5,357 matches
-
Dar care e regula? Albul, violaceul, albastrul, care devin apoi galben și, În sfârșit, roșu, Într’un cuvând didacticul ROGVAIV parcurs din aproape În aproape, e un răspuns al viului la o Natură abia regenerată, primăvara, iar apoi la una bătrână, abia așteptând regenerarea iernii, pentru un nou ciclu. Să ne mirăm atunci că pomii Înfloresc acum, primăvara, timpul florilor, aproape exclusiv În alb? Coborând din recele domeniu ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n-are țol pe pat Și-un drăguț lângă bărbat ! * Bade, mîndrulița ta Care-o iubești acuma E dreaptă ca secera. Da’ când meie pe cărare, Meie strâmbă de schinare. Și când îți face cu mâna Gândești că-i buna, bătrâna, Când îi tină, lunecă, Când îi praf se nchiedică. Dacă-aș fi făcut-o ieu Ți-aș fi tras-o la ghilău. Da-o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a faptelor înțelepte ale regelui Carol I, propagandistul român pleacă pe Dunăre în sus ca să vadă cu ochi proprii Castelul de la Sigmaringen, locul în care se născuse «Șoimul de la Grivița» O săptămână întreagă a fost găzduit la castel de însăși bătrâna mamă a regelui, iar la plecare a fost îmbrățișat de chiar fratele regelui, prințul Leopold, tatăl prințului moștenitor al tronului României, viitorul rege Ferdinand I «întregitorul», pe care Badea Cârțan nu va mai apuca să-l vadă încoronat la Alba
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
muritori de foame. Am cercat să nempotrivim și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au înhățat un jude bătrân, l-au legat cu picioarele de grindă, au tras izmenele de pe el și l-au bătut cu biciul. Și pe-o bătrână de aproape șaptezeci de ani , au dezgolit-o, au bătut-o și au pus-o pe-o tablă înroșită, măi ortacilor, să joace ca ursul. Și pe mine și pe femeia mea în fel și fel ne-au schingiuit, pentru că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
întâlnise un asemenea articol. A cercetat-o, a mirosit-o sub privirile vesele ale noastre, că ne bufnea râsul văzându-i nedumerirea. Ne-a întrebat ce-i cu ea. I-am spus că este tămâie și că o ducem unei bătrâne. Iar a cercetat-o, iar a pus-o în bordul mașinii, a zâmbit, ne-a dat liber, dar tot nedumerit a rămas. Am avut ce discuta pe acest motiv. Altă dată ne întorceam spre casă. De vama sârbilor am trecut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în proza eminesciană care surprinde atmosfera satului, cum puțini în literatura noastră au știut s-o facă: Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
obișnuită: Marta mânue cociorbe/ Iar Maria toacă hribii.// Iar la colțul marei vetre/ Stau pe laiți, lângă spuze,/ Un moșneag și trei cumetre,/ Povestesc mișcând din buze./ Tinerica puica nașa/ Prejmuiește tot pe moașa,/ Pe când spală la un blid,/ Iar bătrâna gată fașa/ Și cumetrele se râd64. Nici arborii de la Ipotești nu sunt uitați, constituind parte integrantă a incintei, părând să protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mereu din loc în loc. Se bucura de-o viață nouă, De fericire și noroc. Dar într-o zi, trecu pe-acolo Feciorul unui împărat Cu ceata de curteni, cu arcuri Și cu ogarii la vânat. Dă-mi mie cerbul tău bătrâne, Îți dau pe el tot ce dorești. Nu-l dau chiar de mi-ai da pe dânsul Comorile împărătești! Te duc la curtea mea bătrâne, Cu baba ta, vă fac boieri. Dă-mi cerbul tău, cu steaua-n frunte Că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ceata de curteni, cu arcuri Și cu ogarii la vânat. Dă-mi mie cerbul tău bătrâne, Îți dau pe el tot ce dorești. Nu-l dau chiar de mi-ai da pe dânsul Comorile împărătești! Te duc la curtea mea bătrâne, Cu baba ta, vă fac boieri. Dă-mi cerbul tău, cu steaua-n frunte Că-ți dau și cinste, și averi. Nu-mi trebuiesc averi și cinste, Sunt prea bătrân și nu gândesc, Iar dacă vrea să vină cerbul Eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! O noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Sau de Paști, să vadă satul, Cum îmi vine, ca-n toți anii, La căsuța mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă cu fetele părintelui - l-a chemat pe tăticuțu la școală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva Fieraru, o bătrână singură, harnică, bună ca pâinea lui Dumnezeu, care mă ținea și omenea ca în sânul lui Avram că în prima duminică din octombrie mă duc împreună cu un coleg de la aceeași școală până la Sirețel, satul de peste apa Siretului. Aveam acolo o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
