8,411 matches
-
au fost martorii oculari ai pătimirii, morții (cf. In 19, 23-34) și învierii glorioase a lui Isus (cf. Mc 27, 4). E foarte probabil ca tocmai aceștia să fi fost cei care, reîntorcându-se în patrie și precedându-i pe apostoli, ar fi mărturisit pentru prima oară conaționalilor lor despre Cristos și învățăturile sale. Treptat, stima și respectul amintit s-au transformat în simpatie și amiciție atunci când, discipolii lui Cristos, și-au dat seama că soldații puteau să fie atrași la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către eleni, binevestind pe Domnul Isus. Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul (Fap 11, 20-21). În Faptele Apostolilor, 10, ni se spune că Dumnezeu a fost cel care a voit convertirea centurionului, probabil datorită apropierii sale de creștinism (cf. Fap 10, 1-2), trimițând la el un înger pentru a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că Dumnezeu a fost cel care a voit convertirea centurionului, probabil datorită apropierii sale de creștinism (cf. Fap 10, 1-2), trimițând la el un înger pentru a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a luminat și pe apostolul Petru aflat la Iope printr-o viziune, insistentă și graduală, prin care îi cerea să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgânismului. În această situație putem observa două lucruri: a) acceptarea creștinismului de către unii aristocrați a fost facilitată de obiceiul împământenit, de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius era un exemplu dintre atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul multe nu trebuie înțeles doar cantitativ, ci și calitativ: pomenile numeroase și abundente ale centurionului ne vorbesc despre om înstărit. Generozitatea sa viza îndeosebi prima comunitate creștină care primea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa viza îndeosebi prima comunitate creștină care primea, din partea bogaților convertiți, cele mai ample ajutoare pentru întreținerea diferitelor biserici și comunități creștine, dar și pentru susținerea și propagarea credinței. Este impresionantă dar și semnificativă dedicarea a două capitole întregi (Faptele Apostolilor 10 și 11) convertirii centurionului Cornelius! A fost un eveniment extraordinar nu atât pentru că era vorba despre un păgân care se convertea, cât mai ales pentru renumele și influența de care se bucura acesta, aspecte care vor contribui la o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgân care se convertea, cât mai ales pentru renumele și influența de care se bucura acesta, aspecte care vor contribui la o tot mai mare credibilitate a Evangheliei printre păgâni. În timpul domniei lui Claudiu (41-54 p.Chr.), potrivit tradiției creștine, Apostolul Petru ar fi mers de mai multe ori pe ascuns la Roma în 42 p.Chr., fondând prima comunitate creștină. Ideea este susținută de informațiile transmise de Clement Romanul, Ignațiu de Antiohia, Irineu, Eusebiu (care ne citează alte surse), Tertulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Clement Romanul, Ignațiu de Antiohia, Irineu, Eusebiu (care ne citează alte surse), Tertulian, Ieronim și Paulus Orosius. Lactanțiu ne spune că Petru a mers la Roma doar în timpul lui Nero; acestei informații i se adaugă și tăcerea impresionantă din Faptele Apostolilor care nu ar fi ezitat să ne istorisească, dacă ar fi existat anterior anului 60, vreo călătorie de-a sfântului Petru în capitala Imperiului. O asemenea informație despre începutul predicării apostolice a sfântului Petru la Roma nu ar fi fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
romane, și ar fi putut duce la o serie de comparații cu rezultatele misionare ale sfântului Paul prin alte orașe ale lumii romane, iar amintirea lor ar fi determinat o precizie meticuloasă. Situația Bisericii din Roma, când le scria sfântul Apostol Paul în 56 p.Chr. era înfloritoare. Credința romanilor era cunoscută în toată lumea (Rom 1, 8), între dânșii domnea caritatea (Rom 10, 5), iar supunerea lor față de Biserică era adusă la cunoștința celorlalte comunități ca exemplu (Rom 16, 17), în timp ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Rom 1, 8), între dânșii domnea caritatea (Rom 10, 5), iar supunerea lor față de Biserică era adusă la cunoștința celorlalte comunități ca exemplu (Rom 16, 17), în timp ce instruirea lor religioasă era solidă și profundă, lucru evidențiat prin mulțumirea pe care Apostolul o aducea lui Dumnezeu în Scrisoarea către Romani, pentru adeziunea totală a acestora la învățătura Evangheliei. În același context, autorul scrisorii aprecia creștinii din Roma pentru realizarea unor progrese uimitoare și în scurt timp în slujba Evangheliei. Constituirea primei comunități
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la învățătura Evangheliei. În același context, autorul scrisorii aprecia creștinii din Roma pentru realizarea unor progrese uimitoare și în scurt timp în slujba Evangheliei. Constituirea primei comunități creștine de aici a fost rezultatul efortului anonim al unor creștini, anterior sosirii Apostolului Petru în capitala Imperiului. Un iudeu necunoscut asemenea lui Petru, datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comunitate creștină din Roma a fost opera centurionului Cornelius și a soldaților italici din cohorta omonimică, care au primit botezul în Palestina, în timpul staționării lor temporare în acele locuri, dar și a acelor pelerini romani, despre care ne vorbesc Faptele Apostolilor că ar fi asistat la începutul predicării lui Petru la minunile și la semnul prevestitor al limbilor, când, la Rusalii, apostolii vorbeau în arameică iar străinii îi auzeau grăind în limbile lor materne. Dintre aceștia vreo 3.000 s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Palestina, în timpul staționării lor temporare în acele locuri, dar și a acelor pelerini romani, despre care ne vorbesc Faptele Apostolilor că ar fi asistat la începutul predicării lui Petru la minunile și la semnul prevestitor al limbilor, când, la Rusalii, apostolii vorbeau în arameică iar străinii îi auzeau grăind în limbile lor materne. Dintre aceștia vreo 3.000 s-au botezat într-o singură zi, iar într-o alta vreo 5.000, pentru ca mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apostolii vorbeau în arameică iar străinii îi auzeau grăind în limbile lor materne. Dintre aceștia vreo 3.000 s-au botezat într-o singură zi, iar într-o alta vreo 5.000, pentru ca mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
