4,682 matches
-
fiind nevoită să-și continue activitatea În alt spațiu decît cel familial și avînd avantajul cunoașterii excelente a limbii și a culturii franceze, Monica Lovinescu s-a integrat vieții culturale pariziene inițial ca parte a unor tinere companii teatrale de avangardă. Concomitent Începe Însă să-și definească din ce În ce mai clar rostul pe lume, dedicîndu-se promovării culturii românești În străinătate pentru a determina schimbarea regimului politic din România. Astfel, s-a angajat Într-o intensă activitate publicistică În reviste precum East Europe, Kontinent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
slujindu-se de o singură armă, teroarea, se numesc, ca și primii voievozi români: descălecători. Încerc să uit acest cuvînt și nu pot” (p. 42). La un capăt se află „marii colaboratori” cum este cazul lui Mihai Beniuc plasat „la avangarda poliției”, Întrucît În volumul autobiografic Pe muche de cuțit Beniuc Îl denunță pe Lucian Blaga - care avea dîrzenia să nu colaboreze cu regimul - ca fiind hitlerist convins, deși Monica Lovinescu amintește că, În timpul războiului, Beniuc a colaborat la reviste de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
capitalismului liberal În Ungaria, arătînd că nu susțin ideile care duc la vînzarea țării. Partidul este saturat de intelectuali” (p. 229). Pe aceeași temă, ambasadorul român la Moscova atrage atenția asupra noii definiri a rolului PCUS: acesta nu mai este avangarda politică a clasei muncitoare, ci a Întregii societăți, fapt afirmat pentru prima dată În „chemarea” adresată de CC al PCUS cu prilejul aniversării Revoluției din Octombrie. Analiștii din exterior vedeau În Egon Krenz, Înlocuitorul lui Honecker, o soluție temporară, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
225). La 10 noiembrie, schimbarea se produce și În Bulgaria; noua conducere are intenții reformatoare modeste În raport cu celelalte țări, Însă acestea sînt limpezi. Ca formulare, dacă partidul comunist nu-și mai poate păstra rolul conducător, În schimb rolul său de avangardă și forță politică „a crescut”. În același timp, numeroase probleme sînt puse pe seama faptului că populației i s-au ascuns informații despre modul de acțiune al conducerii politice și despre situația economică. Ambasadorul român la Praga face o analiză obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. În 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, „Între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească În literatură și arte În perioada interbelică. Succesul expoziției Îi determina pe organizatori să inițieze o expoziție itinerantă, numai cu secțiunea de arhitectură, prezentată În 1994 la ETH la Zürich (Institutul Tehnologic Federal Elvețian) și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. În 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, „Între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească În literatură și arte În perioada interbelică. Succesul expoziției Îi determina pe organizatori să inițieze o expoziție itinerantă, numai cu secțiunea de arhitectură, prezentată În 1994 la ETH la Zürich (Institutul Tehnologic Federal Elvețian) și În 1997 la RIBA
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este o luptă de putere"98 ne conduce într-un joc social-politic al intrigii, unde orice cunoaștere ar avea în ea o luptă de putere, iar cunoașterile s-ar afla într-o competiție înverșunată pentru putere. Istoria se află în avangarda puterii... Dar nu toate cunoașterile dezvoltă putere. Numai acele cunoașteri de critică și cu soluții la diversele probleme istorico-politice. Dacă politica nu poate exista fără cunoaștere, fără un plan de acțiune, ceea ce implică apelul la cunoaștere, nu este valabilă și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii moderni din sfera cunoașterii și a științelor moderne au făcut politică prin activitatea lor de cercetare, poate mai dur și mai aplicat decât politicienii. Dacă politicienii se află într-un regim al vizibilului filosofic, al avangardelor gândirii filosofice moderne, atunci oamenii de știință au făcut politica lor, de underground (adică necunoscută mediei din prezentul lor!) în parteneriat și în diferență cu regimurile politice ale societăților lor. De ce, mă rog, fizicienii de la Los Alamos nu au făcut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
empirismul istoriografic atât de comun hoardei mediatice de istorici. În privința tratării cunoașterii, în toate cărțile pe care le-a scris, Foucault a fost preocupat de raporturile dintre discursuri, societate, control public și producere de adevăr. Discursurile din societate sunt în avangarda puterii-cunoaștere, dar pot fi și o contrapondere la puterea-cunoaștere. Oricum, discursurile sunt "ceva interesat" în raport cu ceea ce se desemnează drept cunoaștere dezinteresată. Această cunoaștere dezinteresată politic nu urmărește, nu vizează. Ea încearcă să cunoască, să analizeze, să descrie, precum un obiectiv
