39,601 matches
-
peste mașină, apă, în creier apă, suflet intrat la apă, peste tot apă. O atracție, ce mai tîrziu am descifrat-o, precum și promisiunea făcută m-au determinat să merg pînă la capăt. Adică, pînă la Brăila cea încărcată de iubire, amintiri magice. De plimbările cu prietenii mei pe strada Regală, unde am intuit aerul burgheziei de altădată - a confirmat și Dimi - și am suferit teribil că, astăzi, casele cu arhitectură unică sînt parcă anume lăsate să moară, la Biserica grecească unde
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
faleză și am simțit umbra Chirei Chiralina și foșnetul fustelor ei, am rîs, ne-am privit în ochi și ne-am înțeles să nu ne pierdem speranța, ne-am bucurat de orele în care am știut să fim împreună. Frumos. Amintirile acestea m-au ridicat puțin deasupra potopului. Mi-au readus umorul, mi-au dat simțul detașării și m-au ajutat, știu sigur, să ajung cu bine la Brăila. Și la Teatrul "Maria Filotti", fost Regal. Aici, am senzația, întotdeauna, că
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
cinci decenii. Cu volumul Cometa Hale-Bope, Daniel Vighi face un adevărat tur de forță naratologic. Povestirile care îl compun sunt scrise în formă fixă (toate au în jur de 1330 de semne). Ele reușesc însă performanța de a alcătui, din amintiri aleatorii și povești din alte vremuri, revenite mai mult sau mai puțin întâmplător în memoria autorului, o fascinantă monografie a unui spațiu (zona Rodnei și localitățile de pe malul Mureșului) și a unui timp (anii '50-'60 ai secolului încheiat) trecute
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
localitățile de pe malul Mureșului) și a unui timp (anii '50-'60 ai secolului încheiat) trecute. Oamenii au murit demult sau au îmbătrânit, realitățile sunt cu totul altele, dar acel timp și acei oameni continuă să trăiască în sufletul covârșit de amintiri și încărcat de nostalgie al prozatorului. Firește, nu este vorba despre nostalgia după regimul politic anterior, despre care s-a făcut atâta caz în anii din urmă, ci despre cu totul altceva. De nostalgia după un anumit ritm de viață
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
povestitorului și naivitatea copiilor de atunci. În Ce i s-a întâmplat lui Lenin este descrisă invidia uimită a copilului de ieri față de șansa unui vecin de-al lor, care făcuse o vizită în URSS. Admirabil este, încă o dată, mecanismul amintirii. Autorul își amintește cum, elev fiind, citea dintr-un manual o nuvelă de Tolstoi, în care învățătorul din carte semăna puțin cu Lenin, pentru că era subțire, cu ochelari pe nas și bărbuță. Involuntar gândul îi zboară la vecinul Păscălie care
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
ce consolare!), dar ea, cu siguranță va ajunge ziua cînd, "va bîntui prin casă în întuneric, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, urlînd de neputința de a-și aminti ce anume a pierdut." The Art of Cooking and Serving, evocă amintirea naratoarei legată de momentul crucial al nașterii surorii ei. Astfel, sîntem purtați înapoi în timp cînd femeia care în povestirea anterioară întîmpina oarece greutăți cu acomodarea la realitate după momentul trezirii din somn, este acum o adolescentă, terifiată la gîndul
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
Simona Vasilache Între a păstra amintiri și a păstra distanță e deosebirea dintre trecutul tău și trecutul unuia care ai fost. De pildă, un june dandy, cultivînd și cochetăria, și afrontul, și sordidul, și subțirimea, are de-mpărțit cu un bătrîn Scarface al zilelor noastre cel mult
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. Si având în vedere că a mijit prin 1973, se poate spune că este și primul, și ultimul ... Așa, câte o proza scurtă voi mai publica. Voi publica și acel jurnal " Amintiri din jurul lumii", care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent și filimonez, nu cred că voi mai scrie. Mapele conținând minereul romanului indian Jagat nitya (adică "Părelnică lume", sau "Bună ziua, iluzie") va rămâne un conglomerat de nuclee narative
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
subiectul subzistă. Spre deosebire de poeții "milenariști", care își îngroașă identitatea socială și se înfățișează prinși în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate transforma coșmarul din față într-o amintire. De aici ambivalența atitudinii directoare și glisarea versurilor între două registre: unul mai apăsător, în care camerele infraroșu și instrumentele de măsură, monitoarele și laboratoarele supraveghează individul ori experimentează pe el; și unul de reconversie psihologică, în care exact aceleași
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
membre ale unei societăți secrete. Un club select. Clubul nefututelor." Chiar și măritata Mia face parte din acest club pentru că, de facto, din căsătoria ei a rămas doar... certificatul. Viața fiecăreia dintre cele trei femei este o permanentă bătălie între amintirile luminoase din perioada în care viața le era în față, cochetau cu siguranța de sine a tinerelor ce se simt dorite, curtate, pe de o parte, și dorința de a salva aparențele sociale și coșmarul de fiecare zi, de cealaltă
