5,096 matches
-
o astfel de pomenire și atmosfera unionistă trebuia întreținută în rândul maselor cu orice preț. Uzând de autoritatea și faima de care se bucura, Alecsandri a îndrăznit mai mult și a creat, utilizând „tema, stilul și forma” poeziilor populare, veritabile balade: "Movila lui Burcel", "Dragoș", "Cântecul lui Mihai Viteazul". Suficiente motive pentru a-l bănui pe bard că este autorul nemărturisit al Mioriței. „În ce privește pe Alecsandri, s-a împământenit ideea falsă că a mistificat poezia populară românească. V. Alecsandri nu numai
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
inaugurează, totodată, "direcția comparatist-mitologică" a interpretărilor mioritice, prin studiul "Răsunete ale Pindului în Carpați", publicat în Revista Română în 1861. Prima includere a variantei Alecsandri într-un manual școlar are loc la Brașov, în 1861. Prof. Gavrile J. Munteanu cuprinde balada "Mieoara" în „Carte de lectură românească pentru classile gimnasiale inferiori și reali”, ediția a II-a, Tipografia Romer and Kramner, p. 70-71. Iar în 1862, Aron Pumnul publică balada într-un „Lepturariu romînesc...”, spre folosință învățăceilor din clasa de gimnaziu
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
de 16 mai 1909, în aula Academiei Române susține un celebru discurs, în care afirmă că „Miorița lui Alecsandri, ca născocire populară, este o imposibilitate” (Discursul "Poporanismul în literatură", apud A. Fochi, "Miorița", 1964, p. 141). Nicolae Iorga (1871-1940), în volumul "Balada populară română. Originile și ciclurile ei" (Vălenii de Munte, 1910), își expune punctul de vedere despre vechimea și modul în care a luat naștere Miorița. O lucrare controversată publică Th. D. Speranția (1856-1929) în anul 1915, („Miorița și călușarii, urme
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
vedere despre vechimea și modul în care a luat naștere Miorița. O lucrare controversată publică Th. D. Speranția (1856-1929) în anul 1915, („Miorița și călușarii, urme de la daci”) prin care lansează teza nespecificității naționale a Mioriței, afirmând că de fapt balada este o rămășiță a unui cult cabiric. În anul 1924, Dumitru Caracostea (1879-1964) publică, în Convorbiri literare, cea de-a doua parte a studiului "Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia. Obiecțiile d-lui Densușianu. Totalizări", după ce, în 1915, publicase, în
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se știe, pornește de la motivul din balada Miorița (relatând modul în care soția unui cioban ucis pe drumurile de transhumanță reușește să descopere crima și pe ucigași). Un studiu apărut la Paris în 1925 - "Le mort-mariage - une particularité du folklore balkanique" - îl va situa pe autor (Ion
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
crima și pe ucigași). Un studiu apărut la Paris în 1925 - "Le mort-mariage - une particularité du folklore balkanique" - îl va situa pe autor (Ion Mușlea) în postura de precursor al cercetării riturilor funerare ale tinerilor nelumiți, rit identificat în versiunea baladă a Mioriței. Atât C. Brăiloiu, cât și A. Fochi îi vor împărtăși exegeza. Prima culegere masivă de folclor cuprinzând exclusiv texte mioritice avea să apară în anul 1930, rod al expedițiilor folcloristului Ion Diaconu (1903-1984) - "Ținutul Vrancei", I, București, Atelierele
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
publică, la București, un amplu și controversat studiu numit "Spațiul mioritic", inclus mai târziu în [Trilogia culturii (1944). Deși abordarea sa este pur teoretică, istoria Mioriței intră astfel definitiv pe un alt făgaș. Lucian Blaga este, fără îndoială, promotorul specificității baladei Miorița în raport cu spiritualitatea românească. În 1941 apare lurarea "Istoria literaturii române de la origini și până în prezent", unde George Călinescu (1899-1965) clasifică, analizează și cerne valorile literare. Deși nu urmărește fenomenul folcloristic decât în maniera în care acesta a constituit o
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă și trece în revistă câteva repere ale fenomenului cultural generat de baladă. În final inserează prima antologie națională a variantelor din ambele versiuni (baladă și colind), o parte deja publicate, altele inedite, în total 930 de documente (702 variante complete, 123 de fragmente și 105 „informații de circulație”) - „lucru care este fără
