9,516 matches
-
au luat parte miniștrii M. Cantacuzino și C. Arion, colonelul Costescu, trimisul regelui, reprezentanții tuturor autorităților civile și militare din Bârlad, precum și un public numeros. Drapelul din 12 martie 1913 publică articolul „ Omorâtorii lui Stroe Belloescu la Curtea cu Juri”. ...” Acuzații în acest proces sunt în număr de 15: Sterian Iosiph, Ioan Iosiph zis Nică, Vasile P. Chirica din localitate, Alecu Dima, Ioan Pele Neagră, zis Butuc, Manolache Chiriloi din Berești - toți acuzați pentru crimă de tâlhărie, prin întrebuințare de violență
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pornografii, învinuiri de hoție, cu presupuneri de corupție etc., etc... acelea ce sunt ? 3. Să-i ia vreo 6 milioane fostului colonel, avocatul l-a asigurat că-i va obține multe altele de la... Meridianul. 4. Completul de judecată a extins "acuzația", găsind că articolul de acum câțiva ani e... mai grav. A dat mai mult decât i s-a cerut ! 5. "Cuiul lui Pepelea" este afirmația fostului redactor-șef că personajul ar fi fost ajuns colonel la "apelul bocancilor" deși în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mai multe detalii Site-ul Observatorului național interministerial al siguranței rutiere: http://www.securiteroutiere.equipement.gouv.fr/infos-ref/observatoire/accidentologie/le-bilan-de-l.html Bârfesc femeile mai mult decât bărbații? Diferența dintre sexe și clevetirea Veți spune probabil că nu sunt decât acuzații fără nici o bază... și că fetele nu sunt mai interesate de cancanuri ca celălalt sex... Este adevărat că după „gura lumii” femeile ar fi experte în sporovăială și că ar avea tendința să bârfească mai mult decât bărbații. Dar este
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
raționamente, să ridiculizeze pe oricine, uneori vagabondează, începe să ducă o viață socială marginală, alunecând astfel ușor pe panta delincventei. Alții încep sa acuze transformări somatice, algii, parestezii, solicită să le fie ascultate expunerile, iar în caz contrar trec la acuzații adresate celor care nu dau curs cerintelor lor imperative, pentru ca în final, fie să respingă examinarea 10 Se subliniază adesea diminuarea sentimentului de autointeres și stimă de sine. O fată cochetă și îngrijită până atunci nu se mai spală, nu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
care a monitorizat sufletele tinere ale comsomoliștilor noștri de acum câteva decenii, că, dacă deschidem dosarele poliției politice, rămânem fără intelectuali. Nimeni nu s-a simțit ofensat, nici una din personalitățile noastre de primă linie nu s-a scandalizat, respingând această acuzație, grea ca o piatră tombală. Singurii care au ironizat aserțiunea lui Lucinschi au fost tinerii scriitori, ocrotiți de niște biografii mai fericite, scriitori pe care căderea regimului comunist i-a ferit de maculare. Această lipsă de reacție mi se pare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se consideră chemați să „combată” patriotic; în schimb, a fost publicată - cu titlu de compromitere imagologică - fotografia lui Cristoiu din perioada de început a Evenimentului zilei, când era mai gras, purta geacă și avea părul lung. În acest caz, șirul acuzațiilor n-a ocolit nici măcar aspectul fizic al „odiosului personaj bucureștean”, care arată ca „un libidinos”. „Ai tu mamă, Ion Cristoiu?!” - se întrebau dezamăgiți și dezgustați apărătorii Leonidei Lari. Aceeași schemă, mai puțin comentariile la fotografiile autorilor, a fost aplicată și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pomeniți în lista neagră a demolatorilor poetului. Respingem în mod categoric o asemenea calomnie, punând la dispoziție, pentru cei care doresc să se informeze corect, întreaga colecție a revistei noastre. Așteptăm cu mult interes desfășurarea de „probe” care să justifice acuzațiile aberante ce ni se aduc... Dacă reacțiile violent-ridicole ale unor „apărători” ai poetului național erau previzibile (asta fac de ani de zile, de când au ascuns în sertare carnetele de comuniști), marea deziluzie în acest serial „pro-contra Eminescu” este, în opinia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gluma la o parte (care nu este decât o semiglumă), eu cred că în zona acestui pluralism cultural românesc, care include și variatele interpretări ale postmodernismului, este de așteptat o înnoire notabilă a literaturii române în următorul deceniu. Revenind la acuzațiile ce ni se aduc frecvent de câtre tabăra conservatoare, ar trebui spus că tocmai diferențele dintre generațiile de creatori din stânga Prutului ridică problema modelelor formative, pe care am amintit-o la începutul acestor rânduri. În timp ce confrații noștri mai vârstnici, cei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
