8,266 matches
-
dramaturg Teodor (Mazilu), care-i promite că va scrie și un rol pentru ea, ajutînd-o să cucerească Bucureștiul. Din păcate, scriitorul din piesă are probleme financiare, e-n criză de inspirație și-n plus, cenzura-i oprește un text. Estimp, actrița întocmește un dosar cu... numele colegelor ei care au făcut barter, cu trupul; pe ea se exclude, firește. Sătulă să tot aștepte, se mărită cu un doctor (personaj real și el!); realul Mazilu vrea să plece spre ea... prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea nefericitei noastre actrițe. Cartea mai cuprinde repere biografice (eroii & autorul) și un dosar de presă în care mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Mazilu îl evocă în diferite registre: Eugen Simion, D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Iosif Naghiu, Aurel Storin, Nicolae Scarlat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o dată!". * După 1990. Sînt invitat într-un juriu, la un festival al teatrelor populare, la Slănic Moldova. Mai erau lîngă mine Țucu Parhon, doi băcăuani și Diana Lupescu. La un moment dat, ca să mă mai destind, îi întind o capcană, actriței: Diana, tu ai jucat și la Bacău... Da, desigur, e orașul meu natal. Aha! L-ai prins în teatru pe Carol Isac? (cunoscutul secretar literar al instituției). Da! Și v-ați înțeles bine? Da, e un om cumsecade... Aha! De-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Beligan! Se pare că cel mai mult îi plăcea să rămînă... personaj. La Reșița, unde a fost repartizat, a oripilat "lumea bună" cu isprăvile lui. Savuroase, să fim bine înțeleși! Una din ele: era cuplat, într-o perioadă, cu o actriță frumoasă (care fusese, în tinerețe, marea iubire a lui Colea Răutu). Se numea Lelia. Într-o duminică dimineață, Lelia îi face morală concubinului, atrăgîndu-i atenția că vrea și ea o duminică liniștită, fără beții și scandaluri, ca-n familiile normale
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
premieră. Incredibil, dar chiar așa a fost! Cînd omu-i bun, familist și norocos, treburile merg strună... O noapte, închiși în cîrciumă! 1973. Mă duc la Galați să văd un spectacol Sf. Mitică Blajinul. Montare onestă, fără sclipiri, dar cu o actriță care m-a tulburat, părîndu-mi-se sexy și talentată. Nu-i spun numele întreg, doar prenumele Marga. Sub influență bahică, mă îndrăgostesc rapid de ea, deși era mai în vîrstă. Cam cu 10 ani. Dar nu conta. Chef de după premieră. Începe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
parcă nimic nu-i mai frumos, pe lume, decît o femeie superbă!). Duduia a simțit că e privită insistent și, văzînd cine sînt admiratorii -jurați -, desigur că era flatată. Din păcate, peste circa o oră, a urcat pe scenă. Era actriță amatoare, deci. Și-ncă una slabă. Nu vă pot descrie dezamăgirea noastră! Eram un puști față de domnul Cojar: și am luat o lecție de teatru, de viață, neplăcută: Vezi, Bogdane, lipsa de talent urîțește! În cît timp se scoate o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întotdeauna, discuțiile despre repertorii... O istorie cu perdea 1981, toamna. Mă pregătesc să mă transfer, oficial, de la Teatrul din Petroșani, la cel German din Timișoara (după o adăstare de doar nouă luni). Mă despart greu de puținele cunoștințe agreabile, două actrițe, și, cu actele de transfer în buzunar, plec în Capitala Banatului. Mă duc la teatru și-l caut pe director. Secretara mă primește acră. Apoi, apare liderul trupei, Hans Linder, cu un surîs echivoc pe față și-mi spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și am suportat consecințe de care nu vreau să-mi amintesc (oamenii fiind mici...). Revedere, nostalgii etc. Hotărîm să montez un scenariu după Creangă. Și doamna directoare îmi atrage atenția că trecutul trebuie uitat. Aprob, suspinînd... Cunosc aici o altă actriță minunată, pentru care aveam să revin, de multe ori (iar nu intru-n detalii, că nu-i cavalerește). Dar nu despre mine vreau să vorbesc, ci despre o anumită stare de lucruri bizară, care exista în paralel cu mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Din păcate nu mai este-n viață, deci nu comit o indiscreție, dezvăluind natura erotizată a prieteniei noastre... (mai ales că-n perioada aceea eram în divorț, iar ea nu era căsătorită, deci nu sfidam etica proletară). Vali era o actriță deja profesionistă: avea un cert talent și era