5,546 matches
-
într-o unitate administrativă comună care se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar fi nu traci, ci slavi romanizați. Alți istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică. Șerbia nu avea autonomie națională sau locală. Inițial Șerbia se întindea doar în apropierea Pasalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbești împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
ordin filologic și istoric. Primele documente românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic, datorită influențelor [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] ("limba slavă bisericească"), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele [[secolul XI|XI]] - [[secolul XVII|XVII]]. La sfârșitul [[secolul XVIII|secolului al XVIII-lea]], învățații [[Școala Ardeleană|Școlii Ardelene]], remarcând originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Chivu, Hristos Metskas, Ioan Igna, Vasile Jac, Emil Floruț, Nicolae Pantea, Flavius Domide, Mihai Țîrlea, Mircea Axente, Ladislau Petschovski. În ediția 1966/67 a campionatului intern ocupă poziția XI. În același interval participă la ediția a V-a a Cupei Balcanice, în Seria I cu Cerno More Varna, Partizani Tirana și Fenerbahçe Istanbul. U.T.A. are o comportare modestă și reușește doar o victorie din șase meciuri, împotriva echipei Fenerbahçe Istanbul, la Arad, scor 1 - 0. În ediția 1967/68
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
Echipa arădeană este una dintre puținele echipe ale căror culori, palmares și siglă sunt deținute de către fani, prin asociația Suporter Club UTA. Principala rivală a UTA-ei este Poli Timișoara. Liga I: Liga a II-a: Cupa României: Cupa UEFA Cupa Balcanică: 1966/67 în Seria I 15 iunie 1966: Cerno More Varna 3-1, (2-0) U.T. Arad 4 iulie 1966: U.T. Arad 1-2, (0-0) Partizani Tirana 26 octombrie 1966: Fenerbahçe Istanbul 3-1, (2-0) U.T. Arad 3 decembrie 1966: Partizani
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
Bucegi. Rezervațiile naturale mixte Orzea - Zănoaga și Zănoaga - Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetatie termofilă compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus"), etc. Stațiune climaterică și turistică importantă, Azuga este situată pe Valea Prahovei, la confluența
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
au proclamat unirea. Totuși, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplină independența doar Șerbiei și Muntenegrului, lăsând Bosnia și Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 și 1913 și Primul Război Mondial. Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susținător al unității slavilor de sud, supus austriac și membru al organizației Bosnia
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii bronzului s-a petrecut o ilirizare treptată (A. Benac și B. Čović din Sarajevo). Pe de altă parte, școala mai veche menține teoria invaziei ilire din centrul Europei spre sud-est și în Peninsula Balcanică. Această invazie s-ar fi petrecut în sec. XIII î .Chr. Numeroasele nume tracice din Iliria ar fi în sprijinul acestei teze, a venirii ilirilor peste locuitori traci care astfel au fost înlocuiți, asimilați sau împinși spre răsărit. În același
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
de bronz. Cu o paletă foarte variată la iliri, acestea au fost elemente de cultură materială difuzate și în zonele învecinate; numeroase tipuri de fibule, brățări, atârnători etc. din spațiul carpato-dunărean sunt, în această vreme, de origine vest și sud-vest balcanică. Inițial, ilirii au imitat moneda după Dyrrachium și Apollonia, sec. V. Coloniile grecești de la Adriatică au avut propria monedă, dar care a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
"Pentru un monument istoric, vezi Farul genovez Constanța." Fotbal Club Farul Constanța este un club de fotbal din Constanța, România. Singurele performanțe notabile ale clubului de la malul Mării Negre sunt finala Cupei Balcanice disputată în 1966 și pierdută în fața celor de la Rapid București, finala Cupei României din 2005, pierdută cu 1-0 în fața lui Dinamo București și finala UEFA Intertoto Cup din 2006, pierdută cu scorul de 4-1 la general în fața lui AJ Auxerre
FC Farul Constanța () [Corola-website/Science/298505_a_299834]
-
S-a clasat în primele patru echipe din țară, a câștigat de patru ori Campionatul național al ligii secunde, de două ori Campionatul de juniori al României, a fost în două rânduri semifinalistă a Cupei României și finalistă a Cupei Balcanice, participantă în 1995 la Cupa UEFA Intertoto, câștigând grupa. A susținut în ultimii 40 de ani (din 1959) peste 250 de întâlniri internaționale oficiale și amicale, în numeroase țări, participând la diferite competiții și turnee în 14 țări din Europa
FC Farul Constanța () [Corola-website/Science/298505_a_299834]
-
cu secolul al XV-lea sau al XVI-lea. La rândul său, istoricul croat Franjo Rački consacră și el 11 pagini istroromânilor într-o lucrare din 1881, trasând drumul migrației acestora început în secolul al XII-lea în estul Peninsulei Balcanice, prin Serbia, Bosnia, Croația și Dalmația, până în Istria și insula Krk, migrație efectuată în grupuri mici. Lingvistul specialist în limba română Gustav Weigand publică de asemenea lucrări despre istroromână, în 1892, în 1894 și în 1895. Cercetătorii merg tot mai
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Boioannes a primit ordinul de a se pregăti pentru recucerirea Siciliei. Campania era gândită și coordonată de împăratul Vasile al II-lea. Împăratul asamblează armata imperiului și o trimite în Italia. Din această armată multinațională mai făceau parte și românii balcanici și varegii. Participarea românilor (valahilor) și a varegilor în campanie este semnalată în cronica "Anales Lupi Protospatharii" numite și "Analele de la Bari". Împăratul Vasile a murit la mijlocul lunii decembrie în 1025 iar noul împărat Constantin al VIII-lea (fratele lui
