, unde-i mașina? Nu-i în față. - E în fața casei mamei mele. Îmi stai în drum, îmi acoperi ecranul. - În fața casei mamei tale? Groaznic. Tocmai în locul cel mai nenorocit. - Ce ți-a venit? - Ce mi-a venit ce? Se trage
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Talentul muzicianului interpret, o inteligență deosebită, o cultură care lasă larg acces neliniștii, curiozității analitice, o latură pragmatică în care se îmbină organizarea muncii, programelor, supravegherea disciplinei în relația cu copiii dar și, în viața particulară, stăpânirea volanului mașinii sale. Acasă cânta la pian, pe scenă dirija corul, în sala de concerte asculta muzică, în turnee nu uita ideea vizitării monumentelor și nici cultivarea relațiilor care îi puteau deschide alte orizonturi. Mai există, din componentele portretului Eugeniei Văcărescu, dimensiunea prieteniei, cea
Eugenia Văcărescu Necula by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84218_a_85543]
-
îl vizita deseori la el și se împrietenise și cu Dna. Wachmann. Apoi s-a legat de Dumitriu, pianist și profesor la Conservator. Tata î-l botezase „Maestrul Metronomide”, fiind că era de origine grec și muzicant. Îl aducea mereu acasă și ne-a făcut să luăm lecții de pian cu el. Vara, când plecam în vacanță la Sinaia, tata î-l aducea să stea cu noi într’o casă din aceeași curte cu noi. Tata aducea o pianină și asculta
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
pe un fond închis de catifea roșie. Acolo a stat îndelung și a privit nemișcat. Întors la Berlin, tata păstra încă semnele unor adânci răscoliri. Mai târziu a repetat vizita cu prietenul său - Paul Zarifopol - și când s-a întors acasă, la fel ca și prima dată era încă emoționat. Ecaterina Logadi Autor: Cella Delavrancea Destinatar: Dimitrie G. Dinicu Locul și data: București, 20 aprilie 1953 Limba română Scrisoare autografă, în cerneală, 1 pagină Colecția Viorel Cosma După o lectură din
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
cea mai mare pianistă a lumei. Tot atunci cunosc și pe d-na Grabsky, soția cunoscutului ministru polonez. Fratele compozitorului Brzezinsky, care mi-a prezentat toată lumea aceasta simandicoasă și care pare a avea o situație mare în Varșovia, mă invită acasă la dejun, unde cunosc și pe soția sa, o doamnă fină și bine crescută. Cât pe aci să fac o gafă și să mă înființez la dejun la ora 1, cum e normal în Europa peste tot, însă la vreme
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
la Berlin. De acolo o luăm spre Stettiner Bahnhof, de unde mă urc în trenul pentru Oranienburg. După cele 14 stații prin care trecem, sosesc la destinație, în gară așteptată fiind de credincioasa mea prietenă Gertruda. Bucuria revederii și iată-mă acasă la dânsa. Desfac toate darurile aduse, care sunt primite cu chiote de bucurie de exuberanta mea prietenă. Curând foarte curând trebuie să cânt la Leipzigși Berlin, iar Musikverein-ul din O. mă solicită iarăși pentru un recital de pian. Sunt invitată
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
studii, timpuri frumoase care nu se vor mai întoarce. Vizităm la reîntoarcere muzeul cel mare din Lipsca, spre a revedea o veche cunoștință: Beethoven de Klinger! O minune a sculpturii moderne! Beethoven - Jupiter! Reîntoarse la Oranienburg aflu vești bune de acasă. Marioara bine și chiar soacra mea mult mai ameliorată ca sănătate. Mă pregătesc de concert la Oranienburg, concert tradțional, căci nu se putea să trec prin acest orășel să nu fiu rugată de a cânta. În marele Gimnaziu se află
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]