4,737 matches
-
intersecției. Pășea grav, simțind că purta pe umeri nu doar responsabilitatea acelei Încrucișări de drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca semn de preocupare, seriozitate și competență, când a pus piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului Djakarta, care găzduiește concursul Miss Univers XXXL. După ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
niciodată vreo porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită. Îi lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și mie un pahar. N-am voie, bineînțeles, ficatul mi-e găurit. Dar astă-seară nu mai contează. Balaurul îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și amețeală, goluri și neputințe și reveniri, încă mai îndârjite... o obosiseră. Monstrul reușise până la urmă să-i transmită, s-o facă să perceapă alternanțele, tensiunea permanentă... se putea aștepta la orice, dar nu mai avea putere... ar fi vrut să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune, fată nebună, doar atât, doar atât ? Să ne amintim iarăși de portretul Simonettei, de la muzeul Condé, să rotim iarăși comparațiile, gândurile, vorbele, amețeala atâtor ocoluri ? Fantasticul poate rezulta și prin aparența unei fidelități duse la extrem ? Ar fi momentul, probabil, ca fiul ipotetic s-o întrebe pe Sia Strihan dacă înțelege că atunci, cu patru secole în urmă, opoziția generatoare de tensiuni nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îndemnând-o să se apuce de lucru, să nu dezobișnuiască mâna și ochiul de menirea lor, ea amâna, tulburată de apropierea sa și de contactul cu ceilalți, de controversele, planurile și acțiunile la care începuse să participe. Voma mereu, avea amețeli, se îngreuia, creștea, se diviza. Nu dorea copilul, se uscase, poate exista dintotdeauna un miez prea uscat în ea. N-a fost în stare nici o clipă să se gândească la copilul care avea să vină ca la un fericit. Nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atingerea umedă pe frunte, înalță puțin umerii. Un Buddha osos se apleacă asupra sa, întinzându-i paharul negru : spumă, bule efervescente. — Ți-am făcut un nes rece. O să-ți revii, șoptește Ortansa. Dar ziua nu mai are putere, se volatilizează. Amețeală prin cețuri. Vede vecinul strângând teancul de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am mai încercat, cândva, pe șantier, n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica unui corp de oase rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana mare se plânge de amețeli, i-a înnebunit cu crizele ei de grandomanie. Da, carne : să coboare pe la unsprezece până la colț, poate îi face rost chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu nu știam nici măcar să scâncesc. Am dat să privesc În altă parte, dar Moru: - Uite-te bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la Ionică. Într-o bună dimineață, locatarii blocului văzură o siglă uriașă pe pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine ți-ai masca spaimele). Servești patria o dată la 19 ani și după aceea o mai faci de câteva ori în vis. E greu de trăit așa! e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se cățără atunci pe vasul de toaletă și reluă de la fila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente și remontând-o, descriptiv meditativ, ca după o imersiune în adâncul propriu, favorizată chiar de datele extrinseci, aparținând lumii din afară, ca după un zbor cu avionul când, la aterizare, impresia e de amețeala saltului peste propria ființă, alcătuiesc volumul SimoneiGrazia Dima, Interiorul lucrurilor, apărut la Editura Vinea, din București, în 2011. Preocuparea pentru esența / interiorul lucrurilor, afirmată chiar din titlul volumului, este o constantă a cărții, manifestată, ca în cazul operei oricărui poet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Acum, nu plecarea din Lisa mă sperie. De fapt, nici n-am sesizat când am ajuns la șoseaua națională și am trecut prin Făgăraș, din care n-am văzut nimic. Întreaga mea ființă e concentrată asupra răului care îmi dă amețeli. Doamne, dacă voi vărsa? Gândul acesta mă îngrozește. Îmi înfig unghiile în carne și mă rog. "Doamne, ajută-mă să nu vărs". Mașina gonește cu viteză. "Unchiul George" i-a comunicat șoferului că, în maximum cinci ore, vrea să fie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unde am ajuns buimăcit de-a binelea, înainte de a coborî munții, se înserează. Acum chiar nu se mai vede nimic. Doar niște lumini orbitoare, fioroase, care vin din față. Probabil, însă, frica de farurile mașinilor mă ajută să uit de amețeală. Îl aud pe "unchiul George" bombănind. E nemulțumit că ne-a prins noaptea pe drum. Șoferul se scuză. N-a fost vina lui. Eu continui să nu fiu deloc conștient de gravitatea acestei călătorii. Nu-mi dau seama că, pe parcursul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Una care te poate ridica sau nimici. Deodată, obrazul roșu al bătrânului deveni palid. Speriat, Julius l-a întrebat dacă nu vroia să se întindă pe canapeaua din bibliotecă. Doctorul a scuturat din cap. ― Scuză-mă, am avut o ușoară amețeală. E din pricina căldurii. Si a mai cerut un pahar de apă ca să înghită un medicament, după care și-a luat bastonul de lângă ușă ca să plece. 53. Nu mai țin minte cum a decurs examenul pentru bursă. Probabil, a fost un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de zile. Dar asta se întâmplă în film. Omul despre care se crede că e mort se arată și pretinde că e polițist, ca să-i ducă pe o pistă falsă. — Nu știu ce e în mintea celorlalți, dar pe mine mă ia amețeala de atâtea teorii, spuse domnul Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poarte și mai atent, și mai cu migală, și tocmai în clipele acelea când poate fi văzut numărând măruntul pentru două franzele sau dezbătând cu colega de birou meritele ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl ia cu amețeală, simte că o să leșine, ceea ce i s-a și întâmplat de vreo două ori, dar la ore de vârf în mijloace de transport în comun, noroc că în îngrămădeală n-ai unde să arunci un ac darămite să cadă ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din care nu spera să mai iasă, se simte din nou femeie... Era un fel de „descătușare” a unei energii pe care nici nu știa că o posedă. Se simțea atrasă ca într-un vârtej ce-i provoca o dulce amețeală, o stare în care putea să ia totul de la capăt, tot ce pierduse ori, poate, nici nu avusese pînă la întâlnirea cu Domnul R.: dragostea. El, însă, nu îndrăznește să meargă atât de departe, încât să creadă că persoana lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
capete, după voie, toate culorile, aidoma cameleonului. Există secole ce favorizează gloria cuceritorilor și a acestor oameni îndrăzneți și întreprinzători, care par a fi născuți pentru a face schimbări extraordinare în univers: revoluții, războaie și, mai ales, nu știu ce spirite ale amețelii și suspiciunii care-i fac pe suverani să se supere unii cu alții, îi oferă unui cuceritor ocaziile de a profita de certurile lor. Pînă și un Ferhando Cortez a fost favorizat, în întreprinderea sa de cucerire a Mexicului, de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]