12,966 matches
-
Soare, iar aceasta, pentru a submina religia creștină, prigonindu-i pe membrii acesteia, potrivit Sinaxarului din Constantinopol, care menționează martiriul creștinilor Marcianus și Nicandros la Aegyssus (310). Inscripției sus-amintite i se adaugă lipsa unor cercetări arheologice sistematice atât în centrele antice de pe limesul dunărean, unde se face simțită absența descoperirilor de monumente ori de edificii creștine (bazilici), cât și prin descoperiri de caracter pur indicativ (un singur capitel din marmură, decorat cu o cruce), descoperiri ce semnalează prezența unui edificiu creștin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
funcționat în aceeași perioadă, și o întinsă așezare civilă ridicată la rangul de municipium în secolul II p.Chr. Cetatea de vest a fost cercetată arheologic încă de la mijlocul secolului XIX de către oficiali francezi, participanți la războiul Crimeei (1853-1856). Orașul antic, una din cetățile principale ale geților, ocupa o suprafață întinsă între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia (jud. Tulcea), acoperită azi de ruine. Situl arheologic cuprinde: 1) cetatea de est, din secolul V, de tip moeso-roman, de plan
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și oamenilor ei. Odată cu John Ford sau Fred Zinnemann, westernul încetează a mai fi un gen delectabil, urcând către regimul capodoperei. Vestul american este teatrul pe scena căruia se joacă noul act al unei tragedii umane ce recurge la ingredientele antice ale hybris-ului. În alt registru, John Wayne va ipos tazia, timp de jumătate de veac, efigia eroului care străbate, justițiar, pământurile îndepărtate. Și tot din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
umanitate, o dată pentru totdeauna. Cu aura sa glamour și retro, Luc Orient devine cronica inițierii în acest mister ce strălucește în locurile sălbatice ale Pământului. Apropierea de zona în care localnicii evocă prezența unor străvechi dragoni de foc (un nume antic pentru navele spațiale ale celor de dincolo de galaxii) este anunțată de apariția unor mutații ce provoacă perplexitate și uluire. Jungla își modifică consistența sub efectul acțiunii unor agenți extratereștri, iar plantele carnivore pândesc din umbră spre a ucide pe călători
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
umanității înseși. În acest joc în care se amestecă realitatea și ficțiunea gnostică, ucigașul cel mai redutabil va fi femeia bântuită de spectrul reîncarnării. În Veneția fascistă, Hipazia îndepli nește rolul amfitrionului ce retrezește stilul arhaic și misterios al agapelor antice. Eterică și radiind o aură ce trece peste secole, Hipazia se vede pe sine ca reîntruchiparea celei care a fost ultimul apărător al barocului păgân în fața asaltului religiei creștine, celebra Hipatia. Puntea dintre lumi este asigurată de închipuirea Hipaziei, iar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al comorii căutate și de Corto. Aflată în umbră, seducând pe bărbații ce devin instrumente ale voinței ei, Hipazia este arhitectul unei urzeli care se sfârșește odată cu focul care îi consumă casa și o face să dispară, ca o zeitate antică arsă pe propriul ei rug. Fantezia venețiană a lui Pratt mustește de semnele vechimii și de simțul particular al ironiei postmoderne. Smaraldul lui Corto nu va fi găsit cu adevărat niciodată. La capătul itinerariului inițiatic jalonat de indiciile lui Corvo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dozajul de curaj și cinism, arta unui dialog ce refuză grandilocvența, înclinația anarhică de a purta propriile bătălii, în afara disciplinei pe care o preferă spiritele angajate. Lui Corto Maltese, marinarul care se ridică din Pacific ca un personaj de mitologie antică prelucrat în decor de Oceanie fabuloasă, nu îi va fi dat să treacă de pragul anului 1939. Singurul război pe care îl poartă este Marele Război. Neputând să moară, rămânând ca o icoană a virilității mediteraneene colorate decadent, Corto pare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
termenii pe care Pratt însuși poate i-ar fi preferat, un argonaut ce are ocazia de a naviga pe acest ocean al unei lumi care se pregătește să moară. Pelerinajul lui este unul care evocă faptele de glorie ale eroilor antici. Semizeul modern cu alură de detectiv american din specia lui Marlowe și Spade parcurge, cu încăpățânare ce contrazice gustul comun, spațiul de nisip, vise și sânge dintre Libia și Djibouti. Ținta lui, pe care locotenentul de cavalerie nu o poate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lor -, pentru a face cunoscut cuvântul și voința sa, însă El este adevăratul autor al Bibliei. De aceea, Biblia nu este doar cuvânt omenesc, ci și Cuvântul lui Dumnezeu, și, de aceea, pe bună dreptare, este numită “Sfânta Scriptură”. Scrierile antice, după cum este și Biblia, nu întotdeauna sunt ușor de înțeles. Uneori, sunt posibile interpretări diferite. Este datoria Bisericii să ne ajute în înțelegerea Sfintei Scripturi; de fapt, înțelegerea ei se datorează predicării ecleziale. Deci, pentru noi, este obligatorie interpretarea făcută
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
