4,885 matches
-
decidă ce poziție să adopte. În iulie 1918 a urcat pe tron un nou sultan, Mehmed al VI-lea Vahiddedin. Atît el cît și marele vizir, Tevfik Pașa, erau convinși că unica soluție era cooperarea cu Aliații, adică practic cu britanicii. Puterile ocupante, cu setea de răzbunare și miopia pe care le demonstraseră și în alte părți, susțineau o politică de persecutare a membrilor fostului guvern al Junilor Turci. CUP-ul a fost dizolvat, iar liderii lui arestați. Deși utilizase metode
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit ale cărui rezultate erau previzibile va determina soarta acestui ținut. Constantinopolul rămînea în posesia turcilor, dar Strîmtorile erau internaționalizate. Erau restabilite toate capitulațiile, iar Aliații dețineau în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și ea Insulele Dodecanese. Aliații aplicaseră deci ținuturilor otomane
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
continuat și în vara anului 1922. În cele din urmă, campania a fost declanșată în august, iar în prima parte a lunii septembrie obiectivul principal, Izmirul, fusese atins. Armata grecească avea puține șanse de reușită. Ea apelase zadarnic la ajutorul britanicilor, care, la rîndul lor, îl ceruse pe cel al guvernelor francez și italian. După victoria turcilor, soldații greci, însoțiți de mii de civili de aceeași naționalitate care locuiau de mult timp la Izmir și în alte orașe din Anatolia, au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
războiul, ea a devenit în mod esențial un instrument de menținere a statu-quo-ului stabilit prin tratatele de la Paris. Era normal ca solidaritatea dintre învingători să ducă la crearea unei contraalianțe. Trebuie să notăm mai întîi că, după încheierea păcii, interesele britanicilor și ale francezilor s-au împărțit; Marea Britanie intrase la început în război în scopul păstrării echilibrului de forțe pe continent. Acest stat nu avea nici un interes să înlocuiască supremația franceză cu cea germană. Cele două puteri avuseseră divergențe în privința împărțirii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai puțin favorabile unei astfel de acțiuni. Atît francezii, cît și italienii se aflau în plin proces de reorganizare a regimului naționalist turc, care primea deja ajutor din partea guvernului bolșevic. Cu toate acestea, liderii greci considerau că aveau încă aprobarea britanicilor. Perspectiva de a repurta o mare victorie era, de asemenea, extrem de tentantă, din cauză că o ocazie asemănătoare putea să nu se mai ivească niciodată. În plus, ei trebuiau să aibă în vedere soarta posibilă a unei numeroase populații grecești din regiunea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a ajuns la o înțelegere cu Grecia. Statul grec era de acord să sprijine pretențiile italienilor asupra orașului Vlorë și instituirea unui protectorat italian asupra restului țării în schimbul sudului Albaniei și al întregii Tracii. Atît guvernul francez, cît și cel britanic nu erau împotrivă ca Serbia să anexeze o parte a nordului Albaniei ca urmare a unui acord teritorial în care era implicată Italia. Toate aceste înțelegeri erau însă dezaprobate de Woodrow Wilson. În acest timp, situația internă a Albaniei era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Centrală. O schimbare similară va fi vizibilă și în domeniul relațiilor externe. SUCCESELE AXEI: CUCERIREA ALBANIEI În ultimă instanță, menținerea aranjamentului stabilit prin Pacea de la Paris depindea de voința guvernului francez de a impune respectarea prevederilor ei și de disponibilitatea britanicilor de a susține acțiunea Franței. După cum am menționat, ambele state fuseseră dezamăgite în ceea ce privește recompensele supremației diplomatice. Opinia publică din nici una din aceste țări nu era dispusă să plătească prețul necesar menținerii nivelului militar care să le permită dominarea problemelor continentului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
secțiune a fost analizată problema minorităților de exemplu, incontestabilul tratament discriminator aplicat românilor din Transilvania sub administrația habsburgică sau croaților și albanezilor într-un stat dominat de sîrbi. Totuși, într-un sens, acest model putea fi întîlnit în toată lumea. Cel britanic și cel francez din domeniile lor coloniale nu era cu siguranță mai bun. Cînd a anexat în 1918 Alsacia și Lorena, Franța a instituit principiul unei administrații centralizate și a impus legi opresive referitor la limba folosită pe care le-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regimul Nedić, organizînd operațiuni împotriva lui Tito. Ca atare, guvernul britanic și-a schimbat treptat politica, pînă cînd, prin primăvara lui 1944, tot sprijinul lui a fost canalizat numai spre partizani. În ciuda acestui fapt, cu toată atitudinea aceasta față de