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to Perdition 30, Ștrumfii caută lumea adevărată în amintire, De o parte și de alta a cerului) care amintesc cumva, pe undeva, de fostul Marius Ianuș. Sunt însă numai schije din vechile explozii lirice, recuperări nostalgic-disperate ale acelei minunate stări de lucruri în care, fără nimic al lui, Ianuș
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
o bună dimineață, după ce v-ați întins dezmierdător și ați concluzionat, demn, că vă aflați în armonie cu sinele puteți să descoperiți, așa, pur și simplu, în aburii cafelei obișnuite, că ceva nu mai e la locul lui? Sufletul, mîna, amintirile, iubirile, prezentul, poveștile sau mai știu eu ce? Că au dispărut în cel mai misterios chip cu putință și umblă cu nerușinare, hai-hui prin lume, în văzul și spre curiozitatea dezmățată a tuturor? Numai așa, pipăind această experiență fabuloasă și
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare. Privea norii de aburi și fără să vrea, ochii deslușeau diverse forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene. Toate erau cu linii rotunde și cu marginile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
stângă. Mereu Încolonați și disciplinați de cei trei pedagogi care aplicau corecții fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pedagogi care aplicau corecții fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să Însemne orice. Știa ce s-a ales de ea, se dezvoltase foarte frumos, umbla numai cu șmecheri bruneți și Îi zâmbea mereu când se Întâlneau. Erau experiențe copilărești, cine nu a avut? Deodată, În universul său afectiv scăpără o amintire care Îl Înfioră și-l făcu să se cutemure ușor În fotoliul avionului și să se Întrebe: chiar și după mai bine de două decenii?! Era electrician de Întreținere Într-o secție cu multă mizerie și cu un miros insuportabil
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Înțelegea cum și când se mai descheiase un nasture, cum de fustița urcase nepermis de sus și cum picioarele se Închideau și se deschideau ritmic „urmărind ritmul muzicii”. Învăță și această piesă de studiu, se despărțiră, iar el rămase cu amintirea unor bucle aurii care Îi atingeau fața, cu buzele fetei care se apropiau nepermis de mult de gura sa și cu o clarificare: Nu mi-ai spus cum te numești! Mă numesc Rică, Rică Olaru! Fata schiță un gest care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care am trecut, voi fi mereu Împotriva securității odioase ca și regimul În esența sa, dar voi uita tot ce mi-ați făcut, nu voi vorbi cu nimeni, nu mă voi adresa organelor statului de drept dar voi păstra În amintire greșeaala și stângăcia și le voi ridica la rang de mare binefacere și noblețe! Apoi, Întorcându-se către chelneriță și angajații hotelului și restaurantului pietrean, Ștefan Girovescu rosti: Domnilor și domnișoară, nimic rău nu s-a Întâmplat aici, sunt emoțiile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ai recunoscut. Crezi că aș putea uita pe cineva care a fost acolo? Ar trebui să-i spun stăpânei tale adevărul. E clar că profiți de bunătatea domnișoarei. Charlot îl lăsă să trăncăne mai departe, căutând cât mai adânc printre amintiri: Ba am fost în pușcărie și te-am și recunoscut, Monsieur Carosse. —Dumnezeule! exclamă celălalt și se uită la Charlot mai atent decât până acum. Nu ești Pidot? N-ai cum, ăsta nu e glasul lui. Nu, m-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care deține acum averea, lui însuși nemairămânându-i altceva decât viața...“. Într-adevăr, scheletul unei povestiri. Cele patru puncte cu care se încheia consemnarea parcă vor să sugereze acum cei patru ani de război care au urmat și în timpul cărora amintirea acestei idei abia schițate s-a pierdut în uitare. În 1944, când am reluat povestea lui Chavel și Janvier, cred că am făcut-o cu convingerea că este o idee nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
circ, cu Adrian Păunescu și Vadim Tudor dezlănțuiți. Despre morți însă, numai de bine. Traian Băsescu, noiembrie 2010: „Am primit cu tristețe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creației sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naționale și pentru generozitatea cu care a promovat generații de tineri poeți și artiști în cadrul cenaclului Flacăra.“ și Victor Ponta pare destul de confuz în aceste
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
iar morții întinși pe caldarâm acum 20 de ani au intrat în poveste. Trăim totuși în libertate, cea mai dulce mireasmă din pachetul cu visuri, iar în libertate orice lume poate deveni, cândva, posibilă. Don Giovanni Hei, Dane, iată cioburile amintirilor mele: 1968, 21 august: invadarea Cehoslovaciei, discursul din balcon al încă tânărului Niculae; în aceeași zi mama mi-a cumpărat teniși chinezești pentru sezonul școlar ce urma, am ascultat în magazin expunerea unui domn, tatăl unui coleg de școală mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel a terminat de strâns lucrurile proprii din baraca de pe șantier. Când să tragă jaluzelele, se deschide ușa. Lionel își potrivește la îndemână bâta de baseball, amintire de la Roman. Alarmă falsă: în cameră intră Gérard Clément, pe care-l cunoaște de la televizor, împreună cu un tip rușinos. — Putem intra? întreabă Gérard. — Ați intrat deja. — Sunt... — ...tipul de la televizor care vrea să mă salveze cu orice preț, îl întrerupe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]