4,654 matches
-
Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota)" și familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
dintre generalii etiopieni - Blatta Gebru însuși și Aselafi Hagos, iar Alula a fost rănit ușor. Mahdiștii au avut circa 3000 morți.În urma victoriei zona Bogos a reintrat în posesia Etiopiei. Victoria Etiopiei a avut un mare răsunet în regiune. Totuși, britanicii au încălcat acordul și au permis tacit italienilor să ocupe Massawa, apoi Sahati și Zulla. Rivalul împăratului, regele din Shewa, Menelik, a încercat în acea vreme să-i convingă pe italieni să-l ajute să-l detroneze pe Yohannes al
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
regele din Shewa, Menelik, a încercat în acea vreme să-i convingă pe italieni să-l ajute să-l detroneze pe Yohannes al IV-lea pentru a-i lua locul. Împăratul și Alula s-au simțit foarte dezamăgiți de trădarea britanicilor, mai cu seamă după ce ,între timp, sultanul din Aswa, Muhammad Hanfari, vânduse localitatea Assab misionarului lazarist italian Giuseppe Sapeto, iar acesta și confrații săi o predaseră Italiei. Italienii au respins protestele Etiopiei afirmând că au nevoie de Massawa și de
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și din est. După ce a luptat cu britanicii la Mons și Le Cateau, Armata I-a a pornit în urmărirea Armatei a V-a Franceze a generalului Lanrezac ce se afla în retragere. Cu toate acestea, la treizeci de mile de Paris, anticipând o confruntare cu Armata a
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
der Erste" (1920). Memoriile sale postbelice, "The March on Paris and the Battle of the Marne", au fost publicate în 1920. Kluck a murit la Berlin în octombrie 1934. Numele lui von Kluck a fost menționat într-un cântec militar britanic trivial (ale căror versuri erau scrise pentru melodia cântecului popular tradițional "The Girl I Left Behind Me"), care conținea următorul text: Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
acestei teorii se referă la războiul constant din secolele al XVII-lea și XVIII-lea între țările Europene ale căror politici economice au fost predominant mercantiliste și protecționiste. De asemenea, revoluția americană a pornit din cauza tarifelor și taxelor impuse de britanici. Înainte de izbucnirea primului Război Mondial și celui de-al doilea Război Mondial, multe state au avut politici protecționiste. Potrivit unui slogan al lui Frédéric Bastiat (1801-1850), "atunci când mărfurile nu pot trece frontierele, armatele le vor trece." De la sfârșitul celui de
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
nu și-a schimbat năravul”. Căderea orașului Kars pe 25 aprilie 1918 a returnat Turciei ultima cucerire a Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878) și Turcia Otomană a revenit la frontierele din 1877 cu inamicul rus. În octombrie 1918, totuși, britanicii au spulberat ambele armatele otomane cu care au luptat, iar armistițiul impus Turciei de către britanici la Mudros (30 octombrie 1918) a obligat armata otomană să părăsească Transcaucazia. Înfrângerea armatei otomane era definitivă, iar Talaat a demisionat pe 14 octombrie 1918
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
ultima cucerire a Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878) și Turcia Otomană a revenit la frontierele din 1877 cu inamicul rus. În octombrie 1918, totuși, britanicii au spulberat ambele armatele otomane cu care au luptat, iar armistițiul impus Turciei de către britanici la Mudros (30 octombrie 1918) a obligat armata otomană să părăsească Transcaucazia. Înfrângerea armatei otomane era definitivă, iar Talaat a demisionat pe 14 octombrie 1918. Talaat Pașa a părăsit capitala otomană într-un submarin german pe 3 noiembrie 1918, plecând
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
navele britanice au intrat în Cornul de Aur. Tevfik Pașa a condus guvernul otoman până la 4 martie 1919, când a fost înlocuit de Ferid Pașa, ce a dispus arestarea membrilor de frunte ai CUP. După ocuparea Constantinopolului de către Puterile Aliate, britanicii au exercitat presiuni asupra Porții Otomane pentru a-i aduce la judecată pe conducătorii otomani care au deținut funcții de răspundere între 1914 și 1918, acuzându-i, printre altele, de Genocidul Armean. Cei care au fost prinși au fost plasați
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea a pronunțat verdictul pe 5 iulie 1919: Talaat, Enver, Cemal și Dr. Nazim au fost condamnați la moarte în contumacie. Cu toate acestea, britanicii erau hotărâți să nu-l lase pe Talaat să scape. Ei aveau informații că acesta fugise în Germania, iar Înaltul Comisar Britanic i-a presat pe Damad Ferit Pașa și pe Sublima Poartă să ceară extrădarea lui din Germania. Ca urmare
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
fost realizat cu ajutorul lui Aubrey Herbert. Serviciul de informații britanic a stabilit un contact cu serviciul său omolog din Uniunea Sovietică pentru a evalua situația. Planurile lui Talaat Pașa îi neliniștise pe conducătorii ruși la fel de mult ca și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au semnat „mandatul de condamnare la moarte” a lui Talaat. Informații privind descrierea fizică și locuințele sale au fost transmise agenților detașați în Germania. S-a decis că misiunea să fie executată
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
tractarea bărcilor s-au rupt, iar vâslele bărcilor s-au dovedit prea mici pentru navigarea în curentul foarte puternic al fluviului. Doar 55 de oameni au reușit să efectueze traversarea, dintre care doar 35 au reușit să ajungă până la pozițiile britanicilor. Pe date de 23, la Driel a sosit Divizie a 43-a Wessex. Din stocurile acestei divizii trebuiau distribuite bărci de asalt pentru traversarea fluviului de către parașutiștii polonezi. Din nefericire, bărcile au ajuns târziu pe poziții, iar polonezii, care nu
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
a lungul unei benzi albe întinse pe pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere retragerea și să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio să continue la cote înalte și ca să se declanșeze bombardamente puternice de artilerie asupra malului estic al fluviului, ceea ce ar fi trebuit să îi facă pe germani să creadă că
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni. Pe maul sudic al Rinului a fost ridicat un monument pentru comemorarea rolului jucat de geniștii canadieni și britanici care au participat la Operațiunea Berlin.
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
aeropurtate britanice (din care făcea parte și Brigada I independentă de parașutiști polonezi) pentru capturarea celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie făcută în zona „L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie trimiși direct în prima linie. De-a lungul celor nouă zile de lupte, puterea militară germană a crescut constant, în vreme ce britanicii au pierdut constant soldați și echipamente. Pe 21 septembrie, în a cincea zi de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții la Oosterbeek. Doar acțiunea Batalionului 2 nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor de flăcări a eșuat de asemenea. Pe de altă parte, toate acțiunile britanicilor au dus la consolidarea pozițiilor lor, ceea ce le-a permis respingerea atacurilor Batalionului 10 SS de recunoaștere și altor unități mai mici, care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
încă pe întuneric și, timp de câteva ore, au încercat să străpungă liniile acestora. Linia germanilor comandați de Spindler, care primeau un val continuu de întăriri, era tot mai puternică pentru a fi străpunsă, iar până la ora 10:00 înaintarea britanicilor a fost oprită. Un atac mai bine coordonat a fost declanșat după amiază, dar și acesta a fost respins. Urquhart a încercat să se reîntoarcă la cartierul său general de la Oosterbeek, dar s-a trezit izolat și a fost obligat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]