Mihailović, britanicii au acordat în continuare ajutor regelui Petru și guvernului în exil al acestuia. Începînd din vara anului 1941 mișcările de rezistență au constituit o problemă majoră pentru comandamentele german și italian. Deși preocuparea lor principală era, pe de o parte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comandamentul german a lansat un atac aerian asupra cartierului general temporar al lui Tito de la Drvar, în Bosnia, acesta reușind cu greu să scape nevătămat. El a fost ulterior evacuat în Italia, iar de aici în insula Vis ocupată de britanici. Guvernul britanic avea firește tot interesul în realizarea unei concilieri între cele două centre politice. Au fost exercitate mari presiuni asupra regelui Petru pentru ca acesta să-l repudieze pe Mihalović și să formeze un guvern care să poată ajunge la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe teritoriul iugoslav în timpul războiului. În ziua de 15 mai, în satul Bleiburg din Austria, grupul acesta a încercat să se predea comandamentului britanic. Conform unui acord interaliat care stabilea că prizonierii urmau să fie predați guvernului împotriva căruia luptaseră, britanicii i-au dat pe acești oameni pe mîna partizanilor. Mulți dintre ei, printre care se aflau și un mare număr de civili, au murit pe parcursul următoarelor săptămîni. S-a apreciat că au pierit în acest masacru între 40.000 și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
II, ca și regele Petru, a fugit peste hotare și a format un guvern în exil la Londra, care a fost recunoscut de Aliați. Un al doilea centru al activității grecilor a fost stabilit la Cairo după victoriile repurtate de britanici în Africa de Nord asupra Axei. Au fost organizate aici o armată, o flotă și o forță aeriană grecească, care operau sub egida comandamentului armatei britanice. Ca și omologii lor iugoslavi, politicienii greci din exil aveau tendința să continue controversele pe linia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a lor așteptau pur și simplu rezultatul războiului și ceea ce ei sperau că va fi o victorie a Aliaților. Unii, cum erau arhiepiscopul Damaskinos și colonelul Evert, șeful poliției, și-au păstrat funcțiile și au putut acorda pe ascuns ajutor britanicilor. Prima iarnă de ocupație a fost un dezastru național. Înainte de război, Grecia importase aproape 45 % din grîul ei; din cauza blocadei britanice, pur și simplu nu era suficientă hrană disponibilă, ceea ce a dus la instalarea foametei. Ulterior, blocada a fost parțial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
afectate de deciziile militare și politice ale Marii Britanii. Foarte interesat în menținerea poziției lui imperiale și a controlului asupra Mediteranei, guvernul britanic dorea să exercite după război o influență decisivă asupra Greciei. Statele Unite au acceptat imediat acordarea unui rol prioritar britanicilor în regiunea aceasta. Preocuparea fundamentală a Britaniei era înlăturarea posibilității ca Grecia să cadă în mîinile grupurilor de gherilă de orientare comunistă și deci probabil pro-sovietică. Deși existau multe dezacorduri în privința cursului corect care trebuia adoptat, de un sprijin consistent
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reușit să domine doar unitățile independente de gherilă restrînse ca număr; EDES și-a păstrat statutul independent. Prin preajma Crăciunului devenise limpede că nu va fi nici o debarcare a Aliaților și că EDES urma să fie și pe mai departe activă. Britanicii au mediat în februarie 1944 încheierea unui armistițiu. O altă forță armată importantă și-a făcut apariția în această perioadă. În vara anului 1943, în mare măsură ca o reacție la acțiunile violente ale partizanilor și la influența lor politică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avantajul lui cel mai puternic era sprijinul primit din partea guvernului britanic și mai ales din partea lui Winston Churchill personal. Evident, dacă ar fi fost posibilă instituirea unui fel de guvern unit, acest lucru ar fi constituit o mare realizare pentru britanici și pentru protejații lor. Au fost practic depuse multe eforturi în vederea stabilirii contactelor dintre reprezentanții rezistenței și guvernul din emigrație. Toate acestea au eșuat din cauza permanentelor obiecții ale partidelor de stînga împotriva revenirii imediate în țară a regelui. Poziția regaliștilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost înlocuit cu Sofoklis Venizelos, dar acesta a demisionat curînd în favoarea lui Ghiorghios Papandreou, care avea să devină principala figură politică a vremii. În mai 1944, Papandreou, care se considera social-democrat și fusese de acord cu suprimarea răscoalei de către britanici, a organizat o întîlnire în Liban. La conferința aceasta au participat douăzeci și cinci de delegați reprezentînd toate