8,321 matches
-
strecurați în serviciile americane, au lansat "mitul calului troian", care ar fi fost România. Steve Weber, ungur devenit șef de operațiuni americane (denunțat ca agent sovietic abia în 1994), și analistul CIA, tot un maghiar, au creat legenda că, sub aparența independenței, România era mâna dreaptă a politicii Uniunii Sovietice. Propaganda funcționa la fel de bine la postul de radio "Europa Liberă", unde la secția maghiară fuseseră infiltrați oameni ai lui Horthy, iredentiști înverșunați. Lobby-ul maghiar în Statele Unite, foarte puternic, se străduia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poveste" este marea problemă. Dezinformarea sovietică a deplasat atenția către ceilalți lideri comuniști, dând impresia că nu există vreo diferență între România și celelalte state socialiste, pe când, în realitate, diferențele erau esențiale. Ba, chiar în timpul desfășurării Conferinței au fost create aparențe care să marginalizeze România, profitul imediat fiind tras de János Kádár și Urfo Kekkonen (gazdă, ce-i drept, dar care era om al Moscovei). Kekkonen l-a așezat pe Kádár (după afinitatea fino-ugrică?) la dreapta lui, cei doi asumându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lumii sau mai degrabă îl arată. Ele «tratează» despre nimic. Ele presupun că numele au semnificație, iar propozițiile elementare sens. Și aceasta este legătura lor cu lumea.“) „Ontologia“ sau „metafizica“ Tractatus-ului nu se raportează decât la limbaj.48 Este o aparență că autorul Tractatus-ului formulează enunțuri metafizice; această aparență ar fi înlăturată de precizări cuprinse în „Cuvântul înainte“ și în partea finală a lucrării. Enunțurile „ontologice“ sau „metafizice“ din Tractatus „arată“ condițiile interne ale limbajului și ale gândirii în genere.49
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre nimic. Ele presupun că numele au semnificație, iar propozițiile elementare sens. Și aceasta este legătura lor cu lumea.“) „Ontologia“ sau „metafizica“ Tractatus-ului nu se raportează decât la limbaj.48 Este o aparență că autorul Tractatus-ului formulează enunțuri metafizice; această aparență ar fi înlăturată de precizări cuprinse în „Cuvântul înainte“ și în partea finală a lucrării. Enunțurile „ontologice“ sau „metafizice“ din Tractatus „arată“ condițiile interne ale limbajului și ale gândirii în genere.49 Una din întrebările la care trebuie să răspundă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că între științele naturii și filozofie nu va exista ceva intermediar. Considerând doar forma unei expresii a limbajului vom putea stabili dacă ea poate sau nu să fie adevărată sau falsă în sensul corespondenței cu faptele. Este înlăturată astfel o aparență ce s-a dovedit a fi atât de persistentă, impresia că ar exista propoziții ce descriu fapte care ar TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 163 avea ceva comun cu filozofia. Ceea ce aruncă o lumină asupra unor observații ca acestea: „Psihologia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
curentă sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 221 cu o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
treaptă diferită în raport cu altele, de exemplu, «cuvânt», EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 245 «propoziție», «lume». Și eu am crezut odată că anumite cuvinte pot fi distinse potrivit importanței lor filozofice: «gramatică», «logică», «matematică». Doresc să distrug această aparență a importanței lor.“ (Wittgenstein’s Lectures, p. 13.) 39 Ibidem, p. 29. 40 Ibidem, p. 31. 41 „Atunci când vorbește despre învățarea limbajului, Augustin vorbește numai despre modul cum anexăm lucrurilor nume sau înțelegem numele lucrurilor. Numirea apare aici ca fundament
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vedeau în filozofie theoria prin excelență. Aceasta ne ridică deasupra orizontului experienței curente prin elaborări teoretice, care urmăresc obiective diferite de cele ale cercetării științifice. Se presupune că, în alt fel decât marile teorii științifice, rațiunea filozofică identifică și depășește aparențe, dezvăluie corelații inaccesibile intuiției și experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în această direcție. Îndemnul lui Wittgenstein „Nu gândi, ci privește!“17 poate fi înțeles astfel: nu te lăsa dominat de obișnuințe ale gândirii, explorează alternative! Filozofia merge pe o cale greșită atunci când, inspirată de idealul științei, își propune să depășească aparențele, să dezvăluie ceva ascuns, să formuleze principii care unifică și explică ceea ce este particular și contingent. Pentru a înțelege cum funcționează limbajul și gândirea noastră nu avem nevoie să cercetăm decât ceea ce stă deschis în fața ochilor, adică să discernem diferențe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
A are o durere de dinți.» nu sunt folosite în mod analog. Ele diferă în ceea ce privește gramatica lor acolo unde, la prima vedere, ar putea să nu pară că diferă.“43 Afirmația că senzațiile sunt doar „ale mele“ spune doar în aparență ceva. Ea are tot atât de puțin sens ca și afirmația că „știm“ ceva despre experiențele noastre subiective: „Propoziția «Senzațiile sunt private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a căutat înțelegerea filozofică în corelații ce se impun atenției noastre în situațiile cele mai simple, 304 GÂNDITORUL SINGURATIC mai elementare de folosire a expresiilor limbajului, opunându-se tradiției care încearcă să o obțină prin pătrunderea a ceva ascuns de aparențe. „Greșeala noastră este de a căuta explicații acolo unde ar trebui să vedem faptele ca «fenomene originare». Adică acolo unde ar trebui să spunem: se joacă acest joc de limbaj.“ (Cercetări filozofice, § 654.) Mai mult decât cititorului de filozofie, profesioniștilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dintre ei pare să fi fost deplină. Ei împărtășeau sentimentul că, împreună cu puținii bărbați care cultivaseră înaintea lor aceleași preocupări, au privilegiul unic de a cerceta o lume a formelor ideale, pure, eterne, pe deplin desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
