35,844 matches
-
Să nu crezi că nu ai dreptate. Cu felul lor de a fi nu ai cum să te joci. Și, totuși? ― Treabă grea, domnule profesor. ― Vezi tu, acolo, În sala de operație, când te afli Într-o situație dificilă, te aduni și pui la bătaie toate cunoștințele. În cele din urmă, găsești soluția. Altfel... Fii bun și cheamă-l pe nenea Mitru, să stăm de vorbă cu el. Poate ne scoate din Încurcătură. Gruia a ieșit În grabă. În câteva minute
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pui, foști colegi de școală - a răspuns Despina zâmbind. ― Acum spune-mi de ce ai venit la mine, Despi? ― Voiam să te văd În postura ta de șef al clinicii, fiindcă asta Îmi dă sentimentul responsabilității și mă face să-mi adun mintea... Știi doar că astăzi am o misiune grea... ― Știu, Despi, dar te vei afla În compania unor oameni care știu ce trebuie făcut În orice moment al intervenției. Așa vei Învăța tot ce ți trebuie pentru a deveni un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deși aceștia au ajuns la vârste respectabile. ― La ce oră ai programat intervenția, tati? ― La ora șapte și jumătate. Vizita bolnavilor o vor conduce doctorul Vatră și cu Gruia. De ce așa de dimineață? ― Întâi, nu vreau ca acea copilă să adune toată teama din lume În sufletul ei și apoi, la ora nouă, am cursuri cu studenții. ― Ce suflet bun, ai tati! ― Așa trebuie să fie un medic adevărat, Despi. ― Mă voi strădui pe cât posibil să fiu la fel ca tine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut... Și începu să istorisească cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Comunității. În schimb, în Cotroceni, Iorgu și cu Valentin avură mult mai mult de furcă. Oricât își dădură ei silința, în câteva zile nu reușiră să vândă sau să dăruiască decât o parte din averea lor mobilă, foarte multe lucruri, adunate într-o viață de om, urmând să ajungă fatalmente în mâinile cine știe cărui nomenclaturist de rang înalt sau ale cine știe cărui favorit al regimului. Cu numai două zile înainte de plecare, Ticu, învârtindu-se de un autocamion, împrumutat de la școala ajutătoare în vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puteau fi decât abandonate. Cu lacrimile în ochi, Amalia le pregătea ultimul mic dejun. Apoi cei doi frați , însoțiți și de Mișu Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma de pompe funebre: coroane mortuare aurite, cruci de marmură frumos șlefuite, de diverse forme și culori, ba chiar și un coșciug bogat ornamentat pe dinafară și capitonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că fiul său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de beți, să nu mai fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la centru plecase, pe la trei noaptea, mai departe, înspre Herăști și Hotarele și nu mai revenise. În schimb, a doua zi, pe la prânz, Stelian se trezi și el chemat la sfat. Spre surpriza sa, în biroul lui Girolteanu mai erau adunați Tarbacea, Casapu și Ilici Vasile, care tocmai evoca foarte elocvent cele mai noi și mai avansate metode de creștere a taurinelor și porcinelor în patria sovietică, unde-l trimisese nu de mult partidul, într-un schimb de experiență. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gura, se pomeni lângă el cu individul cu figură de hingher, care începu imediat să latre dojenitor și paternalist: Asta nu e poezie scrisă de Eminescu!... Nu e "Împărat și proletar"!!... E o poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă ține partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și matematicienii sunt un pic cu capu-n nori, draga mea! fu de părere Bianca Demian. Dar remarca ei fu urmată de o tăcere destul de stânjenitoare, de parcă s-ar fi adunat în acel loc ca să păstreze un moment de reculegere în memoria victimelor holocaustului nazist sau ceva asemănător. Cu intuiția lui fără greș, tot Nichi Stelescu îi scoase din încurcătură. Știți ce vă propun, fetelor? vorbi el volubil și jovial, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anului 1956 curmă toropeala verii cu ploi reci și cu vânt aspru de la răsărit. La câteva zile de la începerea cursurilor, Victor avu sentimentul că atmosfera obișnuită din universitate era pe cale să se schimbe. În săli și pe coridoare studenții se adunau în grupuri , dar în loc sa râdă și să glumească, așa cum se