93,376 matches
-
n-a fost să fie, fiindcă așa au vrut ei, cărămidarii istoriei din urmă? Aflăm, de curînd, despre apariția pe Internet a unor fapte și date privitoare la Ion Iliescu, confecționate și difuzate de partidul sus-numitului. Iată cum se înlănțuiesc adevăruri și neadevăruri, ducîndu-se - unele pe altele - în spinare, redate, fabricate după rețete și tehnici de sorginte marxist-leninistă, alcătuind un curriculum vitae ingenios țesut (un fel de autobiografie demnă de o cauză mai bună, justițiară). Într-o revistă bucureșteană de specialitate
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
educația informatică)". Interesantă se dovedește a fi aici "ipocrizia" acelora care, din necesități electorale apropiate, fac apel la Internet, pentru a-și lansa pe glob (!) un nou look, inclusiv necesar captării votanților de-acasă și de peste hotare... O serie de adevăruri și contraadevăruri rețin atenția și trezesc... vigilența din dotare (fiecare vîrstă impune o "cosmetizare" pe măsură). Deci ni se înfățișează un personaj îndeletnicindu-se cu multiple - posibile - ocupații, avînd o anvergură de tip și de talie europene (dacă nu chiar
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
deoarece, de la Ilici citire, în pofida marilor sume de bani manipulate de către Lenin (surse germane?), Stalin, Troțki (surse americane?) Djerzinski și alții, cei în cauză au replicat constant, dacă-i întrebai cu ce anume se ocupă: - Sîntem "revoluționari de profesie"! Într-adevăr, grație acestora nu ne-a fost dat să vedem nici măcar un hectar de seră irigat după "viziunea" zișilor... profesioniști, la fel cum n-am consemnat lucrarea în totalitate, de către un ucenic (pe "trepiedul barbar") a unei perechi, barem, una, de
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
români oaspeți în Uniunea Sovietică" (oare "a doua sită" îi privește, exclusiv, pe români, sau este vorba despre încă o triere mai amplă, mai profundă, a tuturor "oaspeților" de care, se înțelege, sovieticii au destule motive a se feri, camuflînd adevărul. Să fi fost ales, numit pentru sarcina de încredere acordată, însuși Iliescu? Alți cercetători ai biografiei sale nu se sfiesc să amintească prezența sa în rolul de secretar (!) al "Sovietului Unional" (pe toată Uniunea Sovietică - n.n.), al Studenților și Aspiranților
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
s-ar zice că, pe lîngă toate, aici s-au confruntat și doi "revoluționari de profesie", fiecare cu bagajul său făcut în pripă. Drum de întoarcere nu există. Și, totuși, unii ezită, stau pe gînduri, fiindu-le greu să discearnă adevărul de minciună. Sîngele apă nu se face! Este un aforism binevenit, amestecîndu-se printre bagajele unui hidrolog de profesiune... revoluționar. Dar, cîteodată, e vorba doar de "apă de ploaie". Plouă, în plină secetă distrugătoare, cu nimicuri și vorbe fără acoperire.
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
singure, propriul cinema (numeric) și propriul public (numeric), pentru o eternitatate, și ea numerică... Dar să ne întoarcem de la SF la filmul istoric. De fapt, istoria e, în Gladiatorul, un simplu cadru - pentru aventură, curaj, răzbunare -, un cadru în care adevărul istoric propriu-zis nu interesează decît în linii mari, iar licențele abundă. De pildă, în film, împăratul, Marcus Aurelius, nu vrea să lase imperiul pe mîna propriului său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
Mariana Neț 1. Povestea omului ce nu-și găsește locul fiindcă mult prea rar scapă de sine... Subiectul este pînă într-atîta de banal, că încă fascinează. Vargas Llosa, în eseurile dedicate Adevărului minciunilor, îi tot compară, din acest punct de vedere, pe Don Quijote și pe Emma Bovary. De altfel, nu e singurul care s-o fi făcut. Lui Llosa pare însă să îi scape o fundamentală diferență între cei doi. Sau poate
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
a doua se produce cînd obții. Știm demult nu numai că stilul e omul, dar și că, de multe ori, opera e doar un scenariu ce anticipează viața. Wilde, Hemingway, Jack London sînt exemplele la care ne gîndim cu toții imediat. Adevărul poți să-l spui rîzînd, dar nici rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
stilul e omul, dar și că, de multe ori, opera e doar un scenariu ce anticipează viața. Wilde, Hemingway, Jack London sînt exemplele la care ne gîndim cu toții imediat. Adevărul poți să-l spui rîzînd, dar nici rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
un moment dat, precum la Campo Santo, în cetatea Turnului ce, grațios și neliniștitor, se înclină, că frescele sînt restaurate optim numai dacă au fost jupuite de pe ziduri și aduse în laborator. Ceea ce mă face să mă întreb dacă, într-adevăr, fresce și ziduri sînt din școala stoicilor. Tot la Pisa, la Museo delle Sinopie, am văzut și m-am convins de un lucru de bun-simț, pînă la urmă, care totuși îmi păruse straniu în momentul în care-mi fusese semnalat
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
regimului Ceaușescu, care promova cu adevărat antisemitismul, făcându-l pe un om de cultură de valoarea lui Z. Ornea să se simtă indezirabil în propria lui țară.) Dincolo de aceste minime și inevitabile disfuncții ale spiritului critic, impresionează marea cantitate de adevăr din scrierile lui Z. Ornea. Pe aceste scrieri se poate conta, ele constituie bibliografia obligatorie pentru cine vrea să cunoască literatura română modernă. Istoricul literar a obținut de fiecare dată informațiile necesare de la sursă, citind răbdător ziarele și revistele din