interesantă, întrecînd-o pe interpreta de la Naționalul timișorean (afirmația aparține criticilor Kivu și Parhon). Păcat că n-a ajuns într-un teatru mai mare! Ar fi fost eclatantă! În fine, cît am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al instituției. Ei, după un scurt șpriț, mă-ntreabă ce gînduri am cu fata. Eu, ușor frisonat, spun c-o iubesc. "Puțin!" decid ofițerii. "N-o iei de nevastă?" mă întreabă. Nu răspund fiindcă n-am divorțat, încă!". Atunci, tatăl actriței, posac, îmi sugerează să părăsesc orașul înainte de ora 24. Consternat, răspund că nu înțeleg graba. "E mai bine să n-o-nțelegi!" mi se spune. Ce să fac? Plec. O sun pe Vali care, plîngînd, mi-a zis că e
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
După spectacol, o echipă a televiziunii bucureștene, condusă de Carmen Ștefănescu, a făcut un dialog cu noi, realizatorii, pe scenă. Ne-a bucurat, dar am și tras consecințe: cînd am urcat în sala de protocol, o groază de necunoscuți, plus actrițe pensionare, dădeau iama în bucate & licori. Trei țațe cărau și acasă, în sarsanale încăpătoare. N-am mai prins nimic. Directorul, precaut, pusese deoparte bani pentru masa celor ce-au muncit. A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
roșie. O montare care se plia perfect pe titlul manifestării. Într-o dimineață, discuții oficiale despre spectacolele vizionate. Toia, în loc să comenteze montarea brăileană, mă pîrăște întregii adunări că am comis un sacrilegiu, la Sibiu: am distribuit în rolul Ziței o actriță în vîrstă (avea atunci 48 de ani!) și mai era și corpolentă (bătea cam la 98 de kile!). Parcă cerea indignarea întregii asistențe!... (vreo doi-trei s-au lăsat contaminați și deja mă priveau ca pe-un huligan cultural, care-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cerea indignarea întregii asistențe!... (vreo doi-trei s-au lăsat contaminați și deja mă priveau ca pe-un huligan cultural, care-mi bat joc de clasici!). Peste numai două decenii, pe scena Odeonului, regizorul Măniuțiu a distribuit în rolul Ziței o actriță de peste 50 de ani și care avea peste 110 kg. Nimeni n-a spus că este o eroare flagrantă de distribuție. Poate unde sus-citata trecuse-ntr-o lume mai bună. Sau, unde pur și simplu, s-au schimbat mentalitățile... Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
spectacole de-ale mele). Spectacolul era compus din două piese scurte de G. Astaloș. În ambele juca fata lui Guță, absolventă de actorie la Hyperion. Firește, roluri complet opuse, cu costume și machiaje dferite. Începu partea întîi, în care tînăra actriță juca o călugăriță. După douăzeci de minute, Vancea îl întreabă pe Guță, lovindu-l cu cotul, complice: Bă Gutică, aduteră ătia la teatu gaditi tinere... Iote-o p-ata, e bună de modol! Tine-i? Jignit, Guță-i șuieră libidinosului, amenințător
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fine, microbuzul București-Giurgiu. După repetiție, traseul invers. A fost greu! Dar, o lună trece repede. În fine, nu despre spectacol, ori deplasări, vreau să vorbesc, ci despre o poveste... paranormală. Discutînd într-o zi, în pauza dintre repetiții, cu o actriță mai veche-n teatru (a lucrat cu mine și-n '91!), mă-ntreabă unde dorm: îi spun că acasă, în București. După ce mă privește lung și misterios, îmi spune că e o alegere înțeleaptă, deși obositoare. Am vrut să aflu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
91!), mă-ntreabă unde dorm: îi spun că acasă, în București. După ce mă privește lung și misterios, îmi spune că e o alegere înțeleaptă, deși obositoare. Am vrut să aflu în ce ar consta înțelepciunea opțiunii. Ei bine, această talentată actriță povestește că, acum cîțiva ani, în teatru a acceptat să doarmă un scenograf. Într-o dimineață a venit răvășit și-n pragul demenței la directoare și i-a spus că noaptea, cînd s-a dus la toaletă, s-a-ntîlnit cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