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă și trece în revistă câteva repere ale fenomenului cultural generat de baladă. În final inserează prima antologie națională a variantelor din ambele versiuni (baladă și colind), o parte deja publicate, altele inedite, în total 930 de documente (702 variante complete, 123 de fragmente și 105 „informații de circulație”) - „lucru care este fără precedent, atât în folclorul românesc, cât și în cel mondial”, avea să
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea Eliade (1907-1986) publică, în 1970, la Paris, prima ediție a volumul "De la Zalmoxis la Genghis-Han - Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Occidentale", în cuprinsul căreia dedică un capitol distinct baladei Miorița - "Mioara năzdrăvană". Aprecierile și notele autorului dovedesc faptul că principala sursă de documentare în acest subiect este monografia lui A. Fochi. M. Eliade nu se lasă însă influențat de concluziile fochiene, pe care le amendează parțial într-un mod
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
subtil și elaborează o construcție interpretativă originală din prisma preocupărilor sale în descifrarea germenilor spiritualității omenirii: „Inutil să precizăm că demersul nostru este acela al unui istoric al religiilor...”. Mircea Eliade nu și-a propus să reconstituie istoria și geneza baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a configurat dimensiunile „fenomenului mioritic”, privindu-l global, în totalitatea sa, fără a da atenție detaliilor care nasc polemici. Încurajați de teoria
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
aceste achiziții, cântecul se îmbogățește succesiv cu noi episoade. Secvența "larma oilor", devine episod de sine stătător construindu-se sub influența și a altor creații din zonă. E de semnalat faptul că există în folclorul sud-est românesc un repertoriu de balade în care "tema mioarei" răzbate fie ca episod central, fie ca unul secundar. Un bun exemplu este balada "Cealip-Costea", consemnată de G. Dem. Teodorescu . “Într-o altă variantă a baladei [Fulga], intitulată Cealip-Costea, pe când acesta se întoarce la stână constată
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
-se sub influența și a altor creații din zonă. E de semnalat faptul că există în folclorul sud-est românesc un repertoriu de balade în care "tema mioarei" răzbate fie ca episod central, fie ca unul secundar. Un bun exemplu este balada "Cealip-Costea", consemnată de G. Dem. Teodorescu . “Într-o altă variantă a baladei [Fulga], intitulată Cealip-Costea, pe când acesta se întoarce la stână constată că Fulga (..) i-a prădat stâna și că din toate oile lipsea «Mioara rucărea, / Dragă lui Costea, / C
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
faptul că există în folclorul sud-est românesc un repertoriu de balade în care "tema mioarei" răzbate fie ca episod central, fie ca unul secundar. Un bun exemplu este balada "Cealip-Costea", consemnată de G. Dem. Teodorescu . “Într-o altă variantă a baladei [Fulga], intitulată Cealip-Costea, pe când acesta se întoarce la stână constată că Fulga (..) i-a prădat stâna și că din toate oile lipsea «Mioara rucărea, / Dragă lui Costea, / C-alta-n turmă nu era / Mai isteață decât ea. / Când simțea de
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
termeni, o variantă a oii bârsane sau a oiței năzdrăvane din Miorița”. Costea îl prinde și îl ucide pe Fulga, decapitându-l. Eroic, răzbunător, coleric, ciobanul Costea apare în antiteză cu păstorul din Miorița. Singurul fir care leagă cele două balade este mioara - aceleași abilități (istețime, previziune) și același atașament față de stăpân. După "saltul din colind în baladă", o mioară precum cea salvată de Costea devine unul dintre personajele principale, capătă glas și se străduiește să-și avertizeze stăpânul și eventual
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
