65,754 matches
-
plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce mă întorceam încet spre Taravao nu mi-am putut stăpâni o admirație fără voie pentru curajul stoic care-i dădea putința să suporte poate cea mai îngrozitoare dintre toate afecțiunile umane. Când m-am despărțit de Tané i-am spus că am să-i trimit niște doctorii care i-ar putea fi de folos. Dar aveam prea puține speranțe ca Strickland să consimtă să le ia și încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
către sfârșit, se gândi el cu amărăciune. - Am mai călătorit pe pământurile necredincioșilor. Dar rana pe care am căpătat-o mi-a afectat În ultima vreme capacitatea vizuală a ochiului drept. Și, prin acea misterioasă simpatie care leagă organele Îngemănate, afecțiunea unuia se extinde Încetul cu Încetul și la celălalt. În curând mă voi pomeni În beznă, iar singura lumină vizibilă a stelelor va fi pentru mine amintirea. De aceea trebuie să mă grăbesc. Continuară să pășească În tăcere. Poetul Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
către poet, după o ultimă privire aruncată În spate. - Fii atent cu femeia asta, Îi șopti, Întinzându-se spre urechea lui. Dante Îi simți mirosul aspru al răsuflării. Dar În același timp i se păru că descoperă o nuanță de afecțiune În acel avertisment, de parcă, pentru o clipă, ostilitatea fetei s-ar fi diminuat. - Pietra... Începu el să spună. Dar ea Îl Întrerupse cu un gest sec, Îndepărtându-se de el. Glasul Îi redevenise tăios. - Fii atent, Îi repetă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina. Pe o parte a ciudatului obiect era un gemuleț Închis cu un mâner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu vezi? — Dar ai râs. — Of, nu mai fi atât de al naibii de femeie! Buzele ei s-au curbat ușor. — O să fiu exact ceea ce-mi place. Amory se Înfrâna destul de greu. Își dădea seama că nu are nici un dram de afecțiune reală pentru Isabelle, dar răceala ei Îl călca pe nervi. Dorea s-o sărute, s-o sărute de multe ori, dar știa că dimineața ar fi putut să plece de lângă ea fără să-i pese. Dar dacă n-o săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suficienți bani pentru toate dacă ne ferim de extravaganțe. Ai grijă de tine, dragule, și străduiește-te să-mi scrii cel puțin o dată pe săptămână, pentru că, dacă nu primesc nimic de la tine, Îmi imaginez tot felul de lucruri oribile. Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor era cu o idee mai gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
resursele tale, iar nu din convingerea neroadă că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar de altă natură: cu ele, s-a Întors la starea aceea de spirit, poate mai tipică, În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după criteriile pe care le folosesc de obicei, aș spune că anul viitor te așteaptă ceva de genul unei crize emoționale. Te rog să-mi scrii. Am sentimentul stânjenitor că am rămas În urmă cu veștile de la tine. Cu multă afecțiune, THAYER DARCY La o săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de tot, dar se apropie de sfârșit. Ca în cazul mamei. Tata‑i încă arătos, mama nu mai are nimic focos. Mai mult decât pe Rainer, mama o iubește pe sora lui. Spune că aceasta are mai multă nevoie de afecțiune, fiindcă e mai labilă sufletește decât el. La rândul său, tatăl îl preferă pe el, deoarece îi este moștenitor și duce numele familiei mai departe. Cu simțurile care nu‑i sunt momentan necesare în procesul de creație literară, Rainer e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cultura lor, o treaptă preliminară a acestei înțelegeri, și pe „măsura inimii“ acestor copii, care au întrecut însă de mult orice măsură. Se investește în Rainer și Anna, iar ce iese de aici sunt doar ei doi, fără căldură și afecțiune. Uite prăjitura și uite și farfurioarele de sticlă. Pun totul aici unde sunt deja atâtea cărți, pentru prăjitura asta proaspătă nu mai e nici un pic de loc, dați astea la o parte! Nu, cărțile nu le dăm la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șederea în diverse metropole americane, pe care ar vrea să și‑o finanțeze singură, muncind. Și‑a alcătuit deja un plan exact de călătorie și așteaptă doar ca acest plan să primească undă verde. Rainer simte astăzi un fel de afecțiune fraternă văzându‑și sora cum etalează un zel rar întâlnit în fața figurii luminoase a Sophiei, ca un animal care‑și etalează prada. Pentru o fracțiune de secundă simte că el și Anna formează un zid de nepătruns pentru