La mare, în turneu cu teatrul Era prin 1986. Eram legat de Reșița nu doar prin faptul că regizam la teatru, ci și prin legături meta-teatrale, cvasi-sentimentale. Așa se face că am ajuns la mare prin ricoșeu (ca să însoțesc o actriță). Teatrul urma să joace acolo, timp de zece zile, o comedie de succes, cu Adriana Trandafir în rolul principal. Actorii erau fericiți cînd se organiza turneu pe litoral făceau vacanța scutind banii de tren și cazare: își aduceau copiii, de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un spectacol, Testamentul, la care lumea se călca-n picioare să-l revadă!), Nicolae Andronache (om de multe carate, scenograf de excepție), Iuri Sadovnic (cantautor, boem, prieten minunat) și un om de afaceri, Gh. Mironică, sponsor al teatrului, soțul unei actrițe simpatice. Des îi mai agasam pe acești amici cu rugămintea de-a-mi face rost și mie de o bucată de... șorici (asta fiindcă l-am cunoscut pe un conviv de-al lor, directorul unui combinat de porci din localitatea Cantemir
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Dar trec lunile și, într-o dimineață, la Galați, ieșit din cameră să mă duc la bucătărie (era un apartament cu trei camere, al teatrului, în care locuiau trei doamne artiste; la una dintre ele, înnoptasem), îl văd ieșind de la actrița C.B. pe... N. Carandino. Ne-am privit uluiți (nu ne venea să credem, niciunuia, că ne întîlnim taman acolo!); s-a fîstîcit și a schițat un semn de exgerată amiciție, ieșind grăbit. După asta, am aflat că marele Carandino făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
am privit uluiți (nu ne venea să credem, niciunuia, că ne întîlnim taman acolo!); s-a fîstîcit și a schițat un semn de exgerată amiciție, ieșind grăbit. După asta, am aflat că marele Carandino făcuse o pasiune pentru mai tînăra actriță și că de ani de zile venea la Galați, s-o vadă pe scenă ori acasă. Frumos! Cine știe să iubească, la orice vîrstă, nu trăiește degeaba... După 89, Carandino a revenit în staff-ul Partidului Țărănist; a murit la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al teatrului local, C. Petrican, un bun actor și un la fel de bun manager, știa să facă protocol. Cu tovarășul Bran de la Cultură, cu echipa de inspectori din Vaslui, cu cei de la Huși (vin & coniac), mă rog, chiar și cu cîteva actrițe tinere și cu lipici teribil la invitați, treaba mergea strună. Am participat la trei colocvii de regie. Nu le voi putea uita! Erau spectacole valoroase, aduse din toată țara; diminețile erau discuții interesante; nopțile șuete, șprițuri, flirturi cu gazdele plăcute
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
el profesor la regie, dar prezent acolo, a vrut să facă un joc de cuvinte nu rău: "Nu te panica, Dane! Consideră-mă locotenentul celor de dincolo!"... Cînd toți zîmbeau și se înfiripase o rumoare pașnică, de undeva, de după o actriță planturoasă, s-a auzit o voce gîjîită și vehementă: Nu cred că sînteți mîndru, tovarășul Dimiu, să fiți reprezentantul unor mișei care și-au trădat patria! Într-o vreme, pentru așa ceva, indivizii erau decapitați!... Cuvîntul a căzut... ca o ghilotină
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
început să-l ocărască pe bietul om. Spectacolul propriu-zis a mai fost mai puțin amuzant. Un regizor nedecis 1981. Repetam, la Teatrul din Petroșani, Arca bunei speranțe a lui I.D. Sârbu. Cum teatrul intenționa să mă cazeze în cabină, o actriță milostivă îmi propune să dorm în apartamentul în care stătea ea cu soțul și-ncă o figurantă. Erau trei camere. Cît am repetat, cea din mijloc am ocupat-o eu. Ne simțeam bine împreună: după repetiții, vorbeam despre teatru, rîdeam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Purcărete, la absolvire, i-a încredințat Propișcin Jurnalul unui nebun (primul și ultimul său rol); trec peste prăbușirea în prăpastie a lui Sandu Simionică, de la Timișoara, sau a familiei Petrache actori la Arad. Nu mai insist nici asupra unei frumoase actrițe de pe scena Armatei bucureștene (Paula Chiuaru) care a ars în desuurile de nailon, carbonizate. Vă mai dau un ultim exemplu: Cazimir Tănase, un actor sătmărean care, la bătrînețe, făcuse cîteva roluri apreciate în film, a murit chiar în timpul reprezentației cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ca director la... 87 de ani, în timp ce el era destituit la numai 50! Îl rodea această injustiție. Ce să povestesc despre Leahu? Ar fi multe. Mă opresc la două-trei dintre întîmplări. Prima, de la Pitești. În urma reclamației de hărțuire a unei actrițe, este chemat la Partid, să dea explicații. Leahu nu se pierdea niciodată: și i-a servit politrucului o poveste din perioada internatului, cînd unul dintre copii a constatat că "Ghiță are trei cojones!" (băiatul a spus-o pe românește, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]