întâmpla de obicei, arborau niște figuri grave și îl ascultau în tăcere pe câte un coleg de-al lor, care vorbea cu glas scăzut în mod conspirativ despre lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem, zic eu, destul de reprezentativi. Victor e de la matematică, Nelu și Călin, de la filologie, Marius și Robert sunt arhitecți..., Sandu e medicinist și eu îi reprezint pe băieții de la politehnică... Problema care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la care să participați și voi, cu toții... E nevoie de ceva timp, ca să ne organizăm, observă Robert. Marius îl aprobă, după care Ianolide vorbi mai departe: Să vină la miting toată lumea. Noi, din universitate, și voi, din afară... Să ne adunăm cât mai mulți două-trei mii de studenți, cinci mii, zece mii... ca să se vadă că suntem uniți și că vrem toți libertate, autonomie, democrație adevărată, și nu populară (că asta-i o tâmpenie!) și... afară cu trupele de ocupație din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să pufăie tacticos din ea. Noi, la arhitectură, chiar ne-am gândit să scriem câteva lozinci anticomuniste și să le prindem pe fațada dinspre bulevard... Așa, reveni Ianolide, și dimineața, la prima oră, când trebuie să înceapă cursurile, să ne adunam cu toții la universitate, la statui sau în fața balconului... Stai așa, tipule, ca e o chestie aici pe care n-am lămurit-o, se băgă din nou în vorbă Călin Moraru. Trebuie să ne evaluăm efectivele din facultate, să știm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acord, nu am motive să amân, răspunde pe loc Dora, în timp ce mâna tremurândă depune semnătura cerută. Suita oamenilor în alb se îndreaptă spre ieșire, când Dora își amintește de "Informarea că autorizează corpul medical să acționeze în consecință dacă..." Își adună tot curajul pentru a chema imperativ : Domnule profesor ! Ce se întâmplă ? V-ați răzgândit ? Nu, nicidecum, numai că vă rog să luați notă că, întrucât intervenția care mă așteaptă presupune asumarea riscurilor despre care m-ați prevenit, doresc să cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca o cămașă largă, răcoroasă și mângâietoare. Gândirea, vechea ei gândire de dincolo de acest început al sfârșitului prin care trece, pare intactă, umplând spațiul cămășii care plutește ca un nor. Are sentimentul că toate zilele trăite de ea s-au adunat într-o pânză a înțelegerii care o înveșmântă. Prin gândirea celei ce fusese trecuse ideea că în univers se nasc noi lumi în fiecare secundă, că în depărtatele goluri ale galaxiei, stele și planete trăiesc și pier, învârtindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că mulți erau din familii din Bucovina de Sus care reușiseră să ia drumul refugiului spre patria mamă atunci când pericolul rusesc se apropia. Mi-au rămas bine întipărite în memorie nume ca Sbiera sau Voronca, Flondor sau Racoce... Pentru a aduna documente, din cele ce le vedeți în jurul nostru, am început prin a căuta rădăcinile multora dintre cei care trecuseră prin casa noastră. Am descoperit filoane emoționante pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sau Voronca, Flondor sau Racoce... Pentru a aduna documente, din cele ce le vedeți în jurul nostru, am început prin a căuta rădăcinile multora dintre cei care trecuseră prin casa noastră. Am descoperit filoane emoționante pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât de hărțuit de poftele marilor puteri. Ciprian se oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi este ușor, mintea mai limpede ca niciodată. Cine știe ce buruieni o fi strecurat Teodora în borș... Cine știe dacă frunzele uscate pe care am văzut că le punea erau frunze de urzică sau de cine știe ce plantă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până la apusuri. Din Sion este bună-cuviința frumuseții lui, Dumnezeul arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. Foc înaintea lui va arde, și împrejurul lui vifor foarte. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să osăbească pre norodul lui. Adunați lui prin cuvioșii lui, pre cei ce așază legământul lui prin jertfe. Ce ai simțit citind versetele cărții sfinte ? întreabă Teodora. Am simțit în interiorul meu un fel de ecou, un fel de dangăt de clopot. Când nu vei mai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]