5,418 matches
-
era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și țipătul prin somn, iar intervenția lui avea să provoace doar stânjeneală și ridicol. În loc să se Întoarcă În pat, continuă să stea așa, În bluza cu mâneci lungi, pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de rumeguș umed, amestecat cu resturi alimentare putrezite, morcovi, felii de castravete și foi de varză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apropii puțin de A Treia Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreo șansă să dispară de-acum Înainte? S-ar putea crede, Își zise Fima cu ironie, că În propriul tău apartament din Kiriat Yovel aerul e parfumat cu mirt și tămâie, tu cu bucătăria ta troțkistă, cutia cu viermi de pe balcon și toaleta neglijată. Se ridică și deschise fereastra. După o clipă se răzgândi și o Închise la loc. Și nu pentru că era frig, ci pentru că Îi părea rău să se despartă de mirosul nenorocirii, pe care nu-l va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
referi la tatăl meu ? a întrebat el. Tatăl meu a murit la ferma lu’ bunicu’. Nu-i așa ? Soțul lui Alice, John, care arăta extrem de nefericit îmbrăcat în smoching, a trecut pe lângă Alice fără nici un cuvânt și-a ieșit pe balcon. Unul dintre New York-ezi a mormăit ceva legat de un proces de calomnie. Jina s-a întrebat cine oprise muzica. Eu zic s-o împușcăm, a declarat Irene și unii dintre vechii ei fani au aplaudat-o. Mamă ? a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unei rude de-aproape, mai erau colegii de la Filantropia, studenți prea zeloși sau numai curioși ai lui Rim, și alte legături ale unuia sau altuia din "rolurile" principale. Moșica Mari,' cu ceva contingențe, se așezase în fund de tot subt balconul corului și tot acolo fostele colege ale Siei de la școala de infirmiere, care aflase și nu lipseau, deși acum parada neașteptată le intimida. Aveau pălării de culori vii și unele chiar cu flori roșii, așa că se 272 ascundeau înapoia unui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o irizație de poezie: „Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic.“ ‹ „S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul.“ „Cunoașterea este jar, creația flacără.“ „În istoria oricărei iubiri există un balcon ca al Julietei pe care mai târziu se întind rufe“ etc. În carte predomină însă, în mod vizibil (și dezolant), banalitățile. Este vorba de adevăruri de ordinul evidenței, pe care toată lumea le cunoaște și nimeni nu le contestă, astfel încât nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
greșeală de o necunoscută corpolentă pe stradă („Iar când m-am ridicat de jos, / Am observat că mi-am mai rupt și-un os.“), că n are pământ și a trebuit să se mulțumească cu un biet măceș ținut pe balcon, că femeile sunt pline de eczeme „prin părțile ferite de lumină“, că iubita lui tușește la concert (deși „Firesc mai e ca omul, când tușește, / Să stea acasă, unde... îi priește.“, că aceeași (sau altă) iubită face echitație, neglijând treburile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Alexandru Potcoavă sunt reușite atunci când sunt reușite, nu atunci când sunt licențioase. Unele, întâmplător, sunt și reușite, și licențioase. Iată un exemplu de bravadă (oarecum) simpatică: „apucă tu de-un colț apuc eu de / altul și hai să scuturăm cearceaful / pe balcon în capul trecătorilor / doar ne-or lua în serios că / noi nu ne jucăm de-a dormitul iubito / și-apoi lasă gospodinele să-și dea / singure seama ce-i cu / firele crețe de păr adunate / în plasele lor cu vinete
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la spate. Alexandru simți că Îngerul era un luptător puternic și extrem de rapid, căci În mai puțin de un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb, Îngerul Îl cunoștea foarte bine. - Alexandru... Nu intra În panică. Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător. Era o succesiune de terase care coborau spre port. La capătul primeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător. Era o succesiune de terase care coborau spre port. La capătul primeia găsi două buzdugane, pe care le puse la centură. Din locul unde ajunsese putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul până nu de mult conducerea NSDAP-ului local. Dar poate că edificiul alambicat până la mansardă fusese numai o filială a administrației partidului. În orice caz, noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când fostul soț al Dinei Vjerny, care-și savura rezidența asemenea unui prinț exilat, îmi oferea Gauloise. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mărunți sau de ciorchinii lâncezi, galbeni și violeți ai salcâmilor târâtori, sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mersul ei grabnic de fărămițire. O servitoare de oraș veni să le deschidă cu nepăsare și le conduse prin coridoare pe o terasă mică, care da pe o latură a gradinei și pe care Mini nu o cunoștea. Era un balcon mai larg, unde ioseai de-a dreptul din camera Lenorei. Acolo erau cele două doamne. Eliza lăsă jurnalul din mână și le veni înainte cu pașii ei mărunți. Pe un pat de grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ăsta (îl pusese statul) să nu iasă pe afară, dar nu știa că-i moare nevasta în casă din cauza lui... I am zis, nevăzând altă alternativă: -Aruncă și dumneata calculatorul pe geam. -L-am aruncat demult... dar, cum deschid ușa de la balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nevasta în casă din cauza lui... I am zis, nevăzând altă alternativă: -Aruncă și dumneata calculatorul pe geam. -L-am aruncat demult... dar, cum deschid ușa de la balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică și mi-a mai spus că poate fi povestea orișicui, ce are o nevastă-n
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ajut cu ceva? Dacă vrei, intră. — Câinele nu mă mușcă? — Este legat. — Au! pământul la florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă duc să umplu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu dragoste, mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a unei zile târzii de toamnă, stând în balcon la taclale, le-a venit pofta să bea o cafea. — Ce bună ar fi o cafeluță!își exprimă dorința Cezar. — Că bine zici. Cine o face? — Cel mai priceput, hotărăște Teofana. — Adică.... dăm cu banul. — Ce ban? Tu o faci
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe care niciodată nu i l-a spus Teofanei cu toate insistențele ei, fie ca să-i încerce curiozitatea, fie că de fapt nici nu era vorba despre așa ceva. în scurtă vreme sosește Cezar voios cu cafeaua care răspândește în tot balconul aroma ei plăcută. — Am făcut o cafea pe cinste, draga mea, așa cum îți place ție, se laudă Cezar, turnând-o în cești. — Să vedem soarbe cu grijă Teofana. Ooo! Ooo! E grozavă! — Îți place? — Foarte, foarte mult. — Vezi! Să mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
scoatem noi cumva la capăt), dar ce ne facem cu ciocănitoarea de la ușă, care e chiar Ea și, dacă ne prinde împreună, s-ar putea să devenim noi (adică eu și ea) arșice. Pîș-pîș, am mutat toate hainele mele, prin balcon, în camera cealaltă. Ciocănitoarea spărgea ușa între timp sau, cel puțin, așa mi se părea mie. I-am făcut semn fetei (adică ei) să nu respire, am mîngîiat-o, în treacăt, pe sâni și pe cur și am dispărut din cameră
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Ea de la ușă a prins glas: " Știu că ești acolo, nemernicule, am întrebat la recepție și ai și mașina în fața hotelului, bla-bla-bla." 1 Abia atunci cea din cameră a avut certitudinea că eu sânt și eu, și el. Ajuns de pe balcon în camera cealaltă, mi-am așezat cu o mână câteva haine în dulap, în timp ce cu cealaltă aruncam în baie periuța și pasta de dinți, iar cu piciorul drept tăvăleam cearșaful și perna să pară că dormisem acolo. Mi-am dat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tăvăleam cearșaful și perna să pară că dormisem acolo. Mi-am dat cu mâna prin păr ca să arăt adormit și deschid nervos ușa din spatele ciocănitoarei mele, care tocmai își lua avânt să penetreze. V-ați prins că am trecut din balcon în balcon în camera cealaltă, invocând Cerul ca Ea să nu se prindă și să creadă că nu mai dormeam dincolo de mult. "Care bați, mă, la ora asta?", m-am răstit ca și cum nu știam cine. "A, tu erai, pisi? Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]