5,147 matches
-
și aprecieri asupra structurii globale a moleculei substanței respective, si anume: - valori N.E. egale cu 0,1,2,3 sunt proprii compușilor alifatici cu structura ciclica sau liniară; - valori N.E. egale cu 4,5,6 sunt proprii compușilor cu structura aromatica mononucleara; - valori N.E. mai mari decît 7 sunt proprii compușilor cu structura aromatica polinucleara
Nesaturarea echivalentă () [Corola-website/Science/306193_a_307522]
-
egale cu 0,1,2,3 sunt proprii compușilor alifatici cu structura ciclica sau liniară; - valori N.E. egale cu 4,5,6 sunt proprii compușilor cu structura aromatica mononucleara; - valori N.E. mai mari decît 7 sunt proprii compușilor cu structura aromatica polinucleara
Nesaturarea echivalentă () [Corola-website/Science/306193_a_307522]
-
Toilette (sau apa de toaletă) este o formă mai ușoară a apei de parfum, folosit pentru împrospătarea pielii. Termenul de toilette/toaletă este folosit în acest context ca și spălare, îngrijire personală. Apa de toaletă se încadrează în categoria ”ape aromatice” și are o concentrație ridicată de alcool. De regulă se aplică direct pe piele, după baie sau bărbierit. Original a fost creat din alcool și diverse uleiuri volatile. În mod tradițional rezultatul a fost numit de către ingredientul principal, ca și
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
folosește spre a descrie concentrația parfumului, apa de toaletă fiind mai puțin persistentă ca și apa de parfum, însă mai puternică decât apa de colonie. Apa de toaletă are o concentrație mai slabă decât parfumul pur. Concentrația tipică de ingrediente aromatice este următoarea (concentrații ascendente): Uleiurile de parfum sunt adesea diluate, deși nu întodeauna și necesitatea acestuia împarte părerile. Cel mai folosit solvent este etanolul sau un amestec de apă cu etanol. Parfumul are o compoziție de 10-20% uleiuri aromatice cu
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
ingrediente aromatice este următoarea (concentrații ascendente): Uleiurile de parfum sunt adesea diluate, deși nu întodeauna și necesitatea acestuia împarte părerile. Cel mai folosit solvent este etanolul sau un amestec de apă cu etanol. Parfumul are o compoziție de 10-20% uleiuri aromatice cu alcool (acesta fiind agentul de difuzare, care distribuie parfumul) și o urmă de apă. Apa de colonie are 3-5% uleiuri de parfum, amestecate cu 80-90% alcool și între 5-15% apă. Inițial, apa de colonie era o compoziție de uleiuri
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
Un parfum este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compuși aromatici, de fixativi și de solvenți, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spațiului de locuit un miros plăcut. urile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau "acorduri", ale acestor parfumuri. Cuvântul " parfum
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
Un parfum este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compuși aromatici, de fixativi și de solvenți, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spațiului de locuit un miros plăcut. urile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau "acorduri", ale acestor parfumuri. Cuvântul " parfum", folosit în zilele
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori. Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
conifere, bergamot. Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care l-a denumit: ""Cartea Chemist a parfumurilor și distilării"". Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi alambic. Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și că "Ibn Șină") a introdus procesul
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
mirosurilor corporale, rezultând din cauza băilor neregulate. Parțial datorit acestei clientele a fost creat industria parfumurilor. În Germania, frizerul italian Giovanni Paolo Feminis a creat o apă de parfum numit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub denumire de apă de colonie. Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai usor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice conțin concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot produce răni dacă
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
le face mai usor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice conțin concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot produce răni dacă sunt aplicați pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea. Deși uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenți că jojoba, uleiul de cocos fracționat sau ceară, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un amestec de etanol și apă. Proporția de uleiuri aromatice (că procent în volume
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
deteriora îmbrăcămintea. Deși uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenți că jojoba, uleiul de cocos fracționat sau ceară, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un amestec de etanol și apă. Proporția de uleiuri aromatice (că procent în volume) dintr-un parfum determina tipul acestuia: Obținerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare. În cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai îndelungat și complex, necesitând multe metode de extragere a compușilor aromatici
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
aromatice (că procent în volume) dintr-un parfum determina tipul acestuia: Obținerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare. În cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai îndelungat și complex, necesitând multe metode de extragere a compușilor aromatici din materia primă. De obicei, după extragere rezultă uleiuri esențiale, desi pot fi extrase și uleiuri solide, în funcție de câtă ceară conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai mult sau mai putin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită temperaturilor ridicate, a
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
