7,971 matches
-
umèr îl țin cu capul că sè nu-l scap, în timp ce mâinile mele aleargè iuți pe tastatură calculatorului, ochii țintind ecranul, La Muzeul de artè! Ce sè caut eu la Muzeul de artè?! pe drept cuvânt mè mir, aproape sè-mi alunece receptorul, Ai și uitat, Matei! pentru o clipè degetele oprindu-se în aer deasupra tastaturii, La Muzeul de artè?! Știi cè te-am rugat sè treci pe acolo sè vezi ce-i cu Internetul lor, e o rugèminte personalè, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apoi s-o urmèresc pe Corina, pe mâna dreaptè mai poartè inelul, dèruit de mine în urmè cu câțiva ani, Tu ce iei? mè întreabè ridicându-și ochii spre mine, eu fècându-i cunoscutè alegerea mea, strèduindu-mè din ce in ce mai greu sè nu alunec înspre Matei cel de atunci, încercând sè rezist irezistibilei chemèri fiindcè altfel, M-am decis și eu! mè anunțè ea, apoi, îi fac semn fetei sè se apropie și-i aduc la cunoștințè preferințele noastre, Dupè ce toate detaliile comenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luminos, lèsându-se în voia naturii sale, ea ghidându-l fèrè sè-i impunè, fècându-l s-o urmeze, ademenindu-l în ținuturi de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar alunecă pe valuri, sfâșiind somnul misterios ai pereților lunecoși de carne care se deschid înaintea lui înflorind în mii de petale, fècând interiorul mètèsos sè-l cuprindè într-un ritm ondulatoriu și magic, Matei pètrunzând tot mai adânc în țèrile insondabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uriaș de cusut, ea însèși, în calitate de viitor medic, fècuse nenumèrate operații Pamelei deși pèpușa fusese foarte cuminte și n-a vèrsat nici o picèturè de sânge, gândul operației, persistent și sâcâitor, o smulge din starea de vis în care pèrea cè alunecase fèrè voie și, rupând vraja, fata începu sè urle fèrè sè se mai opreascè, Matei nu stie ce are pentru cè de data asta ar fi putut merge pânè în pânzele albe susținându-și nevinovèția, n-am tras-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè-l distrugè! Ce s-ar fi întâmplat dacè femeia cu drobul de sare, că nu cumva drobul de sare sè cadè în capul copilului, s-ar fi urcat sè-l dea jos și, din neatenție, sau din exces de zel, sè alunece cu drob cu tot peste copil?! Pentru pasivitate pledeazè Matei, pentru imobilitate și contemplare, oricum tendința fireascè a sistemelor conduce spre repaos, a interveni nu înseamnè a controla fenomenele, ci, dimpotrivè, a accelera repaosul! toate acestea i le spune tatèlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-mi, iarèși, irevocabil, sè n-o mai caut, rugându-mè, astèzi! tocmai astèzi când mirosul cel nou, ca o boalè rușinoasè pe care vrei s-o ascunzi, nu-mi dèdea pace, Ioana este o fatè potrivitè pentru tine! mi-a spus alunecând încet cu palma peste reverul de la sacoul meu, împotrivindu-se slab în timp ce eu încercam s-o îmbrèțișez, E față potrivitè pentru tine! repetè încet, nu i-am vèzut privirea când a spus asta preocupat fiind de mână și de degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plecèrile mateiene cu tirul?! M-ar crede nebun, dar acolo în intersecție am fost puțin plecat cu tirul, atâta tot! Îmi voi reveni, îi promit eu, trec printr-o perioadè mai dificilè și, ca sè fac discuția dintre noi sè alunece mai ușor, accept sè-i spun adevèrul, E vorba de o fatè, o deziluzie sentimentalè, parcè așa se spune, nu!? Aha, zâmbește el cu subînțeles, aha, așa mai merge, știam eu cè-i vorba de o femeie! O sè-mi treacè, îl asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fetițè subțire jucându-se cu pèpușile, alèturi de alte fetițe, stând în soarele arzètor al eternei veri copilèrești, fie undeva în curte, fie în fața casei, Pèșind prin zèpada bètètoritè de pe trotuar, eu sprijinind-o din când în când sè nu alunece cu cizmele cu toc, ne apropiem de stradă pe care a locuit pânè la cèsètorie, indicându-mi fostul teritoriu al vieții ei de copilè și de tânèrè fatè, Aici începe stradă Goga! mè anunțè cu un glas care pare sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
strèzii Goga cu strada Bèlcescu, îmi explicè, locuiau într-o casè cu etaj douè fetițe, pe numele lor, Cristina și Adela, erau surori și ne jucăm împreunè, în curtea lor, din spate! Facem câțiva pași, eu ținând-o sè nu alunece, ca sè vèd mai bine locul pe care mi-l indicè ea, Uite, vezi acolo! aratè cu brațul întins, e o ușè în gard, e tot acolo! Nu-mi vine sè cred! emoționatè, din curte de la Cristina și de la Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte de limbile de nisip, de bolovanii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul foarte bine Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere capul și gurile noastre deschizându-se larg să-l aclame... * — Ne mutaserăm deja În casa din Bergstrasse când a fost arestat doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nici Întreagă, de la cap la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat, așa cum o tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să ghemuiești În palma transpirată batistuța pe care ai s-o fluturi atunci când trenul o să Înceapă să se miște, poate că, atunci când peronul o să-i alunece sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și pe tine și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i spui, și eu am să te aștept, de mine poți să fii sigur, mâna lui Walter pe umărul tău, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și vreau să mă Întorc mai repede la mine acasă, nu vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ultimele zile să-mi strecor Într-un program teribil de aglomerat o vizită la familia Dobrotă acasă. A fost o Întrevedere pe fugă, pentru că jos mă aștepta mașina trimisă de prietenul Alexandru ca să mergem la recepția de la Institut. Privirea Christei alunecă victorioasă peste mașinile din parcare, uite-o. * — Cristian locuia tot În casa familiei Dobrotă, de fapt doar În două camere, una fiind de trecere. Casa fusese naționalizată și ei locuiau cu chirie În ea. Baia și bucătăria, de unde răzbătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai bun ca să primesc cel mai puțin, pentru că eram străinul? Vibrația exagerată din glas pe care și-o aude cu neplăcere, dar nu mai Încearcă să și-o stăpânească. Și tot ce a văzut atunci și tot ce vede acum alunecând prin geamul mașinii și Încearcă, buimăcit, să recunoască. Au mai rămas doar niște cuvinte pe care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]