186,601 matches
-
ochii spre cer. În ziua aceea, pentru o clipă, nu s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că a strigat, prin aer, ceva ciudat, de parcă simțea că venea sfârșitul lumii: "ZZZZEEEEEEEEEEEEEEET!" Cred că cerea ajutor de la o ființă dragă sau poate că implora vreo divinitate de pe la dumneavoastră de-acasă. Nimeni n-a înțeles despre ce-i vorba, mister. Tare mai era singură lady asta a mea, dar din strigătul acela al ei am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o întrebă dacă nu are cumva nevoie de ajutor. Iar fata îi răspunse că-i e frică să se întoarcă singură înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în culori, peste care se suprapun umbrele norilor. Adevăratele forme misterioase, grandioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din precauție, așa stabiliseră). Te ajut, rezistă! Nu e nevoie, mă descurc. Haide, fii serios! Într-adevăr, nu se descurca. Când ar fi fost ultima șansă, i-ar fi cerut totuși acestuia ajutorul, căci nu ar fi avut ce pierde. Ajutorul veni la timp. Dacă l-ar fi ajutat înainte de vreme, l-ar fi suspectat de a fi vrut să îi câștige încrederea, însă singur nu s-ar fi descurcat. Și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din precauție, așa stabiliseră). Te ajut, rezistă! Nu e nevoie, mă descurc. Haide, fii serios! Într-adevăr, nu se descurca. Când ar fi fost ultima șansă, i-ar fi cerut totuși acestuia ajutorul, căci nu ar fi avut ce pierde. Ajutorul veni la timp. Dacă l-ar fi ajutat înainte de vreme, l-ar fi suspectat de a fi vrut să îi câștige încrederea, însă singur nu s-ar fi descurcat. Și nici măcar nu i-a cerut traista cu aur pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în Munții Stâncoși la cabana lor, te așteaptă. Vor sta acolo doar ei câteva zile. Mersi că mi-ai spus. Ei, și nu te duci? -Nu cred... E timpul să plec. Îmi pare rău că nu accepți nici un fel de ajutor. Sincer. La revedere. La revedere, și mersi pentru că te-ai oferit să mă ajuți. Era drăguță Amanda asta. Poate prea drăguță. Nu se purta ca înainte. Din cauza acelui sentiment aiurea. Ar fi vroit s-o invite să mai rămână. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pierdut un an de facultate, însoțind-o prin spitale, la analize, la tratamente, asigurându-i medicamentele de care avea nevoie. Și-a luat toată răspunderea supra ei, pentru că Elena era mai mică și neputând-se baza atât de mult pe ajutorul ce l-ar fi putut da, tatăl, fiind bărbat și ca mai toți bărbații nu prea priceput în avea grija unui bolnav. Silvia nu a fost de acord cu întreruperea facultății. Fata mea, nu e bine să renunți la studii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spuse de Silvia. Eu te asigur că îmi voi termina facultatea. Voi munci mai mult, îmi va fi mai greu, dar voi reuși. Cu lacrimi prelinse pe obrajii palizi de boală, Silvia își exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne! De ce se întâmplă așa? —Mamă, nu mai plânge, o îmbrățișa Cecilia. Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
an de studiu, nu din obligație ci din dăruire totală. Când ai astfel de sentimente, te simți un alt om, deasupra răutăților din lume, cu inima deschisă față de cei din jurul tău, fie rude, fie străini, gata să le sari în ajutor cu tot ceea ce le poți oferi, chiar numai și o vorbă bună, fără să aștepți nimic în schimb. La toate acestea se gândea Cecilia în drum spre București, mulțumită că mama scăpase de pericolul bolii, că viața familiei intrase în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cerea înapoi, deși Ilinca, cu bun simț se oferea să-i dea în rate suma primită. Simona ținea 86 foarte mult la această fată bătută de soartă și o iubea ca pe sora ei. De aceea mereu îi sărea în ajutor. Se înțelegeau bine din școală și chiar dacă Ilinca n-a mai putut urma mai departe școli superioare, Simona a fost la fel de apropiată de ea, iubind-o foarte mult. Acum ea se găsea în fața unei probleme foarte serioase. Într o asemenea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în fața icoanelor, să ne binecuvânteze preotul, așa că e bine să te familiarizezi de pe acum cu atmosfera aceasta de credință și de rugăciune. Ajungând la biserică, înainte de a intra, Cecilia l-a sfătuit cum