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
lui Vasile) a redus amploarea campaniei din Italia. În anul 1038, strategul macedonean Giorgios Maniakis cu trupe bizantine și un detașament de varegi condus de Harald Sigurdsson debarcă în Sicilia și cuceresc Mesina și Siracuza. Este posibil ca și românii balcanici să fi făcut parte din armata bizantină în acea expediție. Varegii și cumanii au avut un rol important în alungarea pe uzilor din teritoriile dintre Nistru și Carpați, în 1060,la sud de Dunăre în Imperiul Roman Într-o saga
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
și nepotul de frate al lui Isaac, a ajuns pe tron în 1081. Tot Alexie a fost unul dintre protagoniștii primei cruciade. El și urmașii săi Ioan al II-lea Comnenul și Manuel I Comnenul au recucerit aproape toată Penisula Balcanică, precum și teritorii în Anatolia și Crimeea. În 1184, un strănepot de-al lui Manuel I, Isaac Comnenul din Cipru, s-a declarat împărat în Cipru, creând un mic stat aici. Însă el a fost capturat în 1191 de către Richard I
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
cucerit Istria și Benevento. În ciuda acestor conflicte, eforturile militare ale Irinei au avut și un oarecare succes: în 782, sfetnicul ei, Staurakios, i-a înfrant pe slavii din Grecia și a pus bazele întinderii imperiului bizantin și a reelenizării Peninsulei Balcanice. Irina era atacată în mod constant de catre Abbasizi, iar în 782 și în 798 a trebuit să accepte termenii califilor Al-Mahdi, respectiv Harun-al-Rashid. Pe măsură ce Constantin se maturiza, el a începuts să refuze din ce în ce mai mult autoritatea Irinei. El a avut o
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
recenzii. A fost interesat de istoria Iașului și a scris, împreună cu Ioan Caproșu, cartea "Iașul vechilor zidiri". Dan Bădărău a executat serviciul militar între anii 1912-1913 la Școala de artilerie și geniu. A participat la campania din 1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de căpitan-aviator de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și străine:
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea. a fost un traducător clasicist care s-a născut în familia de învățători aromâni Gușu (Papacostea - Goga) și Theophana-Flora Papacostea (născută Tonu). Aceasta a avut trei frați: Victor (istoric și profesor de studii balcanice la Universitatea din București), Petre (jurist) și Alexandru (profesor de economie politică la Universitatea din Cernăuți) și două surori. Gușu Papacostea a făcut parte din primul grup de tineri aduși în România de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza în scopul răspândirii
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește; accentul lui, fraza, totul dovedea
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Caragiani s-a decis să le popularizeze folclorul, foarte puțin știut în România. Astfel în 1869 publică cel dintâi articol dedicat acestei probleme, în revista Junimii „Convorbiri literare”, Românii din Macedonia și poezia lor populară”. Două decenii mai târziu, în „Balcanica" (1891), va publica prima parte a voluminoasei lui lucrări intitulate „Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică". Cea de a doua parte îi va fi tipărită postum în 1941 de academicianul Pericle Papahagi. În studiul său Caragiani caută să-i
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
cel dintâi articol dedicat acestei probleme, în revista Junimii „Convorbiri literare”, Românii din Macedonia și poezia lor populară”. Două decenii mai târziu, în „Balcanica" (1891), va publica prima parte a voluminoasei lui lucrări intitulate „Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică". Cea de a doua parte îi va fi tipărită postum în 1941 de academicianul Pericle Papahagi. În studiul său Caragiani caută să-i deosebească în permanență pe români printre celelalte popoare balcanice, servindu-se de 'toponimie' și 'onomastică'. În acest
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
lucrări intitulate „Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică". Cea de a doua parte îi va fi tipărită postum în 1941 de academicianul Pericle Papahagi. În studiul său Caragiani caută să-i deosebească în permanență pe români printre celelalte popoare balcanice, servindu-se de 'toponimie' și 'onomastică'. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedoromânilor. Această lucrare, care este cea mai importantă scriere a lui Ioan Caragiani, căreia 'i-a consacrat toată energia sa, uneori chiar primejduindu
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
fost retipărit în 1929 de Pericle Papahagi, tot acesta izbutind publicarea volumului al doilea în 1941. Editorii de azi (Litera Internațional, București, 2000), până în present, au republicat doar primul volum (ediția 1929) a acestor studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică. Lucrarea pentru care autorul a folosit surse grecești, italiene, franceze, dar și informările primite de la surse directe din comunele aromâne este singulară prin efortul de a dezveli o istorie macedoromână până la el necunoscută și care de fapt fusese preschimbată într-
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române: În anul 1966 Academia Română a publicat un volum omagial la împlinirea vârstei de 80 de
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
a redat titlul de membru al Academiei Române, pentru a nu-i supăra pe sovietici. A murit în noaptea de 13 spre 14 decembrie 1980, dimineața poștașul aducându-i, spre corectare, șpaltul ultimei sale lucrări trimise la revista bianuală a „Institutului Balcanic de Studii de la Salonic, unde publicase mai multe lucrări. Post mortem, la 3 iulie 1990 a fost repus în drepturi ca „Membru de Onoare” al Academiei Române, i-a fost atribuit, la 19 aprilie 2010 titlul onorific „Magna cum Laudae”, de către
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]