ucide pe Fulga, decapitându-l. Eroic, răzbunător, coleric, ciobanul Costea apare în antiteză cu păstorul din Miorița. Singurul fir care leagă cele două balade este mioara - aceleași abilități (istețime, previziune) și același atașament față de stăpân. După "saltul din colind în baladă", o mioară precum cea salvată de Costea devine unul dintre personajele principale, capătă glas și se străduiește să-și avertizeze stăpânul și eventual să-l salveze de la moarte. Dar păstorul poartă deja pecetea destinului, devenit tragic numai din pricina modificărilor survenite
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
preferate; dar nu despre o moarte iminentă, ci una rânduită de destin. În unele variante culese la începutul secolului al XX-lea, în replica mioarei sunt preluate deja toate elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean / Și cu moldovean / Tăt
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
fi îngropat “în strunga de oi” generează implicit un conflict de interese. O altă speță notabilă este cuprinsă în "Horea lui Ion Berciu" (Amzulescu, 209), care s-a dezvoltat probabil tot dintr-un bocet, reflectând un eveniment real, deja petrecut. Balada a fost culeasă și publicată de folcloristul Tit Bud (1908) și aparține în exclusivitate spațiului și eposului maramureșean. Ideea centrală este aceiași: moartea reală, accidentală, a unui păstor aflat cu oile în munți și îngroparea lui, după datină, în același
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
să citească, să scrie și să socotească(...) dar n-a fost îndemnată să meargă mai departe (...). În schimb nimeni n-o întrece când e vorba de credințe și legende transilvănene “ . În literatura română, cele mai cunoscute opere literare inspirate din balada Miorița sunt poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) de Mihai Eminescu (scrisă în decembrie 1883), respectiv romanul Baltagul (1930) de Mihail Sadoveanu. Literatura străină. În anul 1962, Giovanni Battista Pighi, profesor la Universitatea din Bologna (Italia) publică
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
din care nu lipsesc versiuni poloneze, slovene, sârbe, ucrainene, grecești, letone, finlandeze, maghiare, japoneze, arabe ș.a.m.d, antologate în volumul "Miorița străbate lumea" . Într-o cronică a acestui eveniment editorial, Petru Ursache (2003) preciza: “Întâlnirea cu noua înfățișare a baladei (colind, bocet, legendă) a fost șocantă, a trezit reacții adverse, de la entuziasm la mirare, pentru că nimeni nu se aștepta la o lucrare atât de categorică și de întinsă pe plan internațional a acestei valoroase cărți. Merităm lecția. Trebuie să vină
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
(pizan)(n. 1364 — d. 1439) a fost una din cele mai mari scriitoare ale epocii medievale. Trăind la Paris, dar având rădăcini italiene, Christine a compus peste 300 de balade și multe alte poeme, câteva cărți și povești, toate indicând încontinuu virtuțiile femeii și poziția acesteia în societatea dominată de forța bărbaților. Născută în Veneția, 1364, ca fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii Veneția, Tommaso di Benvenuto da Pizzaro
Christine de Pisan () [Corola-website/Science/314262_a_315591]
-
în 1390, Christine s-a apucat, la numai 24 de ani să scrie pentru a-și câștiga existența, lucru care, practic, a propulsat-o printre cele mai înalte poziții la curte. Între 1393 și 1412 a compus circa 300 de balade cu teme amoroase și multe poeme cu aceleași idei. Există o poveste conform căreia însuși regele Richard II al Angliei a solicitat-o să o patroneze. În acea perioadă, după Ciuma Neagră care devastase trei sferturi din populația Europei. Femeile
Christine de Pisan () [Corola-website/Science/314262_a_315591]
-
și să creezi lucruri noi, întrucât oamenii au așteptări mari. În acest moment simt că lumea trebuie să asculte cântece cu versuri puternice și piese care să te facă să simți ceva [când le asculți]. Îmi face plăcere să cânt balade pentru că muzica și emoția poveștii sunt exprimate mai bine. Chiar doram ca oamenii să-mi audă vocea și să înțeleagă ceea că doream.”" Cântecul beneficiază de un remix oficial, realizat în colaborare cu interpretul R. Kelly, inclus pe albumul de
If I Were a Boy () [Corola-website/Science/314258_a_315587]