singură zi, iar într-o alta vreo 5.000, pentru ca mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de cei doi Apostoli, deoarece primii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de cei doi Apostoli, deoarece primii creștini din Roma au acționat în numele lor și în supunere față de dânșii. Aceste convertiri erau semnul primei semințe aruncate în mijlocul neamurilor, sămânță care în curând a încolțit și dat roade. Biserica Romei era fiica primogenită a sfinților Petru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Prin 170 p.Chr. Dionisie din Corint trimitea o Scrisoare către Romani în care scotea în evidență afinitatea evanghelică dintre Roma și Corint, înfrățite de o presupusă evanghelizare simultană a celor doi mari Apostoli Petru și Paul: Tot astfel și voi, cu multă prezență de spirit, ați pus laolaltă sămânța care a fost aruncată de râvna lui Petru și Paul, adică romanii și corintenii. De fapt, cei doi au venit în orașul nostru Corint
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au venit în orașul nostru Corint, și, aruncând sămânța învățăturii evanghelice, ne-au învățat; și împreună, au mers în Italia, au suferit simultan martiriul după ce v-au instruit și pe voi. Fragmentul lui Dionisie ne prezintă două acțiuni distincte ale Apostolilor: a) aruncarea seminței creștinismului în cele două orașe prin cuvintele Apostolilor și b) întemeierea oficială per presentiam a acestor comunități. Interpretarea este evident forțată: Dionisie știa că Biserica Romei era anterioară cronologic celei din Corint și chiar sosirii Apostolilor în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne-au învățat; și împreună, au mers în Italia, au suferit simultan martiriul după ce v-au instruit și pe voi. Fragmentul lui Dionisie ne prezintă două acțiuni distincte ale Apostolilor: a) aruncarea seminței creștinismului în cele două orașe prin cuvintele Apostolilor și b) întemeierea oficială per presentiam a acestor comunități. Interpretarea este evident forțată: Dionisie știa că Biserica Romei era anterioară cronologic celei din Corint și chiar sosirii Apostolilor în capitala Imperiului spre a fi supuși procesului. Așadar, romanii nu au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale Apostolilor: a) aruncarea seminței creștinismului în cele două orașe prin cuvintele Apostolilor și b) întemeierea oficială per presentiam a acestor comunități. Interpretarea este evident forțată: Dionisie știa că Biserica Romei era anterioară cronologic celei din Corint și chiar sosirii Apostolilor în capitala Imperiului spre a fi supuși procesului. Așadar, romanii nu au primit Evanghelia cu acest prilej, destul de tardiv, după cum ar lăsa să se înțeleagă fragmentul citat din Dionisie. O examinare minuțioasă a Scrisorii către Romani ne facilitează reconstruirea structurii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deplină conștiinciozitate față de obligațiile asumate prin botez, detașându-se de ceilalți romani corupți în totalitate (cf. Rom 6, 13-23). Sfântul Paul se angajează să modeleze credința și virtuțile romanilor și insistă asupra unor probleme morale, care interesau îndeosebi această creștinătate. Apostolul i-a îndemnat să aibă compasiune față de cei săraci și să nu se complacă în propria tărie (Rom 15, 1), să-l iubească pe aproapele evitând asuprirea acestuia (cf. Rom 13, 9-10), să se îmbrace cu armele luminii și să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
primii creștini romani erau în cea mai mare parte soldați, funcționari ai statului, servitori ai curții imperiale și ai familiilor aristocratice, care duceau și în comunitățile lor simțul datoriei ce îi însuflețea și spiritul docilității care îi unea. Ba chiar Apostolul însuși, prin îndemnurile și învățăturile sale morale, ne dă de înțeles că se adresează mai ales celor care au trăit sub o anumită disciplină, pentru că normele sale se potrivesc foarte bine creștinilor prezenți în armată sau în tot cazul acelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că se adresează mai ales celor care au trăit sub o anumită disciplină, pentru că normele sale se potrivesc foarte bine creștinilor prezenți în armată sau în tot cazul acelor creștini care cunoșteau regulile unei bune desfășurări a vieții colective. Intenția Apostolului, de a forma mentalitatea acestei comunități creștine în sensul voit de Evanghelie, se reflectă chiar din conținutul intens al epistolei adresate romanilor. Din Scrisoarea către Romani înțelegem că destinatarii epistolei pauline posedau calități morale și virtuți religioase admirabile, precum bunătatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Autenticitatea acestei informații nu poate fi pusă la îndoială. Să fi fost așadar, centurionul Cornelius cel care ar fi format după sine sufletul religios al romanilor convertiți la Evanghelie? Potrivit mărturiei din Faptele Apostolilor se pare că da, iar aceasta în urma viziunii angelice, când Cornelius a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei care îi erau mai apropiați, cărora după ce le-a istorisit toate, i-a trimis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei care îi erau mai apropiați, cărora după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope (Fap 10, 7-8), să-l cheme pe Petru. Aceștia, întâlnind Apostolul, i-au transmis cuvintele centurionului fără nici o ezitare, spunându-i: Cornelius sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]