11,066 matches
-
contradicții reprezentat de investigația lingvistică. Olender nu oferă, la rîndul lui, propria sa variantă referitoare la un limbaj originar, ci e mai curînd un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate asupra unei asemenea probleme, ce fel de premise teoretice sau ideologice presupune ea, precum și care e mecanismul de gîndire ce articulează eventualele obiecții - acestea sînt direcțiile în care avansează analiza autorului. Chestiunea pare a fi tranșabilă, simplificat firește, în felul
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
că l-a început. Pînă acum am putea spune că nu s-a bătut încă!". "Eu vă spun, cu experiența mea și cu toată capacitatea mea de a judeca că acest război este pierdut și nu avem decît să ne aplecăm în fața hotărîrilor care se vor lua!"". Era un punct de vedere pragmatic, impus de desfășurarea rapidă a evenimentelor ce păreau a înclina categoric balanța în favoarea Germaniei hitleriste, iar nu neapărat o adeziune la politica sa. Aceasta era, de altfel, și
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
înghite orizontul... IV. CONTINUITATE, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. de unde nu voi mai fi eu vei merge tu copile să nu negociezi cu umbra lasă totul să se clatine precum frunza în voie apleacă-te peste amintirea a ceea ce am fost și taci toate lucrurile ar trebui să fie la fel chiar dacă nu mai sunt dar cui îi pasă... (apărut în rev.Qpoem,2017) ... Citește mai mult de unde nu voi mai fi euvei merge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
1968) și Lumea de azi (1980) oferă documente de biografie intelectuală a unor personalități reprezentative, dar și, discret sugerate, posibile modele de împlinire umană. De o curiozitate enciclopedică, instruit în multe domenii, spirit generos și colocvial, dispus la confesiune și aplecat spre persuasiune, B. ar fi fost un profesor de excepție. În compensație, și-a cheltuit înzestrarea pedagogică în conferințe și cărți, în egală măsură instructive și fermecătoare, ca Alcoolismul (1966), Arta de a trăi (1970), Argonauții viitorului (1971), Arta de
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
înalt prestigiu poeziei, iar în calitate de cronicar al „României literare” i se dedică aproape exclusiv, fiind considerat, alături de Gheorghe Grigurcu, unul dintre cei mai subtili analiști de poezie ai epocii, el scrie cu har mai ales despre prozatori, iar când se apleacă asupra poeților reține, ca la Bacovia (în Calea de acces) ori la Mircea Ivănescu (în Practica scrisului și experiența lecturii sau în Fragmente de timp), prozaismul poeziei lor. Dacă situează pe primul loc poezia este pentru că versul înfrânge rutina sufletească
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
impuse de regimul totalitar adevărata față a intelectualității românești decapitată de forța brutală a unei ideologii ce-și propusese să schimbe lumea prin violență. Rând pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
consimțământului în fața ofițerului de stare civilă în Nevinovații (1987) ori o călătorie cu mașina în compania fostului iubit în Monologuri (1989). Chiar dacă uneori personajele sunt creionate excesiv, fără nuanțe, iar intriga alunecă pe panta neverosimilului, ca în romanul Nu vă aplecați în afară! (1984), în mod obișnuit S. știe să scrie cu virtuozitate, în manieră modernă sau în cea tradițională, să îmbine cu abilitate planuri narative diferite pentru a restitui sinuozitatea traseelor existențiale. Exerciții de stil se regăsesc în culegerea Singurătăți
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
psihologice, capabilă să configureze scene memorabile, în care atmosfera este recompusă prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei feminine românești. SCRIERI: Trei zile de anchetă, București, 1982; Regula paralelogramului, București, 1983; Nu vă aplecați în afară!, București, 1984; Singurătăți, București, 1985; Nevinovații, București, 1987; Monologuri, București, 1989. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1983, 23; Aurel Martin, „Regula paralelogramului”, CNT, 1983, 25; George Arion, Debuturi la Eminescu, FLC, 1983, 30; Mircea Muthu
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
1987; Monologuri, București, 1989. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1983, 23; Aurel Martin, „Regula paralelogramului”, CNT, 1983, 25; George Arion, Debuturi la Eminescu, FLC, 1983, 30; Mircea Muthu, „Regula paralelogramului”, TR, 1983, 39; Mariana Ionescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RL, 1985, 14; Tia Șerbănescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RMB, 1985, 12 761; Tania Radu, Partituri feminine, T, 1985, 7; Dan Culcer, Modelaj, VTRA, 1986, 4; Adrian Dafir, „Complexitatea” fără orizont, LCF, 1986, 20; Ioan Holban, Parabole
