96,467 matches
-
cinci limbi străine, începând cu turca și terminând cu germana, ca un mare comerciant ce se afla. De la Leipzig la Istanbul, el trebuia să se descurce prin toate țările, să-și trimită mărfurile. Și ea, care era foarte frumoasă, a acceptat să se că-să-to-reas---că cu el. Bineînțeles a fost o căsătorie foarte fericită, s-au iubit foarte mult. Și au avut mulți copii, dintre care, din nenorocire, n-au rămas decât fetele. T. S. - Câte fete? Z.D.-B. - Trei. Au
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
defazajele temporale după alte criterii decât cele istorice folosite de Jan Kott în celebrul său studiu despre Shakespeare; pentru că Vighi e speculativ până la Dumnezeu (și, o dată ajuns acolo, rămâne la fel); pentru că ia în piept riscul de a nu fi acceptat de tinerii de stânga, vorbind inteligent despre capitalism; pentru că nu se servește de locurile comune ale teoriei literare, ci de proprietățile individiale și inalienabile ale economiei politice. Mai mult sau mai puțin, în doze de concentrații variabile, despre asta e
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
de unire a remarcat-o foarte exact Bogdan Cristian Iacob: "într-un fel sau altul, toate aceste reacții încearcă să salveze aspectul național al experienței istorice a comunismului din România". Iritarea contestatarilor vine din refuzul categoric al Raportului de a accepta "compromisul naționalist" drept un alibi moral pentru dictatul comunist. Naționaliștii noștri de ieri sau (și) de azi nu acceptă cu nici un preț că naționalismul ceaușist n-a fost altceva decît o uriașă manevră propagandistică și că (citat din Raport) "îndărătul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
să salveze aspectul național al experienței istorice a comunismului din România". Iritarea contestatarilor vine din refuzul categoric al Raportului de a accepta "compromisul naționalist" drept un alibi moral pentru dictatul comunist. Naționaliștii noștri de ieri sau (și) de azi nu acceptă cu nici un preț că naționalismul ceaușist n-a fost altceva decît o uriașă manevră propagandistică și că (citat din Raport) "îndărătul ideologiei națiunii socialiste unitare și omogene se aflau obsesiile monolitismului leninist combinate cu cele ale unei extreme drepte recidivate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
prin opoziție cu norma orală, cele două construcții concurente s-au specializat, fiecare devenind simptomatică, deci normală, pentru unul dintre cele două niveluri funcționale" (I, 336). Prin cele de mai sus nu sugerez, cîtuși de puțin, că ar trebui să acceptăm construcția fără pe, în temeiul vechimii și al răspîndirii ei; dimpotrivă, cred că pe trebuie să rămînă o marcă necesară de diferențiere între vor-birea populară, spontană, și limba cultă, supravegheată, supusă unor constrîngeri suplimentare. Dar cunoașterea istoriei unui fenomen ne
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
trebuia să se ascundă" (p. 96). Astfel de fragmente reușite nu sunt puține în român, însă, cu toate acestea, nu pot compensa celelalte neajunsuri. În cele din urmă, rămânem cu imaginea unui român în care mai multe personaje nu-și accepta destinul și își urmăresc obsesiv anumite ținte. În acest sens, mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul lor de odihnă. Cînd Abuela Irene o pregătește de culcare pe Agustina, aceasta a acceptat deja prezența ei și firul morții și al vieții se reînnoadă firesc prin figura transmisibilă a mamei moarte, revenite pentru revedere. Cui este adresat acest "întoarce-te"? Mamei, desigur, dar nu numai ei, ci și lucrurilor, ființelor și clipelor de
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Rodica Zafiu Faptul că Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) a acceptat adaptarea neologismului mass-media ca sub-stan-tiv feminin singular a produs, cum se știe, un val de indignare, îndreptată împotriva a ceea ce mulți au considerat ca fiind o concesie făcută inculturii și ignoranței. Regula anterioară prevedea păstrarea caracteristicilor etimologice ale substantivului, media
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
introduce în curriculă, e veșnic opțional" (Adevărul, 25.07.2007) etc. Cu cît un cuvînt e mai tehnic, specializat, caracteristic registrului cult, cu atît adaptarea lui spontană la morfologia românească (afixe de gen și număr, alternanțe) e mai greu de acceptat în limba literară. Cuvântul latinesc curriculum (derivat de la currere, "a fugi", cu sensurile "cursă, alergare", apoi și "parcurs, curs" etc.), intrat în terminologiile moderne internaționale, s-a răspândit la noi mai ales după 1989, în cele două ipostaze principale ale
