7,814 matches
-
vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții de morală. Porcul ăsta, pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și e convins că-și poate bate joc de toată țara. Și nu-i așa! îți jur că nu-i așa. Deci, alege. Bătrânul se ridică în picioare și se îndepărtă încet de buza puțului, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care arăta cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace o enclavă inamică periculoasă, și nu o biată tabără nomadă doar cu femei, bătrâni și copii. A fost de-ajuns să arunce o privire ca să-și dea seama care-i situația, și când se întoarse spre negru îi spuse pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
an, fără greș, plaga blestemată sosea să distrugă lanurile și câmpurile lui și ale concetățenilor săi. Disperați, vecinii îl duseră în fața califului, rugându-l să-l execute, căci altfel aveau să moară toți de foame, dar califul, care înțelesese că bietul om nu avea nici o vină, îi luă apărarea, spunând: Dacă îl ucid, gri-gri-ul lăcustei, care îl iubește și dincolo de moarte, va veni în fiecare an la mormântul lui. Așa că poruncesc ca, atât acum, în viață, cât și ca spirit, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tine, că în curând o să se facă frig. într-adevăr, se făcu un frig cum targuí-ul nu mai pomenise vreodată, pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poalele acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asculți, să-l căinezi, să-l încurajezi, fi-ți-ar capu-al dracului, Milică-tată. Te-a lăsat, deh, cică l-a părăsit. L-a lăsat cu ochii-n soare. Cu ce-ai putea să-l ajuți, s-o fi dus biata femeie după cine o gâdila-o mai bine, oh, ar muri, ar face moarte de om dacă i-ai spune asta. Sau de unde știi că n-o fi plecat fiindcă tot așa făcea și cu ea? N-o lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de masochist! Nu-i deloc o oră potrivită pentru zbierat. Trezești copiii, Milică-tată, ei au niște răspunderi și niște obligații; după ce că nu mă lași să dorm, îmi mai dai și de lucru cu copiii... Dacă tot așa făceai și cu biata femeie, m-ai lămurit... Oricum, femeia asta văd că ți-a transmis o anume nervozitate, o agresivitate din care se vede că vă gelozeați, vă certați, vă băteați, la care Milică, tu nu înțelegi?... Rafael țâțâia mustrător din buze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu arăta deloc în stare de ce i s-a pus În cârcă, dar copiii au conlucrat bine și au fost extrem de convingători în declarațiile lor, cum i-a pus să-l pipăie și să i-o sugă, când de fapt bietul om venise și el aici tot pentru o pâine amărâtă de supraveghetor, de care n-a mai apucat să se bucure, tocmai pentru că nu le avea p-astea cu bătaia ca să te știe copiii de jupân și să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după o lună și ceva de conviețuire armonioasă, care, nu e vorbă, îi oblojise rana lăsată de dispariția lui Milică și parcă-l anesteziase. Era ca și cum s-ar fi trezit, catadicsind să-și dea seama că o încurcase aiurea pe biata femeie și se încurcase și el. Se vedea irosindu-și viața în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot să fiu! N-am să pricep vreodată ce plăcere ai să te pui la mintea unui biet animal. Ie păcat de Dumnezeu să ne batem joc. Atâta balamuc, pentru ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot dinadins o faci. Mă vezi că vreau să discut cinci minute liniștit cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela... — Am priceput, nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât un rubai. Glasul i se poticnește, se Înalță gâfâit: — Păstrează această carte. Ori de câte ori un vers va căpăta formă În mintea ta, ori de câte ori se va apropia de buzele tale, căutând să iasă, Înăbușă-l fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi Îngropate pentru totdeauna. Ce rămâne dintr-o cetate este privirea indiferentă pe care va fi Îndreptat-o asupra ei un poet pe jumătate beat. — Îți Înțeleg cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era acolo, și cadiul, și Întreaga curte, iar privirea ta s-a oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi scrise