data aceasta, partea basarabeană a exhibat, fără pic de jenă, conflictul dintre generații. Un conflict vulgar alimentat de multiple și psihanalizabile complexe în plan etic, cultural, biologic etc., care se citesc ușor în reacții și în felul de a formula acuzații. Deloc literară, această dispută dintre vârstnici și tineri deține capul de afiș în lumea scandalurilor de câțiva ani buni și este - așa cum s-a recunoscut - deopotrivă de enervantă, obositoare și perfect inutilă pentru ambele părți. Ea oglindește niște mentalități și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
confere o anumită distincție. Consider calomnios tonul articolelor semnate de Gheorghe Vodă și Grigore Vieru, în părțile unde este vizată persoana mea, iar publicarea lor în săptămânalul Literatura și Arta, fără ca redacția să fi făcut o minimă verificare privind veridicitatea acuzațiilor și fără să fi tipărit alăturat textul care a provocat polemica, mi se pare o formă de manipulare și de inducere în eroare a opiniei publice, amintindu-mi de un procedeu frecvent folosit în campaniile de compromitere orchestrate de propaganda
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
orice caz, dorința de a ieși din banal, din serie, din obișnuitul biografiei comune. Aceste considerații nu exclud, firește, pozițiile contrarii. Cei mai mulți autori de jurnale sunt conștienți de interpretarea ce se poate da gestului lor. Ei prevăd nu numai posibilele acuzații, dar și neajunsurile practice ale demersului În care s-au angrenat: confruntarea cu sine, pericolul exagerărilor, primejdia perceperii greșite a deciziei de a ține un jurnal. În orice caz, orgoliul autoportretizării conduce, În viziunea lui Jean Rousset, la trei variante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
confesiv devine opera de creație prin Însuși actul enunțării, răsfrânt asupra locutorului. În fine, cunoașterea de sine se Împotmolește În echivocul Întreprinderii 30. Mobilul analizei eului nu e niciodată clar. El ezită (fără să-și dea seama) Între justificare și acuzație, Între eliberare și Înlănțuirea În compromis, Între recuperarea prin cuvânt și risipa prin aluzii ori imagini nebuloase. Cei mai mulți autori de jurnale se rezumă la a spune că jurnalul este o Întreprindere strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor intime, redă una din dimensiunile sale ne-literare: termenul de recriminări profilactice 38. Autorul de jurnale Își pregătește alibiuri pentru eventualele acuzații. El trăiește cu privirea În trecut, cu ochii țintă la agresivitățile zilei care i se scurge printre degete, dar cu gândul la versiunea definitivă, din pagină. Versiunea pe care o va impune, cuvintele prin care răspunde astfel cuvintelor ofensatoare. Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
accentelor de naționalism sau exclusivism 66. Direct implicat în politica pacifistă a Ligii Națiunilor, Constantin Kirițescu admitea că nu a putut interveni decât "cu măsură și cu circumspecție în revizuirea manualelor noastre". Cu toate precauțiile, nu a fost scutit de "acuzația neroadă" vehiculată prin ziarul naționalist "Universul" că ar fi "dat ordin să se înlăture din istoria românilor tot ce a format gloria trecutului nostru, pentru a nu supăra pe vecinii noștri cu care am purtat războaie"67. În calitate de director general
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au avut drept pretext bugetul uriaș alocat de autorități evenimentelor comemorative. Culpa era agravată de o distribuție părtinitoare, menită să aducă un consistent beneficiu de imagine partidului aflat la putere. După căderea lui Ceaușescu, aceasta a fost cea mai serioasă acuzație de confiscare a unui personaj istoric, în condițiile în care întregul regim comunist se făcuse odios prin abuzurile omagiale propagandistice. Presa din afara cercurilor pro-guvernamentale a sancționat dur efortul electoral desfășurat în numele unui domnitor mort de cinci secole. S-a vorbit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorie din acei ani. A fost însă tacit validat în cursul polemicilor de la sfârșitul anului 1999, prin contrast cu lipsa informațiilor din noile manuale "alternative" de clasa a XII-a, în special cu cel al editurii Sigma. În repertoriul de acuzații aduse acestuia din urmă s-a aflat și absența unei expuneri mai consistente despre personalitățile definitorii ale istoriei naționale, inclusiv despre Ștefan cel Mare. A fost un reproș atât de insistent încât, până la urmă, editura și l-a asumat 123