introduce în viața propriu-zisă, altfel nici un gospodar cu fete de măritat nici măcar nu-l ia în seamă... Tot discursul lui moș Vasile Baciu a durat vreo două ore, și tocmai când ne ridicam și încercam să plecăm, iaca vine și bătrâna, lelița Catrina. Fată hăi, zice ea copilei sale, da voi stați de vorbă și ascultați polologhiile lui Vasile și țineți oamenii ăștia cu vorba? Și, nici una nici două, iese-n tindă, coboară-n beci și vine cu un urcior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nr. 3 din Suceava, Elvira, care asista și se afla în fundul clasei, apreciind că studenta ce preda a săvârșit o greșeală, a intervenit cu glas tare, în timpul lecției, făcându-i, însă, niște observații total eronate. Profesoara care asista și ea, bătrâna Slevoacă pensionară, care suplinea în acel an surprinsă de intervenția bruscă a Elvirei și mai ales de eroarea ei științifică și, totodată, metodologică fiindcă, de regulă, metodistul nu trebuie să intervină în timpul predării, ci numai la sfârșit, în cancelarie, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la biserica din centrul târgului, construită în anii stăpânirii austriece. Dar o parte din nemți, mai ales militarii și funcționarii plecaseră la 1918, iar ceilalți, majoritatea covârșitoare, în 1940, în urma unei înțelegeri cu Hitler. Și nu mai existau decât niște bătrâne firave și smochinite, pe care le puteai număra pe degetele de la ambele mâini care veneau cu regularitate la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
altceva de făcut decât să ne reluăm locurile stabilite În ziua Îmbăierii noastre. De-atunci nu mai prinsesem apă caldă, iar frigul dă În foame și foamea-n somn și somnul iarăși În frig și tot așa. Sărmanele oasele mele bătrâne care n-au mai fugit și tot s-ar fi odihnit, și care se văitau din toate Încheieturile și scârțâiau și parcă tânjeau după demisolul meu din Bariera Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În livingul cu saltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului ei. Bătrânul zăcea în pat, cu o lumânărică aprinsă într-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să nu te dai!”, blestemându-i pe cei fără Dumnezeu și Cruce... „Bată-vă Dumnezău, să vă bată de păgâni..!”. „ - Lasă, lasă, tușă Ilinca... nu te mânia!.. o să le plătească Dumnezeu, pentru faptele lor !”, murmură Baltă, cătând în urmă, către bătrână. Vestea că Baltă a fost prins... se întinse ca focul în tot satul... în toate casele până în inima muntelui. Bătrânii strânși pe la porți, se uitau după el cu durere și compătimire. „ - Sărmanu’ Gheorghe, nici nu știe că lelea Anghelina o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și mi se pare că nu mai am puterea să le port. Atingerea aceasta cu țărâna răcoroasă mi-a dat în trup o neașteptată ușurare, ca și cum atomii în exces, ai cărnii mele bolnave, ar fi fost absorbiți și oasele mele bătrâne s-ar fi regenerat inexplicabil. M-am ridicat vioi, cu o neașteptată poftă de viață. Eram ca un ins renăscut. Anterior trăisem clipe umilitoare în care chiar să ridic un braț sau un picior îmi era aproape cu neputință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușor dezarmată în fața situației căreia trebuia să-i fac față la universitate, vreo treizeci de ani mai târziu. Tineri colegi (femei și bărbați deopotrivă) au încercat atunci să-mi anuleze numirea la rangul de profesoară, pe motiv că eram o "bătrână feministă înțepată" (sic!) și nu sociolog al muncii cum pretindeam că sunt. Aceștia erau termenii adresei lor către Consiliul de Administrație (CA) al Universității din Franche-Comte, care era pe cale de a valida alegerea comisiei de angajare. Proba unei asemenea aserțiuni
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
populația era românească - Bâlca, Dolha, Lipceni, Iza (lângă Hust), Ugla, Lunca. Și numele de persoane din satele ucrainizate arată trecutul românesc al locuitorilor. Aceeași mărturie este dată de denumirile de munți, dealuri, văi, izvoare, precum : Dodeasca, Ungureasca, Pietrosul, Dealul Babelor, Bătrâna, Măgura, Groapa Dracului, Ochiul Boului, ș.a. ROMÂNI ÎN ALTE REGIUNI ALE UCRAINEI Colonizările românești În Ucraina au constituit un proces continuu și Îndelungat determinat pe de o parte de politica rusească de colonizare a ținuturilor nepopulate din vestul imperiului rus
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
sau mai gălbui, cu ochi oblici, mari sau mai mici, cu plete negre, pomeți proeminenți sau supți sunt indonezieni, chinezi, malaezi, ce se Întorc la caselor. Ici, colo, câte o figură mai vânjoasă, roșcovană de australieni sau neozeelandezi reveniți din bătrâna Europă. Puțini sunt cei ce călătoresc În vacanța În insulele de vis ale Pacificului sau În Îndepărtata Țară a Cangurului. Aeronava noastră ca un maestru de karate, despică aerul rarefiat al cerului adormit sub plapuma norilor, făcându-și cu greu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pune În mișcare Încet, Încet... Peronul dispare din raza ochilor noștri, rămânând În urmă, ca un țărm Îndepărtat. Ne Înghesuim cu toții la geamurile deschise, asemenea unui stol de porumbei, avizi de a gusta apa nemuritoare a cunoașterii misterelor pădurii tropicale. Bătrâna locomotiva cu aburi, parcă scoasă din muzeu, șuieră răgușit, din când În când, anunțânduși parcă prezența pe aceste mirifice meleaguri, gâfâie Împingând din răsputeri cele șase vagoane colorate haios, și Înaintează cu prudență cu doar 20 km /h, ca un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]