RUSSELL 365 a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la aparențele sensibile la esențele inteligibile. Din punctul de vedere al lui Wittgenstein, singura îndreptățire, unica rațiune de a exista a activității filozofice este, dimpotrivă, aceea de a ne ajuta „să vedem mai bine“ lucruri care sunt accesibile tuturor oamenilor, adică să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să se înțeleagă că ele pot fi regăsite în gândirea tânărului Wittgenstein. (Vezi R. Haller, Fragen zu Wittgenstein und Aufsätze zur österreichischen Philosophie, Editions Rodopi, Amsterdam, 1986, pp. 38-39.) Mai nuanțate sunt judecățile lui Peter Kampits. (Vezi P. Kampits, Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, traducere de R. G. Pârvu, Humanitas, București, 1999, pp. 220-222.) În cuprinzătoarea sa monografie 378 GÂNDITORUL SINGURATIC consacrată Cercului de la Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wright, Cr., A Companion to the Philosophy of Language, Blackwell, Oxford, 2000. Hertz, Heinrich, Die Prinzipien der Mechanik in neuen Zusammenhängen dargestellt, Johann Ambrosius Barth, Leipzig, 1894. Johnson, Paul, Intelectualii, traducere de Luana Stoica, Humanitas, București, 1999. Kampits, P., Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, traducere de R. G. Pârvu, Humanitas, București, 1999. Köhler, Wolfgang R., „Der Wiener Kreis“, în Frankfurter Rundschau, 20 ian. 1979. Liiceanu, Gabriel, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, București, 1991. Magee, Brayn, „The Philosophy of
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care în textele sale filozofice (în special în fragmentele traduse din Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant) sînt folosiți termeni filozofici de tipul: aievea "real; concret", ființă "existență", înțeligibil "inteligibil", a înfățoșa "a reprezenta", legămînt "conexiune", minte "intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază pentru îmbogățirea ei, iar calcurile realizate de înaintași nu mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raționamentele. 52 G. W. Fr. Hegel, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966, p. 21: "se învederează că conținutul are în el însuși formă, că numai prin ea posedă viață și valoare, că forma însăși este aceea care se transformă în aparența unui conținut, precum, și prin aceasta, în aparența a ceva ce este exterior acestei aparențe". 53 Ibidem, p. 13, 14. 54 R. A. Budagov, Introducere în știința limbii, Editura Științifică, București, 1961, p. 165. 55 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Filozofia spiritului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Editura Academiei, București, 1966, p. 21: "se învederează că conținutul are în el însuși formă, că numai prin ea posedă viață și valoare, că forma însăși este aceea care se transformă în aparența unui conținut, precum, și prin aceasta, în aparența a ceva ce este exterior acestei aparențe". 53 Ibidem, p. 13, 14. 54 R. A. Budagov, Introducere în știința limbii, Editura Științifică, București, 1961, p. 165. 55 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Filozofia spiritului, p.257-258. 56 Ibidem, p. 263-264. 57 Ferdinand
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
învederează că conținutul are în el însuși formă, că numai prin ea posedă viață și valoare, că forma însăși este aceea care se transformă în aparența unui conținut, precum, și prin aceasta, în aparența a ceva ce este exterior acestei aparențe". 53 Ibidem, p. 13, 14. 54 R. A. Budagov, Introducere în știința limbii, Editura Științifică, București, 1961, p. 165. 55 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Filozofia spiritului, p.257-258. 56 Ibidem, p. 263-264. 57 Ferdinand de Saussure, op. cit., p. 86 și 128
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lider. Învățătorul / profesorul poate "recunoaște" cu ușurință dacă un elev este capabil să fie lider prin raportare la o "listă de calități" ale personalității acestuia. Psihologul A. Neculaurealiza prezentare sintetică a Însușirilor liderului, atât sub aspect biologic (sex, vârstă, talie, aparențe cât și sub aspectul psihologic. 1.Inteligența este necesară liderului, dar nu și suficientă (Haroux și Praet, iar când aceasta depășește media grupului, afirmarea unui lider este anevoioasă (Terman. 2.Introversiunea / extroversiunea poate fi rampă de lansare sau obstacol În
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
de toate mecanismele rostirii. Eul și Tu-ul nu sunt decât ipostaze vibratorii ale ființei universale: Ceea ce este mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul scoate din magazie un burghiu "suav", prilej de "emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trimiteri varii de la Penelopa și biblicul Ieremia până la modernii Husserl și Karl Jaspers! În alte texte ne întâmpină Marc Aureliu, Oedip, Teresa de Avila, Bernini, Mefisto, Heidegger. Poeme ca acestea se adresează, desigur, lectorului de cultură superioară, care descoperă sub aparențe reflexive niște pseudo-aforisme -, mai exact propoziții ludice: "Strada este inițiativa mea". "Cărțile nu-s decât iubiri / conservate, istoria pusă-n borcane..." Preocupări de stilistică genetică sunt de găsit și în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Absența controlului și a supravegherii se reflectă imediat în rezultatele la învățătură. Se poate spune că interlocutorul nostru nu are motive să fie mulțumit. Din contra, ar trebui să fie îngrijorat pentru că atitudinea fiului său față de învățătură este doar în aparență pozitivă (dacă o apreciem după notele obținute). În realitate este vorba de o atitudine negativă, ca urmare a absenței oricăror motive ale învățării, în afară de dădăceala din partea părinților. Am prezentat în rândurile de mai sus trei moduri de a învăța, trei
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]