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a fost blamată tocmai pentru ceea ce fuseseră cândva principalele sale atracții: explicații categorice, progresism triumfalist, pledoaria pentru Statul-Națiune, europocentrism, eroizarea "celor mari" și omitere celor conduși de ei283. Identificarea gravelor omisiuni ale cercetării istorice "tradiționale" a fost însoțită și de acuzația de partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele valori și fapte favorabile puterii. De altfel, anii '60-'70 au adus contestări radicale, nu doar ale istoriei predate în școală, ci și ale sistemului de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a rămas o regulă, atât în anii '80 cât și în deceniul următor, poate nu atât pentru a menaja susceptibilitățile U.R.S.S.-ului, respectiv ale noilor vecini ex-sovietici, cât mai ales pentru că ar fi putut reaminti, în mod neplăcut, de acuzațiile aduse inițial statului român; căci încă din 1918, diferite autorități autoproclamate în cuprinsul fostei Rusii țariste au denunțat ocupația militară românească, mai ales din Basarabia 81. Acțiunile antisovietice ale românilor au oferit vecinilor răsăriteni un pretext pentru ruperea relațiilor diplomatice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de labilitatea guvernului și de scepticismul comandanților militari români, Berthelot nu părea să fi înțeles de la început gravitatea mizelor politice aflate în joc114. Mai mult, generalul francez bănuia că intervenția preconizată "va declanșa, cu siguranță, în Rusia, noi și aspre acuzații" (nedrepte) astfel încât și-a oferit intermedierea, pentru a da un plus de credibilitate inter-aliată115. Acesta era totuși un aspect secundar al efortului său diplomatic de la sfârșitul anului 1917, când urmărea mai ales să-i convingă pe români de faptul că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
puțin compatibilă cu realitatea istorică. Urmărind evenimentele la zi, manualul deplângea o dată în plus pierderile teritoriale ale României, "gândul nenorocit" care a determinat lovitura de stat din februarie 1938 și apoi "a împins România la dezastrul din vara anului 1940". Acuzația indirectă adusă regelui Carol al II-lea contrasta cu elogiul direct adus lui Ion Antonescu de Nichifor Crainic, entuziasmat de felul în care generalul, "singur, dar absolut singur, cu o repeziciune, cu o precizie și cu o îndrăsneală într-adevăr
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi avut conducători nominalizabili; nici măcar nu putem afla că era, de fapt, un regat. Actorii noii narațiuni istorice "guvernul", "boierii", "patronii", "țăranii", "muncitorii" erau prezentați mai curând ca personificări colective și moralizatoare, decât ca și personaje istorice reale. Meritele și acuzațiile se distribuiau prin masificare, dobândind astfel mai multă pregnanță. În tot manualul, singurul eveniment care se putea asocia noțiunii de "unire" era cel din 1859. Istoria României ulterioare se rezuma doar la violențe cu iz social, la conflictele între proprii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-a constituit în Republică Moldovenească independentă, la 27 martie/9 aprilie același an, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă, s-a unit cu România în urma hotărârii reprezentanților aleși ai populației dintre Prut și Nistru"358. Acuzațiile de cotropire și eradicare a luptei revoluționare dispăruseră fără urmă și nimic nu mai umbrea acum unirea. Autorii și-au îngăduit chiar un discret joc de semnificații la final de capitol, elogiind mai întâi "unirea din 1918" pasaj distinct al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
descrisă istoria postbelică a unei Bulgarii, care părea să nu fi cunoscut, în timpul regimului comunist, tensiuni sociale semnificative. Violentele tulburări legate de existența minorității turcești, gravele probleme ecologice ori statutul altor biserici decât cea majoritar ortodoxă lipsesc din aceste pagini. Acuzația cea mai gravă adusă aici comunismului nu depășea stadiul unei etichetări abstracte, neargumentate, dar deja clișeizată, aceea de "regim totalitar". Judecata sumară asupra trecutului a fost dublată de o pledoarie cam patetică pentru democrație. În slujba noului ideal se cerea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
contrare, au ignorat împrejurările problematice prin afirmații de genul: "indiferent de metodele utilizate, ritmul creșterii economice a fost cel mai mare în acei ani"73. Astfel, voluntarismul epocii, de multe ori însoțit de măsuri abuzive, a fost scutit de orice acuzații. El contribuise efectiv la edificarea unei noi realități, la construcția de șosele, căi ferate, întreprinderi, rețele electrice și telefonice. Din această perspectivă, chiar și agricultura cunoscuse, în acei ani, o certă dezvoltare și modernizare. Povestirea degajă o clară simpatie pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adevăratelor" valori ale marxismului. Concepția comunistă albaneză asupra politicii externe pare să fi fost, într-adevăr, unică prin capacitatea sa de a ignora realitatea, de vreme ce "toate țările democrate și organismele internaționale au fost declarate dușmani ai socialismului"78. Sub aceeași acuzație cădeau și toate celelalte țări socialiste, cu excepția noii protectoare, China. Din păcate, ajutorul financiar oferit de chinezi nu a corespuns așteptărilor, ceea ce a contribuit serios la prăbușirea economică din anii '80. În ciuda restricțiilor politice, criza a făcut ca populația să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]