câtă ceară conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai mult sau mai putin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită temperaturilor ridicate, a solvenților, ori prin prezența oxigenului în procesul de extracție. Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici în industria parfumului. Materia primă este scufundata într-un solvent care poate dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore, până la câteva luni. Această tehnică este de obicei folosită pentru a extrage compuși care sunt prea volatili pentru
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
organici, de obicei datorită temperaturilor ridicate, a solvenților, ori prin prezența oxigenului în procesul de extracție. Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici în industria parfumului. Materia primă este scufundata într-un solvent care poate dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore, până la câteva luni. Această tehnică este de obicei folosită pentru a extrage compuși care sunt prea volatili pentru distilare, sau care pot fi ușor afectați de temperatură ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați. Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compușii volatili. Vaporii rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esențiale sunt separate de apă. Apă rămasă încă mai conține compuși aromatici și este de obicei numită hidrosol, ori distilat herbal, iar în unele cazuri aceasta este comercializată. Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă fără a folosi apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
conține compuși aromatici și este de obicei numită hidrosol, ori distilat herbal, iar în unele cazuri aceasta este comercializată. Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă fără a folosi apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați din materia primă, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, această metodă este folosită în cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzație ușoară de fum este dorit în produsul
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, această metodă este folosită în cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzație ușoară de fum este dorit în produsul final. Fracționarea este folosită pentru a exclude anumiți compuși aromatici din mirosul produsului finit. Această metodă este mai scumpă, însă este folosită pentru a elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite și de asemnea compoziția produsului final este mai usor de modificat. Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
exclude anumiți compuși aromatici din mirosul produsului finit. Această metodă este mai scumpă, însă este folosită pentru a elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite și de asemnea compoziția produsului final este mai usor de modificat. Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce fac parte din familia citricelor, coaja acestora este stoarsa. Aceste fructe sunt singurele care conțin o cantitate suficientă de uleiuri esențiale pentru că această metodă să fie profitabilă. În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
care conțin o cantitate suficientă de uleiuri esențiale pentru că această metodă să fie profitabilă. În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se încearcă absorbirea produsului aromatic în ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, în special datorită costurilor de producție foarte ridicate, dar și datorită existenței a multor alte metode care pot fi mult mai
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
profitabilă. În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se încearcă absorbirea produsului aromatic în ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, în special datorită costurilor de producție foarte ridicate, dar și datorită existenței a multor alte metode care pot fi mult mai eficiente. Parfumurile se pot degradă în prezența temperaturilor ridicate, luminii, oxigenului și a
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
ul, de asemenea cunoscut și ca acid carbolic sau acid fenic, este un compus organic aromatic cu formula moleculară , fiind primul reprezentant al clasei fenolilor. Este un compus solid, cristalin, de culoare albă și volatil. Molecula este formată dintr-o grupare fenil (-) legată de o grupare hidroxil (-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
legată de o grupare hidroxil (-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare grijă deoarece poate cauza arsuri. "ii", derivați ai fenolului, sunt compuși în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic. Numele fenolilor se formează prin adăugarea prefixului "hidroxi-" la numele hidrocarburii aromatice sau prin adăugarea sufixului "-ol" la rădăcina numelui hidrocarburii și ei fac parte din grupa fenolilor. Fenolul este de fapt un benzen la care s-a substituit o
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
cu mare grijă deoarece poate cauza arsuri. "ii", derivați ai fenolului, sunt compuși în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic. Numele fenolilor se formează prin adăugarea prefixului "hidroxi-" la numele hidrocarburii aromatice sau prin adăugarea sufixului "-ol" la rădăcina numelui hidrocarburii și ei fac parte din grupa fenolilor. Fenolul este de fapt un benzen la care s-a substituit o grupare hidroxilică, de acea are un caracter ușor acid. El are punctul
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
și punctul de fiebere de 182 °C. La temperatura camerei apare sub formă de cristale incolore care prin oxidare sau impurități pot avea o culoare roz până la roșu brun. Fenolul are un miros înțepător caracterisic aromat.In contrast cu alcoolii aromatici fenolii nu au caracter nucleofil de substituție, fiind ușor electronofil în poziția „para”, fenolul este de circa 1000 de ori mai activ ca benzenul. Sir Joseph Lister folosește pentru prima oară fenolul în anul 1865 ca antiseptic la dezinfecția rănilor
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]