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
123). Era o replică la definiția lui Lenin, singura acceptată în epocă: "comunismul este puterea sovietelor plus electrificarea", dar o replică dinamitardă, pe care, oricât de generoasă în fond, nu voia să și-o asume nimeni și nici să o accepte, pentru că nu avea aprobarea oficială. Chiril Merișor descoperă că a gândi pe cont propriu, chiar dacă, aparent, în spiritul epocii, e periculos și, de aceea, interzis. Or, intelectual nu poate fi decât gândind de unul singur. Dar însuși faptul de a
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
avut, de-a lungul anilor, discursul ei. Ce mi s-a părut formidabil multă vreme a fost spiritul tolerant în care am existat. Ca generație, pe de o parte, și în relațiile cu celelalte generații, pe de altă parte. Ne acceptam unii altora nu doar extravaganțele, mai mult sau mai puțin formale, ci profunzimea judecăților, maturizarea conștiinței, a atitudinii. Am avut șansa profesorilor care au încurajat libertatea din noi, libertatea de expresie, chiar atunci cînd pentru treaba asta se plătea scump
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
binefacerile ei. Faptul că tonul devine ascuțit, uneori, pe ici, pe colo, în cultura noastră, în spațiul teatral, literar și nu numai, iarăși nu e ceva nou. Intoleranța și radicalitatea ei, însă, pentru mine sînt mai recente și greu de acceptat. Nu există decît alb sau negru, lucrurile nu pot fi decît într-un fel și nu altminteri, cine nu are aceeași părere cu mine este, fără nici-o îndoială, prost, incult, trebuie terfelit și exclus. Ștacheta unui astfel de discurs a
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
complementar celui din piesă sau de pe scenă. Deopotrivă libertatea spațiului neconvențional, un fel de hală mică-studio, contribuie la exprimarea frămîntărilor necenzurate ale acestor tineri. Și ei, și Cehov, și eu aparținem acestei lumi. Este foarte important să învățăm să ne acceptăm perspectivele diferite asupra aceleiași chestiuni esențiale: viața.
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
spre a cita doar un nume foarte cunoscut, Ernst Jünger, iar în România, compozitorul Octavian Nemescu. Eseuri precum Tipuri și categorii de metafore sau atrag atenția asupra metaforei existențiale (apanajul artiștilor), metaforei politice, religioase, comerciale. Oamenii au predispoziția de a accepta mai degrabă sensul metaforic decât pe cel direct. "Refuzăm să acceptăm moartea, dar suntem gata să îmbrățișăm ideea reînvierii, a paradisului, a călătoriei eterne prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
în România, compozitorul Octavian Nemescu. Eseuri precum Tipuri și categorii de metafore sau atrag atenția asupra metaforei existențiale (apanajul artiștilor), metaforei politice, religioase, comerciale. Oamenii au predispoziția de a accepta mai degrabă sensul metaforic decât pe cel direct. "Refuzăm să acceptăm moartea, dar suntem gata să îmbrățișăm ideea reînvierii, a paradisului, a călătoriei eterne prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
nu insist. Mai ales că nu avem foarte mulți. Voiam să vă fac un serviciu. Din cauza bacalaureatului. Mai există câteva profesiuni fără bacalaureat, dar alea sunt excepții. - În fond, bacalaureatul mă deranjează mai puțin. La nevoie, aș putea să-l accept. Dar aș vrea, în cele din urmă, să ajung la mare. - Unde? - La mare. Noaptea, încerc să iau trenul și să ajung la mare. Ei bine, oricât îmi dau silința, între mine și ea se ridică tot felul de diguri
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
aceste obligații corelative. Dar chiar admițând că putem reduce propozițiile lui Stahl despre drepturi la unele despre obligații, se ridică mai întâi problema că nu există un set bine definit și nefluctuant de astfel de obligații . Însă și dacă am accepta o astfel de reductibilitate, implicația inversă nu funcționează: nu orice obligație are un corespondent în drepturi. Dacă eu am o obligație de un anumit gen, nu înseamnă că cineva are dreptul să îmi ceară ceva (în termeni hohfeldieni, din faptul
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