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
vacanță, RL, 1983, 23; Aurel Martin, „Regula paralelogramului”, CNT, 1983, 25; George Arion, Debuturi la Eminescu, FLC, 1983, 30; Mircea Muthu, „Regula paralelogramului”, TR, 1983, 39; Mariana Ionescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RL, 1985, 14; Tia Șerbănescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RMB, 1985, 12 761; Tania Radu, Partituri feminine, T, 1985, 7; Dan Culcer, Modelaj, VTRA, 1986, 4; Adrian Dafir, „Complexitatea” fără orizont, LCF, 1986, 20; Ioan Holban, Parabole și valsuri deloc sentimentale, CRC, 1986, 26; Valeriu Cristea, O
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
ș.a. Beneficiază de câteva burse de studii, în Italia (1978), Franța (1990, 1991) și Marea Britanie (1993). Obține Premiul „Dialogul artelor” (1984, 1985), Premiul Fundației „Liviu Rebreanu” și Premiul revistei „Tomis”(1988). Ca mai toți colegii de generație optzecistă, S. se apleacă asupra faptului mărunt, a existențelor nesemnificative, a mediocrității mediilor sociale. În proza din culegerea Casa Marian Papahagi detecta „talent din abundență, imaginație, simț de observație și o capacitate de a transcrie rapid și sugestiv o imagine, îmbinând detașarea «textualistă», ce
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
și mai puțin, teologică, asemenea lui Orbe, ci „funcțională”, în sensul de a lăsa mitul să vorbească în însuși cadrul istoric și teologic al textului irenian. În opinia noastră, Irineu reprezintă un moment semnificativ în istoria anticristologiei, nu pentru că se apleacă cu prioritate asupra studiului figurii adversarului eshatologic, ci, pur și simplu, pentru că el este primul mare teolog sistematic al Bisericii, contribuția sa la dezvoltarea anticristologiei fiind la fel de importantă ca și contribuția la dezvoltarea ereziologiei sau a teologiei istoriei. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
citit și descifrat în lumina pasajelor clare: O minte limpede, circumspectă, cucernică și iubitoare de adevăr se întoarce către lucrurile pe care Dumnezeu le‑a pus la îndemâna oamenilor și care alcătuiesc domeniul cunoașterii noastre. Asupra acestor lucruri inteligența se va apleca cu toată ardoarea sa, în acestea va progresa, deprinzându‑le cu ușurință prin exercițiu de zi cu zi. Iar acestea nu sunt altceva decât tot ceea ce se află limpede, fără ambiguitate, în cuvinte potrivite, în Scriptură (aperte et sine ambiguo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părintele fondator al tuturor ereziilor, care a avut îndrăzneala de a cere apostolilor să îi vândă darurile Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 8): „în dorința sa de a rivaliza cu apostolii și de a deveni cunoscut la rândul său, el se apleacă și mai mult asupra tuturor practicilor magice (universam magiam scrutans), vrând ca mulțimea să amuțească de uimire” (I, 23, 1). Simon se pretindea întruparea Tatălui, coborât pe pământ pentru a salva Gândirea sa, care a fost închisă în trupul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7,5‑8. Dan este un personaj ambiguu, chiar în interiorul tradiției iudaice. Despre el există, pe de o parte, o serie de mărturii defavorabile. Fragmentul din Jud. 18,11‑31, de pildă, îi prezintă pe danaiți ca pe un trib aplecat spre idolatrie - chiar dacă textul nu este explicit, rabinii îl vor interpreta în sensul acesta. Apoi, personajul este stigmatizat ca dușman înverșunat al blândului Iosif. Potrivit Testamentului lui Zabulon, acesta i‑ar fi sfătuit pe frații lui Iosif să omoare un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Origen este omul Scripturii, pe care o abordează în ansamblul său, o cunoaște în cele mai mici amănunte și corelează textele cu o uimitoare măiestrie. O analizează sub toate aspectele sale, scrutând textul. Origen este fondatorul exegezei științifice. El se apleacă cu precădere asupra sensului Scripturii, întâi de toate asupra sensului literal. Moștenește însă din tradiția bisericească teoria «chipurilor», de la Philon alegoria morală, de la Clement din Alexandria theoria gnostică”. Acest scurt fragment are meritul de a face o excelentă sinteză a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dăruită tuturor prin Întrupare. Dar care este conținutul Evangheliei, în sensul larg al termenului, de „veste bună”, transmisă de Scripturi? Conținutul său nu este altul decât Isus, Logosul veșnic. Isus continuă să se întrupeze în sufletul fiecărui creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act