partidele politice importante și organizațiile de rezistență, inclusiv PEEA, ELAS, EAM și EKKA. S-a decis formarea unui guvern de coaliție și ca partidelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iulie 1944 a sosit în țară prin Iugoslavia un emisar sovietic, colonelul Grigore Popov. Deși nu se știe precis ce le-a spus el liderilor EAM, se pare că i-a informat pe aceștia că va trebui să trateze cu britanicii, astfel că în septembrie ei și-au ocupat posturile desemnate lor în cadrul guvernului. Și mai important a fost faptul că ei au semnat în aceeași lună acordul de la Caserta, care prevedea ca toate detașamentele de partizani să treacă sub autoritatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sub comanda directă a generalului britanic, Sir Ronald Scobie. Astfel că, în ciuda poziției mai mult decît dominante deținută de EAM/ELAS, ele au fost de acord să intre într-un guvern de coaliție și să-și subordoneze forțele armate controlului britanicilor. Trupele germane au început să se retragă din Grecia în septembrie 1944. Atena a fost evacuată în ziua de 12 octombrie, iar forța de ocupație britanică a intrat în oraș cîteva zile mai tîrziu. Comandamentul britanic era confruntat cu o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot cuprinsul Greciei, fiind atacate poliția și clădirile publice. Atît poziția forțelor britanice cît și cea a guvernului aflat la putere era foarte dificilă: forțele armate ale partizanilor controlau cea mai mare parte a mediului rural și erau bine înarmate. Britanicii erau foarte deciși să dobîndească controlul asupra Greciei. La 5 decembrie Churchill i-a trimis o directivă lui Scobie la Atena prin care îi ordona să "nu ezitați să acționați ca și cum v-ați afla într-un oraș cucerit unde are
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al doilea război mondial, Grecia avea deci un guvern de coaliție bazat în mare parte pe partidele antebelice, care beneficia de sprijinul Marii Britanii. Vom vedea că politica britanică față de Grecia a fost diferită de cea dusă în Iugoslavia. La Atena, britanicii acordau un ajutor militar și politic total guvernului aflat la putere și erau dispuși să lupte pentru a împiedica instaurarea unui regim dominat de partizani. În privința problemelor iugoslave însă, guvernul în exil era presat să fie de acord cu un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
preferată instalarea regimurilor gen front popular. În ciuda acestei politici a sovieticilor, guvernul britanic, mai ales Churchill, dorea să ajungă la un acord fără nici un echivoc cu Stalin, care să stabilească și eventual să limiteze viitoarea influență sovietică. În mai 1944, britanicii au propus ca în lunile următoare responsabilitatea principală asupra României să fie atribuită Uniunii Sovietice, iar Marii Britanii asupra Greciei. În ciuda faptului că Roosevelt a acceptat acest aranjament, el nu a fost niciodată transpus în viață oficial. În octombrie 1944, cînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Procentajele acestea nu îngrădeau nici sferele Uniunii Sovietice, nici pe cele ale Marii Britanii, iar Statele Unite nu erau absolut deloc implicate în astfel de tîrguri. Următoarele luni au fost însă martorele punerii parțiale în aplicare a acestor împărțeli. Așa cum am văzut, britanicii au trimis o forță militară în Grecia, iar prin februarie 1945 înăbușiseră o revoltă condusă de comuniști. Guvernul sovietic a instalat în același timp regimuri servile atît la București cît și la Sofia. Aranjamentul de 50-50 % în legătură cu Iugoslavia nu a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sfîrșit în Europa, nu fusese făcut nici un alt aranjament referitor la țările balcanice. În acordurile de armistițiu încheiate cu România și Bulgaria erau incluse prevederi relativ la înființarea unor Comisii Aliate de Control la București și Sofia, alcătuite din reprezentanți americani, britanici și sovietici. Am menționat deja că influența Marii Britanii era extrem de puternică la Atena. Deși partizanii dețineau controlul militar deplin în Iugoslavia, Tito fusese de acord cu instalarea unui guvern de coaliție care urma să includă și un număr de reprezentanți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernului Rădescu a provocat o reacție vehementă la Londra și Washington. Deoarece numirea cabinetului Groza viola clar pricipiile stabilite la Yalta, guvernele britanic și american au refuzat să-l recunoască. Reprezentanții sovietici au replicat la toate obiecțiile lor invocînd acțiunile britanicilor de la Atena și considerînd că acestea se desfășuraseră într-un context similar. Intr-o încercare de a asigura o administrație care să fie acceptată de toate puterile aliate, regele Mihai i-a cerut lui Groza să demisioneze. În urma refuzului acestuia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]