temeri, bufnița începu si lanseze în fiecare noapte, de pe țărm, semnalele lugubre. Abia spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mai exact încă, ca si când rumoarea care venea de la parter ar fi confirmat parcă ceea ce simțea, el și-a ales un moment ca să înainteze spre rampă într-un fel grotesc, cu brațele și picioarele îndepărtate, în costumul său antic, și să se prăbușească în mijlocul decorului păstoresc care nu încetase niciodată să fie anacronic, dar care, în ochii spectatorilor, a devenit anacronic abia acum și într-un fel cumplit. Căci, în aceeași clipă, orchestra s-a oprit, cei de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înainte să-l poată atinge: o femeie între două vârste, cu ochi scânteietori, oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai potrivit sau chiar „depozit“. Înăuntru mirosea ca într-un grajd. Becurile fluorescente pâlpâiau și puneau astfel în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare sau dischete, ci cutii de carton. Și în ele erau fragmente de vase antice, materiale pe care Ahmed Nour le strânsese chiar din acest sat. Așa lucra la toate săpăturile. Amenaja un sediu cât mai aproape de sit, astfel încât ultimele descoperiri să poată fi aduse înapoi, catalogate și depozitate imediat. I-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede o concepție proprie. În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede o concepție proprie. În anii ’60, mulți dintre ei asistau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
când îi sări ceva în ochi. În campania din 1967 și după aceea, Guttman și-a arătat recunoștința față de eroii israelieni de dinainte, Moshe Dayan și Yigal Yadin. El, ca și ei, îmbina vitejia militară cu pasiunea pentru cercetarea istoriei antice a acestui ținut. A devenit ceea ce lumea bună numește un arheolog musculos - și ceea ce palestinienii numesc un tâlhar într-un tanc. Orice deal luat, orice cătun cucerit erau privite nu numai ca puncte strategice pe tabla de șah a războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în miniatură. Poate era doar o coincidență: Guttman și Nour erau amândoi arheologi, amândoi naționaliști, uciși amândoi într-un interval de douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor antice. A depășit oare limite atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil. Dar ăsta era omul, ultimul bătăuș sionist, un aventurier care ar fi trebuit să facă parte din generația 1948, dacă nu chiar 1908... Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman într-un stabiliment de pe Malul de Vest, catalogându-i pe palestinieni drept „intruși“ și „națiune fictivă“. Ambele făceau referiri frustrant de sumare la ceea ce Post numea „pasiunea lui patriotică pentru dezgroparea trecutului Israelului“. Urma Minerva, Revista Internațională de Artă Antică și Arheologie. Nu găsea referiri directe la Guttman, așa că activă căutarea pe text, dar și așa abia erau de găsit. Doar numele, scris mic, cu italice, lângă cel al altcuiva la sfârșitul unui articol ce anunța descoperirea unei neobișnuite urne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în capul patului, mulțumindu-i lui Allah că a fost scutit de bătaie, cel puțin deocamdată. Stătu așa până când, după câteva minute, îl auzi pe tatăl lui deschizând ușa apartamentului și ieșind afară, în noapte. Salam își aminti de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unsprezecelea bărbat fusese deja de zece ori martor la pedeapsa care îl aștepta. În ciuda acestei intimidări, au fost totuși scoase peste graniță câteva obiecte extraordinare. Mahmud n-a văzut-o, dar a auzit despre porțiunea de basorelief desprinsă din palatul antic al Nimrodului. Era destul de șocantă, se gândea Mahmud, înfățișa sclavi în lanțuri. Vizualiză acea imagine dusă pe furiș în Vest de înlănțuitul popor irakian: era ca un S.O.S. Ruta era, ca și acum, Iordanul și intermediarul era, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
posibilități de încălcare a regulilor. Mahmud nu avea de gând să se lase fraierit. Voia să fie sigur că Naasri era corect. Așa că a pregătit o încărcătură cu ultimul tezaur de trei sau patru obiecte, inclusiv o pereche de peceți antice, tabla de lut pe care o luase de la omul agitat din cafenea și piesa de rezistență, o pereche de cercei poleiți cu aur, care, deși oricine ar fi putut vedea asta, fuseseră evaluați de expertul lui ca având o vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea? Trei ani! Atât! Naziștii cad în 1945 și în ’48 avem un stat al nostru. După două mii de ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a primi banii înapoi? Orele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Capitolul 21 Londra, șase luni mai devreme Henry Blyth-Pullen bătea în schimbătorul de viteze pe ritmul melodiei din Archers. Tum-tee-tum-tee-tumtum-tum, tum-tee-tum-tum-tum-tum. Era, hotărâse el, un om cu gusturi simple. Ar fi putut să-și petreacă viața înconjurat de somptuoase obiecte antice sau de artefacte prețioase, dar nevoile lui erau modeste. Doar atât - o plimbare cu mașina după-amiaza, sub strălucirea soarelui de primăvară, fără alte obligații mai împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să se înveselească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]