KorAP: Find »[drukola/base=aer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...181 182 183 ...3176 >

79,378 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

Bitte, bitte! Danke schön! Poftește, poftește, tacă toriți! Nein! clătină el din cap, arătând spre gură. Jawohl! Jawohl! Roti capul s-o caute, dar nu întâlni decât mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
domnește liniștea." Numai nu stârni atâta colbul, că mă-năbuș! Dau cu bradolină, domnu, trebuie să iau grosu înainte. Dă cu bradolină, cu ce-i ști, numai nu... După evacuare, din interese strategice, orașul a fost în întregime aruncat în aer. Mișcările de desprindere germane au continuat." Așa s-aude că vor să facă și la noi. "La sud și la vest de L., forțele germane au fost retrase cu cincisprezece kilometri spre vest. O acțiune dinspre Caen a dat greș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
tot orașul, sfârșise cu media cea mai mare, ziceau că nu mai isprăvise nimeni înaintea lui atât de strălucit facultatea de inginerie, făcuse podul din marginea orașului, podul de piatră și fier, pe care vor dușmanii să-l arunce în aer. Și ce s-a ales de toată bucuria ei? N-a avut răgaz să se veselească de reușita băiatului, sau să-și dea seama cu adevărat că se bucură, că s-a trezit c-o fetișcană în casă pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine. Veniseră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru să-i surprindă privirea și, dacă i-ar fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și colb. Rochia ei de mătase, udă în spate. Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
apoi vezi cum iese din ei fumul negru pe coș, că-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Și chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând cu genunchii în țărână, prinse să fluture cruci mari, grăbită, deasupra muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-ar începe să umble, ca-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
gura deschisă, gata să țipe. Cuprins de spaimă, împiedicându-se într-o traversă, făcu doi pași spre muncitorul care-l învățase meserie: Dacă mă refuză, sunt pierdut. Ce-i cu tine? Vreau s-o iau! Să mă-nsor cu ea! Aerul mirosea dulce a parfum de levănțică. Acum ți-ai găsit!? Ești nebun! se cruci meșterul și-i dădu una în spate, să-l trezească. Hai! Repede! Ne prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se crispă și rămase cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se concentreze și să asculte. Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-o în brațe ca pe-un copil. În văzul bătrânei. Asta știa. Știa și-avea să rămână neșters: starea aceea nemaipomenită de limpezime și vioiciune cu care se trezise; o senzație atât de-mbătătoare de poftă de viață în moliciunea aerului, că aproape nu înregistră ultimele preparative pentru transportul rănitului și nici tragerea la sorți din cuvintele schimbate între bătrână și cei doi bărbați pe tema locurilor din mașină, unde nu încăpeau cu toții. Trebuia făcut un al doilea transport. Din ambiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte apucături și metehne, recunosc. Apucăturile și metehnele pe care ți le dă orașul. Libertatea mea e să respir aerul și colbul din biblioteci și să mă simt stăpânul naturii cercetând muzeele. Nu știu dacă mă poți înțelege, dar și eu sunt sătul, îi declară Tudor. Toată ziua, diplomație, alergătură, bătaie de cap și hărțuială, pentru ce? Războiul aduce și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
și să te lămurească mai mult decât vorbele mele. Zgomotul îndepărtat al unui motor vibrând în liniștea nopții ca o izbitură plină și surdă li se răspândi, la amândoi, în tot trupul. Cerboaica simți cu urechile, cu nările, cum vibrează aerul. Poftim! Vei citi acasă în liniște, spuse el. Asta-i mâna destinului. Un argument în plus să mai rămâi cu mine. Nu se poate. Nu, nu, se feri ea cu plicul de la el în mână. Trebuie să plec. Trebuie, desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
forță se rostogolea, avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu seama ce i s-a-ntâmplat. Se ridică să alerge tupiluș făcând saltul spre o tufă, căci auzise încă din aer, în timp ce cădea, pârâitul automatelor. Atunci căzu, trăsnit. Nu se trezi decât la spital. Fu tentat, în prima clipă a dezmeticirii, să-și amintească, pas cu pas, totul, dar simți că i se face din nou rău și renunță. Voința lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
timpul să faci atâtea sacrificii pentru noi. Prin urmare, fiind și-n interesul matale, să nu te opui apropierii lor, căci este dorința mea să scap de toate, să n-aibă cine mă regreta în urmă și să arunc în aer toate punțile în pragul acestei importante decizii pe care trebuie s-o iau. Hotărârea aceasta nu este determinată nici de ei, nici de evoluția viitoare a sentimentelor lor, care ar putea să mă afecteze într-un fel sau altul. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]