prin care se realizează un fel de „cristificare” a hermeneutului și, prin acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mors et labor, v. 958). Întoarcerea lor pe pământul Iudeii este o sărbătoare de dimensiuni cosmice: iarba înverzește înaintea picioarelor lor; pretutindeni izvorăsc pâraie cu apă limpede; norii se opresc deasupra capetelor lor, ferindu‑i de arșița soarelui; munții se apleacă și se fac câmpii; un înger al lui Dumnezeu îi călăuzește de‑a lungul întregii lor călătorii. Marșul lor are și o dimensiune militară. Dușmanii întâlniți în cale sunt pur și simplu sfărâmați; orașele distruse, devastate. Toate acestea cu îngăduința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a acestei schimbări de context, a acestei transformări radicale, a răsturnării unei serii întregi de valori sociale, culturale și religioase. Din perspectiva cercetării noastre, se impune să avem în vedere cronologia aproximativă a câtorva scrieri. Opera asupra căreia ne vom apleca, Diuinae institutiones, a fost scrisă între anii 304 și 311, în perioada imediat următoare persecuției lui Dioclețian, pe când Lactanțiu se afla la Nicomidia. Cât despre pamfletul vindicativ De mortibus persecutorum, acesta a fost redactat în anii 314‑315, imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orfanilor, va iubi toată lumea și îi va aduce pe cei ce se războiesc la iubire, prin cuvinte ca acestea: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi iubitor de argint sau aplecat spre vreo bogăție. Dar toate acestea le va face cu vicleșug și prefăcătorie, ca să câștige întreaga lume și să fie proclamat rege. Într‑adevăr, atunci când mulțimile și neamurile vor vedea adunate în el atâtea puteri și calități, se vor înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dogmatic, cu victoria lui Chiril al Alexandriei și condamnarea tezelor nestoriene. Deși se află de partea învinșilor, Theodoret nu abandonează lupta, ci se hotărăște să o continue cu alte mijloace decât cele ale polemicii filozofice (în care, adesea, dictează prejudecățile) aplecându‑se astfel asupra Sfintelor Scripturi, pe care le consideră unicul izvor al adevărului. Nu este deci o întâmplare faptul că primele sale comentarii, In Canticum și In Danielem, datează din anul 433, doi ani după sinodul din Efes și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
169-171. 24. I-aș evoca aici întâi pe cei care semnează în volumul Cum scriem istoria. Apelul la științe și dezvoltările metodologice contemporane, Alba Iulia, 2003: Ana Maria Roman Negoi, Alexandru Stănescu, Lucian Dărămuș și apoi pe cercetătorii ce se apleacă asupra istoriei familiei (Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, Cluj-Napoca, Fundația Culturală Română, 1999), cu obligatorii priviri asupra femeii. Este o tendință sistematic supravegheată (decan al Facultății de Istorie și Filosofie este doar profesorul Toader Nicoară) și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost ale unui singur bărbat - univira) stării de văduvie cumpătată, compatibilă în ipostaza de „membre ale lui Hristos” (atribuită văduvelor sfinte), este unicul drum către mântuire („et qui perseveravit usque în finem, hic salvus erit”174). Cel care se apleacă către desfătări spre „bucuriile cărnii” mor, în viață fiind încă: „[...] cum brevitor Apostolus dixerit, viventem mortuam esse viduam quae in deliciis vivit” („Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, moartă”175). Totuși Ioan Gură de Aur nuanțează Cum sursa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ardeal, după ce fusese Domn al țării Românești: „Deoarece după Dumnezeu nici tatăl meu, nici rudeniile mele nu mi-au fost după ieșirea mea din țară de ajutor, afară de mărita și de bun neam Elisaveta Zolyomi, scumpa mea soție, ci ea aplecându-se spre mine după legea lui Dumnezeu, și având averi frumoase, m-am ținut în rangul meu de domn cu demnitate până în acest ceas, cu veniturile averii ei și cu grija ei harnică pentru mine; având înaintea ochilor mei această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
psihologie care să explice fenomenele sufletești prin suflet. Care să caute „explicația” acestora În Însăși natura sa? Cred că da și aceasta vom Încerca să arătăm În lucrarea de față. Această temă am abordat-o prima dată când m-am aplecat asupra studierii personalității și gândirii filosofice și morale a lui Socrate. Ulterior, cercetarea mea s-a desfășurat În două direcții. Prima, a constituit-o Întrebarea, legitimă de altfel, dacă psihologia reprezintă unica formă de răspuns la Întrebările legate de Înțelegerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]