este o regulă extrem de atrăgătoare pentru că posedă cel puțin două proprietăți : mai întâi, asumă că membrii grupului sunt egali între ei, au aceeași contribuție la decizia socială. Într-o alegere unanimă, fiecare membru al grupului are aceeași forță în a accepta o alternativă. În al doilea rând, unanimitatea presupune că fiecare membru al grupului are un drept de veto asupra alternativei alese; prin unanimitate nu este încălcată opțiunea niciunui votant. Ca urmare, unanimitatea acordă un rol esențial membrilor grupului și atunci când
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
aici decurge că rezultatul este unul care depinde de puterea de negociere a actorilor și că atingerea lui poate fi mai mult întârziată de faptul că în negociere fiecare va trebui să analizeze și să răspundă felului în care ceilalți acceptă să facă o (sau altă) concesie. Această consecință vine în contradicție cu una dintre cele mai des susținute teze privitoare la structura obștilor. Ea constă în argumentul că, întrucât regula unanimității asumă că membrii grupului sunt egali în luarea deciziei
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat bunico ? întrebară copiii. Regina zânelor, văzând că regele spiridușilor este altfel decât supușii lui, adică bun, harnic și grijuliu, a acceptat să devină soția lui cu condiția ca spiridușii să se schimbe, să trăiască în bună 28 înțelegere cu zânele. Regele a acceptat, au făcut o nuntă mare iar cele două regate s-au unit. Împreună i-au învățat pe spiriduși
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
copiii. Regina zânelor, văzând că regele spiridușilor este altfel decât supușii lui, adică bun, harnic și grijuliu, a acceptat să devină soția lui cu condiția ca spiridușii să se schimbe, să trăiască în bună 28 înțelegere cu zânele. Regele a acceptat, au făcut o nuntă mare iar cele două regate s-au unit. Împreună i-au învățat pe spiriduși să se schimbe, să fie buni și harnici. Ce frumoasă poveste, bunico ! spuseră copiii. S-au întors cu toții acasă cu gândul la
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
libertarianism, anarhism, liberalismul european, conservatorismul american, ecologismul pieței libere și, mai general, de toate acele ideologii care justifică drepturi extensive de proprietate privată în baza eficienței. Ca și în cazul soluției leviatanului, am putea fi în primă instanță tentați să acceptăm că privatizarea este suficientă pentru soluționarea problemei pășunii lui Hardin. Împărțirea pășunii în două și instituirea unor drepturi de proprietate exclusive pentru păstori pe jumătatea lor de pășune îi va face pe aceștia, ca indivizi raționali, să își limiteze numărul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
contextul României), acest gen de soluții apar în toate celelalte capitole ale acestui volum. 1.2.4. O soluție ostromiană alternativă În ciuda caracterului opus al celor două soluții clasice discutate mai sus, ele sunt similare din perspectiva următoarei proprietăți: ambele „acceptă ca premisă centrală faptul că schimbarea instituțională trebuie să vină din afară și să fie impusă indivizilor afectați” (Ostrom, 1990, p. 14). Cu toate acestea, nu pare să existe vreun motiv pentru care dilemele de acțiune colectivă în ceea ce privește gestionarea bunurilor
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de câștigat mai mult decât în cazul în care ar interveni o autoritate centrală externă sau dacă fiecăruia i-ar fi repartizată doar o anumită parte din bunul respectiv. Din moment ce aranjamentul instituțional implică voluntar ambele părți, el trebuie să fie acceptat în unanimitate, având natura unui contract. Cu toate acestea, este posibil ca cei doi păstori să încalce, voluntar sau involuntar, regulile stipulate în contract, astfel că, pentru a se asigura că aranjamentul instituțional va fi respectat de ambele părți, este
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
format din 4 mutări (câte două pentru fiecare păstor). În primele două mutări (faza 1), fiecare păstor alege dacă va intra în aranjamentul contractual (A) sau dacă nu o va face (~ A). Dacă cel puțin unul dintre cei doi nu acceptă contractul (adică alege ~A), atunci jucătorii se regăsesc în dilema clasică, ilustrată în figura 1.2. Dacă ambii păstori acceptă (adică aleg A), fiecare va obține o plată de 9,5 . Aspectul esențial al acestui tip de contract este că
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]