FitzGerald profesorului său de persană. După doi ani, editorul se hotărî să lichideze stocul: de la un cost inițial de cinci șilingi, Rubaiatele au ajuns un penny, de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să-l fac să-și schimbe hotărârea, i-am spus: „Merită cu adevărat să părăsești totul, prăvălie, familie, pentru o biată sumă de bani?” Atunci fața i se Întunecă, nu-mi răspunse și ieși. N-a revenit decât după șase luni. Dintr-un buzunar interior, scoase un sipețel de aur, bătut cu nestemate, pe care mi-l Întinse deschis. „Privește acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de senin, era străbătut de ticuri care, pentru moment, Îl desfigurau, fără a-i scădea, totuși, magnetismul. Aveai impresia că suferea, mai ales atunci când Îl amintea pe Mirza Reza. — Nu reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat Îngrijirea chiar aici, la Istanbul, ale cărui mâini tremurau fără Încetare și păreau incapabile să ridice măcar o ceașcă de ceai, să țină un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cealaltă jumătate i-o traduceam eu. Dacă eu făceam o traducere bună, tata era bine orientat. Nu e plăcut să fii o povară. Asta provoacă milă. Când oamenilor le e milă de cineva, vocile li se înmoaie și se zice „bietul de el”. Unora li se făcea milă de mine din pricina bolii, dar asta mă deranja prea puțin, fiindcă ei spuneau ce aveau de spus tatei și mamei. Eu primeam doar o porție de mângâieri. Pentru că nu voiam ca tata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fătați, când cățeaua îi lasă pentru puțin timp singuri. Câștigam trei sute douăzeci de lei într-o lună, din care o sută douăzeci se duceau pe chirie, treizeci pe abonamentul de tramvai - pentru că nu puteam face blatul la nesfârșit - iar o biată chiflă mă costa treizeci de bani. După trei săptămâni, sunam la ușa apartamentului cu numărul 12 de la etajul patru al unei clădiri destul de impunătoare, care arăta întocmai cum îmi spusese Iulia. Iulia era o servitoare bătrână, locuise și ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dacă unul era mai puțin vânjos și celălalt avea o înfățișare sălbatică, Toni bombănea: „Ia uitați-vă la sfrijitul ăsta, parc-ar fi un arac de fasole, o să fie făcut harcea-parcea, mai bine stătea acasă”. Tata vorbea de milă pentru „bietul om”. Toni se împotrivea pe un ton tăios: „Milă? El e vinovat, dacă sare de unul singur la bătaie.” Deodată, amândoi luptătorii își părăseau locurile din colțuri și porneau amenințători unul spre altul. Cel rău folosea un tertip, celălalt rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
numai aceia se întorc din America.” „Și?” a întrebat mătușa. „Și ce?” „Ești sau nu ești?” „Termină cu prostia asta, fir-ar să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
personal la fată acasă și, când a văzut-o și a stat de vorbă cu ea, s-a îndrăgostit într-o clipă. Îi telefona zilnic, le făcea cadouri ei și părinților care locuiau împreună cu fata, într-un cuvânt, se purta, bietul de el, cum se poartă bărbații când le-au luat-o razna hormonii prin sânge. Părinților le convenea, pentru că eu eram un coate-goale, iar el ditamai colonelul. Și la noi așa a fost totdeauna, au contat poziția socială și diploma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de grație. «Auziți, treaba cu învinuirile pe care i le aduceți soției eu v-aș sfătui s-o lăsați la o parte cât se poate de repede și cea cu noaptea trecută de asemenea. Căci știți dumneavoastră unde a fost biata femeie? Știți dumneavoastră?» El a negat, dând cuminte din cap. «La noi a fost și era scăldată în lacrimi, sărmana. Soția mea a trebuit să-i dea Valium și am stat de vorbă cu ea ceasuri în șir, până s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară și o mai mare familiarizare cu subtilitățile elastice ale timpurilor verbale ar fi evitat quiproquoul și admonestarea pe care biata fată, roșie toată de rușine și umilință, a trebuit s-o suporte de la șeful ei direct. Nici nu-și imaginau Însă, nici el, nici ea, că respectiva frază, repetată În direct de cel intervievat și ascultată din nou În Înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]