Sophie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie s-o violeze pe Mie, o fată atât de comună și banală. Ar fi trebuit să-și acorde mai multă atenție, să-și arate mai multă afecțiune În momentele În care se simțea căzut la pământ. Asta pentru că cel căzut la pământ era un alt eu al lui, și manifestarea afecțiunii Însemna acceptarea acestui eu. La scurt timp s-a dus din nou la Nagano, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și banală. Ar fi trebuit să-și acorde mai multă atenție, să-și arate mai multă afecțiune În momentele În care se simțea căzut la pământ. Asta pentru că cel căzut la pământ era un alt eu al lui, și manifestarea afecțiunii Însemna acceptarea acestui eu. La scurt timp s-a dus din nou la Nagano, de data aceasta cerându-i fetei o Întâlnire oficială, ca un adevărat gentleman. Mie avea Încredere totală În el. Chiar dacă nu luase nimic, avea aceeași stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și el homosexual. — Iertați-mi neștiința, dar ce anume e, mai precis, psihoterapia? Credeam că genul ăsta de lucruri nu mai e permis. Frau Lange scutură din cap: — Nu sunt foarte sigură. Dar cred că accentul este pus pe tratarea afecțiunilor mintale ca parte a sănătății fizice generale a individului. Nu mă întrebați prin ce se deosebește metoda asta de a tipului ăluia, Freud, în afara faptului că el e evreu, pe când Kindermann e german. Clinica lui Kindermann e numai pentru germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
M-am întrebat dacă șantajul avea vreo legătură cu asta. La urma urmei, trebuie să ai un motiv foarte bun ca să ții un câine de pază care nu latră. Nu vedeam nici unde ar fi putut să intre în peisaj afecțiunea - nu cu femeia asta. Era mai probabil să te atașezi de un crocodil. Ne-am uitat unul la altul o clipă, după care i-am zis: — Doamna fumează întotdeauna atât de mult? Negresa se gândi un pic, cântărind dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte sigur dacă avea sau nu dreptate să aibă încredere în mine. Eu însumi nu eram sigur. — Lanz e austriac, din Salzburg. Atâta lucru am ghicit și eu. — A făcut medicina la Viena. Când a absolvit s-a specializat în afecțiuni nervoase și a acceptat un post la Azilul de Boli Mintale din Salzburg. Acolo l-a cunoscut pe Weisthor... sau Wiligut, cum își spunea pe vremurile alea. — Era și el doctor? — Dumnezeule, nu. Era pacient. De profesie soldat în armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-și confirma ceea ce deja știe. Nu subestima niciodată importanța pentru un polițist de a avea confirmarea informațiilor. Îndrăznesc să spun că el știe și despre nebunia lui Weisthor, corect? Ceea ce acum zece ani era nebunie, astăzi nu este decât o afecțiune nervoasă tratabilă. Psihoterapia a ajuns departe într-un timp scurt. Chiar crezi cu adevărat că Herr Weisthor poate fi primul ofițer superior SS tratat? Sunt consultant la un spital ortopedic special din Hohenlychen, lângă lagărul de concentrare Ravensbrück, unde mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să triumfe; la bară nu mai este vorba de adevăr și de eroare, de bine și de rău, ci de capacitatea sau de incapacitatea de a seduce verbal; în același chip, copiii care au părinți răi, dar care dovedesc totuși afecțiune pentru ei nu sunt răsplătiți în niciun fel pentru aceasta; cum orice prosperitate a viciului antrenează nefericirile virtuții, Antiphon trage concluzia că există o funcționare perversă a legilor civile sau morale care nu elimină suferința, ba uneori chiar o amplifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
desigur, dar și a sufletului. Exersându-și mușchii, pielea, suflul, adoptând o anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin contrast și ca afecțiuni ce trebuie evitate - așadar, contrariul lor, plăcerea, este un bine; plăcerea este un scop în sine, are valoare prin sine însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea; în sfârșit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe zei pentru a le obține favorurile, a merita afecțiunea prietenilor prin fapte adecvate, a câștiga stima cetății prin acte de bravură, a trudi pentru a merita niște recompense, a deprinde arta războiului pentru a avea dreptul la libertate, a-ți căli trupul pentru ca el să te asculte. Muncă, familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care există apropieri de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență utilitaristă și pragmatică. în perspectiva terapeutică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]