6,377 matches
-
ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
primit-o Brazilia a fost Vera Cruz (cu varianta posterioară Santa Cruz), doar mai tîrziu impunîndu-se numele actual, Brasil, cu o dublă trimitere etimologică: la o insulă imaginară medievală, descinzînd din imaginarul celtic al Călătoriei Sfîntului Brendan, și la un arbore prețios, pau-brasil, apreciat pentru lemnul lui roșiatic. Chiar dacă pau-brasil se numește verzino în italiană, ce motiv ar fi avut portughezii să boteze un teritoriu descoperit de ei cu un termen din altă limbă, și chiar să-l introducă într-o
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare literă, cartea e ușoară, în levitație, desfoliată. Un om cu cinci capete, nu unul sigur precum poetul Pessoa în heteronime. Împăratul Chien Lung în cele patru tezaure din care a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
îți presimt ochii mamă-de-afară unde lumina nu e decât o crăpătură a lumii. M: Te ajut să mă urăști pe furiș adevărului îi pute gura și tu ești golaș ca un sâmbure îmi urmăresc fapta și ea șerpuiește pe tot arborele meu osos până sus. D: O câte glasuri se aud în vocea mea neauzită! T: Vino vineri când sunt obosit: un moșneag trântindu-se-n propria-i moarte... D: Ce viitor au postumii... N: De-aș avea buze aș rosti
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile acelea scrise cu firmituri ciudate. Ce gust aveau ele oare, cuvintele? 3. Ai zburat și te-ai așezat pe arborele de vanilie. Un dar al altei mierle dintr-o primăvară de demult. Ce dulce trebuie să fi fost sămînța și cum s-a întristat ea pasărea cînd a pierdut-o în grădina mea pămîntească. 4. Popasul următor l-ai făcut
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne numără pe de-a rândul. Deci copacul acesta pretutindenian are rădăcini și În jos și În sus, fiindcă noi nu ne-am dumirit
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
în vid (1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind de veșnicii arhonți, hierofanți și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița. Bătrînul evreu ,cu ochii rătăciți în afara timpului și cu înfățișarea de muezin al cărților inaccesibile", la care se adaugă starea de catalepsie a
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
vale; în șemineul de la capătul casei, aprinde niște vreascuri cercuri-cercuri jur împrejurul etherului, cântă-mi holeirunda vieții fără de moarte; fă-mi dansul cu săbii, la flăcări pe gheața de la geamuri, desfășoară mi, de-afară, mitologia aspră sublimă pune acolo și arborele a o mie de ani în care-am fost seva și ceasul de roire a o mie de cercuri și cântă, până la ziuă, holeirunda cât pentru o mie de ani cântă-mi, în patria veche, la flăcări, în noaptea cea
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
care, istovit de splendoare, în Insula Șerpilor, sub omături, să dormi e doar elogiul tăcut al hematiei în iarnă, îi spun; e drumul său abătut din vâltoarea a toate. sarcophage la timp, în crângul cu floare, m"ating de un arbore: iată fiul tău, îi spun. Este noapte. El, cu o rază, se rănește încet, de câteva esențe se golește pe sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
modestie, relatează despre întâile succese literare, bucurându-se de aprecierea lui Titu Maiorescu și își afirmă convingerea, vai, acum, atât de inactuală, că se poate trăi de pe urma scrisului, fiind și el o profesie ce merită o firească răsplată. Un prim arbore genealogic și-l alcătuiește Sadoveanu însuși. Părinții tatălui au fost pribegi olteni, veniți la Iași după revoluția din 1821. Bunicul era gorjan și se numea chiar . Tatăl (Alexandru) învățase la Academia Mihăileană și avusese dintr-o căsătorie anterioară un fiu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
cât am fost mic. Cum dela Boian la Berești era cale scurtă și cum aveam un cal bun, m'am dus să-i cunosc pe urmașii lui Alecsa Tarangul. Am găsit la Berești pe bătrâna Anca, văduva lui Alecsa, născută Arbore, pe fiul ei Dimitrie, de vr'o 40 de ani, și pe sora acestuia Ileana, de vârsta mea. Fui primit cu căldură, deși ei mă vedeau pentru întăia oară. Dimitrie se pregătea să plece la oaste. Pe Ileana am îndrăgit
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea și țîțele ei erau ca un arbore acoperit milimetru cu milimetru de fructe rotunde și argintii și țîțele ei erau un deal o punte străveche de corabie pe care urcau legați de mîini și de picioare sclavii vînați în preriile africane și țîțele ei erau fluiere în
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
în spectacolul interior fac exerciții cu numere oarbe ele măsoară puterea unei iluzii pași pe pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă lumină decât felinarul trist al unui călător.