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
a începutului de veac literar reciclată la sfârșitul acestuia. Speranța vindecării i-o reaprinde în suflet eroului fidela și răbdătoarea Cora, propunându-i drept "cale de tratament" să asculte muzică, ceea ce bolnavul și face, trecând la audiții muzicale care, într-adevăr, par să-i mijlocească, de la un moment dat, "revenirea pe lume". Ar fi vorba, așadar, de o rezolvare estetică (prin estetic) a complicatului caz de nevroză, dar va fi ea și una de durată? Nu se va dovedi numai un
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
acomodez cu noul fel de viață. Și mai ales, neavând acces în societatea orășenilor, primii doi ani fiind la gazdă iar apoi la internat, nu am cunoscut decât vag viața reală a Râmnicenilor. Căci deși era „Târgul mic” fiind mult adevăr în zicala că: „Dacă strănută unul la podul peste râul Olănești se aude la Cetățuia”. Noi, „țărănoii” veniți la oaș nu aveam acces la această viață și sincer să fiu nici nu ne prea interesa. Deci, primele mele contacte cu
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
fost și eu de câteva ori find un fel de rudă cu noi) și în fine, marea mea atracție. P.S. Gică Firuță avea, peste puțin timp de la aniversarea a 50 de ani de la absolvirea liceului Alexandru Lahovari, să fie într-adevăr în convoiul umbrelor ce colindă prin amintiri...
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
în suc propriu. Speculațiile curg gârlă, suntem din nou vedete pe C.N.N., pe Euronews. începem să ni-l imaginăm pe președinte adunându-și statul major, sortând dosare, dând ordine și veghind ca nici un corupt să nu scape din ghearele justiției. Adevărul este că domnul Constantinescu a trebăluit - însă la propriul geamantan. Și, maximum, la al soției. Luat de avântul luptei contra hidrei monstruoase, după ce pusese pe jar o țară întreagă, președintele ajunge la concluzia că merită o vizită de recuperare. în
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
dintre ele, sugerată personajului de strivirea unui pește sub picior. " El simțea încă în tălpi furnicătura rece din ponor, când cleanul se zbătea să scape de sub apăsare. Poate că, de greață și frică, împinsese prea tare și-i rupsese într-adevăr șira spinării. Fără să vrea, își privi labele picioarelor. Nu le avea așa mari ca Feri, dar peștelui i s-or fi părut uriașe cum îl strângeau acolo în fundul ponorului. Ca ale lui Gulliver. Și Gulliver, dac-ar fi vrut
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor, ceea ce acordă adevărului d-sale suportul estetic necesar. E un adevăr disociativ printr-o finețe fără complezențe, sub un
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor, ceea ce acordă adevărului d-sale suportul estetic necesar. E un adevăr disociativ printr-o finețe fără complezențe, sub un regim al necesității. Un adevăr ce îmbină esteticul cu afirmarea ethosului său specific, într-o alianță în care valorile apar confirmate, contrazise cu inteligență
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor, ceea ce acordă adevărului d-sale suportul estetic necesar. E un adevăr disociativ printr-o finețe fără complezențe, sub un regim al necesității. Un adevăr ce îmbină esteticul cu afirmarea ethosului său specific, într-o alianță în care valorile apar confirmate, contrazise cu inteligență ori lăsîndu-și dîra lor de nostalgie: "Arghezi operează
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor, ceea ce acordă adevărului d-sale suportul estetic necesar. E un adevăr disociativ printr-o finețe fără complezențe, sub un regim al necesității. Un adevăr ce îmbină esteticul cu afirmarea ethosului său specific, într-o alianță în care valorile apar confirmate, contrazise cu inteligență ori lăsîndu-și dîra lor de nostalgie: "Arghezi operează într-o gospodărie mondenă - în sensul dintîi al cuvîntului - adică în lumea de
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia orizontului, decît raze răzlețe, încearcă a-l înțărcui în perimetrul propriei lor concepții într-adevăr mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-un context ingrat: "George Macovescu, soldatul cel mai docil și mai elegant al Partidului Comunist
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
să pot fi de folos mai mult și în special tinerilor. Ei, nu știu în ce măsură am făcut-o. Am fost 40 de ani profesor. Poate asta, știu eu, echivalează cu o activitate, să zicem, destul de vrednică, dacă efectele sînt într-adevăr vizibil pozitive. Și mi-aș îngădui să spun că sînt în mare parte. Adică mă uit la foștii mei copii. În 40 de ani ce promoții am avut, vă închipuiți, cîți studenți au trecut prin mîinile mele, cîte mii de
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
și-a mai putut alege ucenici? Mă gîndesc la preparatori, asistenți. Această operațiune nu i-a mai aparținut și el n-a mai avut nici prerogativele pe care le aveau altădată profesorii în universitățile românești. - Da, ați rostit un mare adevăr, pentru că această întrerupere a legăturii, bruscă și dăunătoare, prin intervenția terților, să nu-i mai numim, a fost dacă nu fatală, oricum nocivă pentru tineretul românesc. Profesorul n-a mai avut dreptul să-și aleagă studenți, fiecare urma să aibă
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]