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nuanțe, noi tehnici de analiză, spre puncte de vedere neașteptate este o atitudine vitală pentru orice istoric, cercetător. Scrierea istoriei nu a fost un loc al metodelor decupate din alte științe și aplicate pe conținuturi istorice, nu a fost nici avangarda filosofiilor și a curentelor intelectuale, ci un raport inclasabil între acestea și cunoașterile din trecut. Metodele lui Foucault în investigarea spusului din trecut, ceea ce gânditorul francez desemna prin "arhivă", prin "arheologie", prin "descriere arheologică" sau "tehnici enunțiative", provin dintr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Doru Mareș, „Prier”. Proza care aduce ploaia, TMS, 1989, 8; Marian Papahagi, Încercarea prozatorului, TR, 1989, 28; Ioan Holban, Drama și melodrama, CRC, 1989, 35; Liviu Petrescu, Viața ca o doctorie, ST, 1989, 9; Irina Petraș, „1989 - Proza scurtă în avangardă”, ST, 1990, 1; Gabriel Dimisianu, Proza cotidianului, CC, 1990, 3; Mircea Țicudean, Realitatea prozei tinere, ECH, 1990, 3-4; Nicolae Manolescu, Polimorfie stilistică, RL, 1993, 11; Claudiu Constantinescu, O artă a nevrozei, RL, 1993, 11; Augustin Frățilă, „Eclipsa”, CNT, 1993, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost o țară mică, cu limbă necunoscută, s-ar fi știut că ea se afla atunci la avangarda expresionismului și a tot ce a urmat în Occident”. Se poate afla din însemnările scriitoarei că lui Cioran „îi place să readucă pe tapet povești românești, deși pretinde că s-a detașat de ele”, că „s-a desprins de legionari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Centrale, București: fond familial Brătianu, fond Casa Regală, fond Direcția Generală a Poliției. Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Informativ. Arhivele Ministerului de Justiție, fond Penal. Biblioteca Națională, Așezămintele I.C. Brătianu, Colecții Speciale, fond Saint Georges. Documente publicate Avangarda românească în arhivele Siguranței, ediție îngrijită și prefațată de Stelian Tănase, Editura Polirom, Iași, 2008. P.N.L. Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de Arte Grafice Brawo, Iași,1932. Brătianu, Gh., I., Memoriu prezintat Comisiunii de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Editura Machiavelli, București, 1999, pp. 93, 94; Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 3, Editura Rao, București, 2004, pp. 116, 167. 226 Radu Comănescu, Emilian N. Dobrescu, Istoria francmasoneriei (1926-1960), Editura Tempus, București, 1992, p. 264; Avangarda românească în arhivele Siguranței, Editura Polirom, Iași, 2008, pp. 87-92. 227 "Mișcarea", nr. 868, 6 noiembrie 1933, p. 1; Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românescă între 1930-1950, Editura Humanitas, București, 2011, p. 100. 228 Ioan Scurtu, Din viața politică
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pp. 2, 1. 752 D. Deletant, citându-l pe Ion Gheorghe Maurer, afirmă că acesta a intrat în mișcarea comunistă "cam înainte de 1936". Denis Deletant, op. cit., pp. 27, 33; Vladimir Tismăneanu, Arheologia terorii, Editura Eminescu, București, 1992, pp. 51, 52; Avangarda românească în arhivele Siguranței, Editura Polirom, Iași, 2008, pp. 196-197. 753 "Curentul", nr. 3020, 30 iunie 1936, p. 6. 754 Ibidem. 755 Gabriela Gruber, "PNL (Gheorghe Brătianu) și problemele politicii externe a României", în Vasile Ciobanu, Sorin Radu, coordonatori, Partide
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fi revalorificate și chiar ridicate la rang de filosofie de către romantici, iar umorul negru, grotescul și comicul absurd își fac loc în literatura decadenților de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate, în restul lumii deriziunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodiei se extinde însă la nivelul întregii piese care își devine sieși referent, autorul constatând cu disimulată surprindere că produsul final devenise "o parodie de piesă, o comedie a comediei"106, moment ce marchează deja pătrunderea pe un teren specific avangardei literare. Forma și conținutul sunt deopotrivă afectate, modificările în spirit parodic pornind chiar de la titlu, ales după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic o desconsiderare a normelor care îi asigură limbajului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatic, și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și cu sociologia, prin lucrările prestigioase ale lui Richard F. Behrendt (L'homme à la lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ilogică impusă de absurd chiar și configurației lucrărilor dramatice. Altfel spus, printr-un demers fără precedent, autorii de "farse tragice" Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch, Eduard Albee, Fernando Arrabal, Jean Genet considerați deja "clasici" ai avangardei, au reușit să inoveze nu doar tematica dramaturgiei, ci și forma tradițională, aristotelică a acesteia. În mod paradoxal 8, acești promotori ai antiteatrului sfârșesc prin a regenera forma dramatică, deoarece constituienții de bază ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]