să se roage și cum să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Au cumpărat câte o lumânare fiecare, le-au aprins, au mers cu ele aprinse în fața altarului, au îngenuncheat, s-au luat de mână, au spus amândoi deodată rugăciunea „Tatăl Nostru” și s-au rugat ca Dumnezeu să le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după ce mă voi însura, că și așa de câțiva ani stăm tot despărțiți. Vă căsătoriți cu domnișoara avocată? —Cu ea. — Apoi de la o mare încurcătură m-a scos dânsa odată. — Păi vezi? Trebuie să dai și tu o mână de ajutor când ea are nevoie. —La asta mă gândesc și eu, domnule doctor, că nu se știe cum ajung iar pe la tribunal? Ptiu!scuipă în sân. —Ha! Ha! Ha!râd ceilalți. — Auzisem că-i plecată. Este în Germania dar se întoarce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei. De ce nu-i lăsați să mai stea și pe la noi? Îi vom lăsa că acum sunt mai mari. —Vrem la Neni, vrem la Neni, strigau ei auzind discuția. Leni, măi, Leni, îi corecta Cecilia. Le-a fost de mare ajutor Silvia, fiindcă mărindu-se copiii, mai mult la ea stăteau. Aveau și loc de joacă prin grădină, prin curte. Le plăcea să se joace cu Lupaș, deși Cecilia le interzisese. Știindu-i pe mâini bune, Cecilia se dedica serviciului în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în față aptitudinile lor de poeți înzestrați, într-o căutare neobosită de renume și de avere. C 78 Rareș Tiron Dar gata acum cu introducerea, să începem, deși recunosc cinstit că nici simțirea și nici experiența nu-mi vin în ajutor. Căci, oare, ce experiență în dragoste este cu adevărat utilă omului, atunci când iubirea este într-atât de diferită de la un om la altul, precum și poveștile romantice, ce se țes în intimitatea dintre inimile lor? În fine... Pe vremea când această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deziluzii; iar, în al doilea rând, pentru că eu chiar cred că, dacă fericirea este menită unui om, ea va veni la el negreșit, indiferent de starea de spirit pozitivă sau negativă a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată și fără ajutor, asemenea celor puțini, care mai sunt și ei la fel ca mine, căci încă mă găsesc legată, vrând nevrând, de gloata dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea intime chiar și pentru una ca ea. Oricum, știu că dânsa nici nu m-ar putea înțelege și, pe urmă, nici nu merită să afle vreo ceva. Așa încât, ei bine, dacă cei mai mulți dintre copii își caută și își găsesc ajutorul la părinții lor, eu va trebui să mă ajut singur! Și pot! Mama ar fi trebuit să-mi fie un tainic prieten, dar uite că nu-i, și nu știu chiar deloc, pentru asta, la cine stă vina... Ei, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încoace, îl tot încovoiau sub greutatea lor copleșitoare. El se hotărâse în sinea sa, aproape solemn, că își va găsi sau construi calea către ceea ce-și dorea el cu ardoare, adică fericirea, iar asta singur singurel - fără martori, fără ajutoare. Nu dorea alte păreri, alte sfaturi, sau să fie îndrumat de cineva sau de ceva independent de voința sa. Iar faptul de a-și păstra adânc în inimă tot preaplinul său de sentimente era și o punere la adăpost în fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și artistic. În ceea ce privește forma finală a volumului, o mulțime de greșeli s-ar fi strecurat dacă nu am fi beneficiat de corectura atentă și profesionistă a Ruxandrei Mihăilă și a Cristinei Licuță. Această carte a fost publicată grație unui substanțial ajutor financiar din partea Primăriei Municipiului Craiova. Îi mulțumim, pe această cale, primarului Antonie Solomon. Cuvânt înainte Doi tineri străluciți intelectuali au avut șansa unui sejur mai lung în Japonia, între 2003 și 2007. Nici nu ar mai fi nevoie să spun
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
participă la masă așezată în seiza, iar mâncarea este servită pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme asortate. Nu, nu se chinuiește Rezvan, îi sar în ajutor pentru că știu ce vrea să spună, i-am văzut pozele sensei, obiceiul lor este să întindă fața de masă pe covor, și să așeze acolo platourile și farfuriile, ei stau pe jos, în jurul ei. Aaa radiază sensei stați pe jos
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]