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
mine feriga, locuindu-mă spre a putea rosti acum adânc: ferigă nenăscut lăuntrul. indestructibil. vrabia odihnindu-se în nepăsarea dintr-o privire aruncată o clipă. atât își permite. ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
rosti acum adânc: ferigă nenăscut lăuntrul. indestructibil. vrabia odihnindu-se în nepăsarea dintr-o privire aruncată o clipă. atât își permite. ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se poate zări cum tot ce-n sine
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul antologiei aparține unui poem aproape franciscan, în care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram arbore,/ Îmi aminteam că mă mirau/ Ciudatele aripi ale păsărilor/ Care-mi treceau pe dinainte" ("Un tempo gli alberi avevano occhi,/ posso giurarlo,/ so di certo/ che vedevo quando ero albero,/ ricordo che mi stupivano/ le strani ali degli uccelli/ che
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
cele două „Banchete autumnale” I și II. Chiar dacă am fost un călător sărac, singuratec, angoasat sau extaziat - (și în țări străine și pe plaiurile natale -) noroc a fost oricum (chiar când mă întorceam din Bucovina (de la moș Toader Hrib de la Arbore) sau din Occident - sfâșiată de contradicțiile cu lumea, de complexele estice - de in-comunicarea care devenea strivitoare (ca la Bienala de poezie din Belgia... Sunt înaintea unei călătorii: Paris-Anecy - Alpi, Picardia... și poate și alte popasuri în goana mașinii Oanei sau
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Liliana Ursu Ghimpele de foc Ghimpele de foc din grădina din Balcani, arbustul dintre tăcerea apuseană a arborelui cu lalele, cel mereu cercetat de albine și de o ploaie de aur și tăcerea răsăriteană a cedrului din Liban mereu cercetat de mirese dar și de cei ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în marele și
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
martiri când deodată brusc îmbătrâniți am fost cuprinși de tristețea de a nu fi citit toate cărțile ca un ghimpe în carne am simțit atunci fatalitatea de-a mă fi născut om aș fi putut la fel de bine să fiu un arbore o libelulă un fluture sau o pasăre neagră în veacul acela tulbure când cei buni s-au retras peste noapte în cărțile de istorie când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere deveniseră fluturi cu câinii milogi ai ulițelor am copilărit sub cerul ca un cristal doar albastrul lui cădea fără vuiet
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
și generozitatea ce i-au însoțit pașii în lunga aventură pe drumul cunoașterii vicisitudinilor pământești. Alexandru Vona venea dintr-o veche familie de nobili spanioli, a căror existență se pierdea undeva departe în negura evului mediu. Mi-a explicat o dată arborele său genealogic, gradul de rudenie cu Canetti și faptul că din familia sa nu mai trăia decât un frate, Jean, și un văr mai îndepărtat, aflat undeva în Canada, dar nu știu de ce nu am reținut amănuntele, poate din pricină că el
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate un arbore fără ghilimele). Bineînțeles la Chișinău sau București putea să mă bată gândul sau sentimentul sau să fi venit inspirația simpla metaforă să scriu
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]