4,802 matches
-
în puț...”. Acest tânăr, N.G., lucra la Prestări Servicii, avea 26 de ani, nu bea, nu fuma, dar avea un viciu - femeile. Absolvise 10 clase, provenea dintr-o familie cu un nivel material mediu, cu un statut social scăzut. Era bucureștean și mai fusese căsătorit. Nu avea copii. O perioadă, inculpata a locuit împreună cu soțul la una dintre surorile acestuia. N.G. mai avea două surori și un frate. După ce au primit de la stat o garsonieră, s-au mutat împreună în această
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
visat încă din copilărie: să am un om al meu care să mă iubească, să mă înțeleagă, să fiu alături de el și la bine și la rău...”], toate acestea o determină să se implice într-o nouă relație. V. era bucureștean, cu 4 ani mai tânăr ca inculpata, avea opt clase, fără ocupație. Cu familia lui nu întreține relații, cunoscând-o doar pe o soră. Din păcate, și de data aceasta așteptările inculpatei sunt înșelate. Relația dintre inculpată și concubin devine
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cvasiautonome, reprezintă adevărata ei realizare literară. Bine lucrate, cu umor și vervă descriptivă sau cu emoție, paginile memorialistice învie personaje (dintre care se distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul târgului de provincie sau acela al cartierului bucureștean la început de secol XX sunt surprinse cu un ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
om de teatru. Ironist, însă nu satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
emigrarea sa către un loc de superioară civilizație urbană precum Berlinul. Este, de altfel, singurul scriitor de seamă al vremii sale care prezintă orașul și aspirațiile lui de civilizație burgheză. În creațiile sale, orașul trece înaintea satului, iar din incinta bucureșteană, locul principal îl reprezintă mahalaua, mediul suburban. Cu excepția Scrisorii pierdute, a cărei acțiune se petrece în capitala unui județ de munte și care sintetizează viața politică din întreaga țară, celelalte comedii își iau personajele din lumea măruntă a Bucureștilor de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două creații între care se intercalează cronologic: O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă a lui, Efimița, comedia aduce în centrul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
precum și despre avatarurile biografice, ideatice și editoriale ale unui tânăr critic din generația '80, o imagine elocventă se conturează, chiar dacă indirect, din corespondența cu criticul și prozatorul Paul Georgescu, pe care S. o editează în volumul Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (1999). Altă carte, Rebreanu dincolo de realism (1997), continuă și amplifică, într-o masivă cercetare doctorală, interesul lui S. pentru autorul lui Ion, manifestat și în Diferența specifică, și în Revizuiri. Criticul procedează, pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Cluj-Napoca, 1985; Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură. Valea Frumoasei. Poveștile de la Bradu-Strâmb, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; Tudor Arghezi, Între două nopți, pref. edit., București, 1994; Mircea Streinul, Ion Aluion, pref. edit., Oradea, 1995; Paul Georgescu, Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999; Dinu Nicodin, Revoluția, pref. edit., București, 2000; E. Lovinescu, Revizuiri, introd. edit., pref. Mircea Martin, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Critică și restituire, RL, 1982, 31; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
și a lui Virgil Vlădăreanu, șofer. Urmează în orașul natal școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu”, absolvit în 2000, iar în Capitală Facultatea de Litere, secția română-franceză. Cu un debut în 2000 la revista constănțeană „Metafora”, va frecventa diferite cenacluri bucureștene (cenaclul de la Litere, cel al Uniunii Scriitorilor coordonat de Nora Iuga, cenaclul Euridice, condus de Marin Mincu). Din 2001 lucrează ca redactor la „Cotidianul”. A colaborat cu versuri, proză sau cu articole de atitudine, cronici de carte, interviuri, reportaje la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
1919, Fieni - 17.VIII.1975, Roma), critic și istoric literar, traducător. Învață la Liceul „Gheorghe Șincai” din București, unde îl are profesor de italiană pe G. Călinescu, face doi ani de studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, secția limba și literatura italiană (1938-1940), sub directa îndrumare a profesorului Al. Marcu, la recomandarea căruia obține o bursă în Italia. În toamna anului 1942 ia licența magna cum laude la Universitatea din Roma, cu lucrarea I cantari di Tristano
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
și Tehnic din București (1954-1955), ca profesoară la Foleștii de Sus, județul Vâlcea, si Copaciu, județul Gorj (1959-1960), devine asistență și ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta în „Argeș”, „Iașul literar”, „Cronică”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
Ev Zilei Variable:DOCUMENT Paragraph:35] Existența baronilor sindicali, "dansatori pe sârma puterii" și manipulatori ai organizaților sindicale, a captat interesul multor jurnaliști, astfel că concentrarea lor asupra desfășurării grevei profesorilor a trecut în plan secund în perioada grevei de la metroul bucureștean. Acest lucru nu face decât să susțină ideea apetitului producătorilor media și jurnaliștilor pentru subiecte noi și fierbinți, cu impact mare asupra audienței. Politica și reforma învățământului. Demisia ministrului Miclea Toate încercările de reformare a sistemului de învățământ de până
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța)". La Iancu Văcărescu, nepotul întemeietorului, asistăm la apariția și consolidarea unei conștiințe artistice; are deja, cum subliniază, sintetic, criticul bucureștean, psihologia unui poet profesionist. Are ironie, are siguranță în ceea ce scrie și atacă toate formele lirice. A treia generație a Văcăreștilor este deja instalată în literatură. Vaietul bunicului întemeietor nu se mai aude în poemele sofisticate ale nepotului obosit de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire". Ca la mai toți poeții din prima jumătate a secolului al XIX-lea, realitatea, paradigma literaturii opacizează realitatea propriu-zisă, o filtrează și o încremenește în modele preexistente, cum constată, punctual, profesorul Universității bucureștene: "1. Heliade nu se fixează într-un spațiu și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității și 2. Elementele materiale intră în poem după ce au trecut, întîi, prin alte poeme. "Objectele" sînt deja obosite de literatură și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
gimnaziul la „Sf. Iosif” (1941-1945) și liceul la Școala Centrală de Fete din București. Urmează studii de filosofie la Universitatea din București (1949-1950) și la Universitatea din Leningrad (1950-1955). Din 1955 și-a început activitatea de cadru didactic la Universitatea bucureșteană. Și-a luat doctoratul în filosofie cu teza Optimism și pesimism istoric (1972). Este soția lui Ion Ianoși. Foarte bună cunoscătoare a limbii ruse, I. traduce un număr considerabil de scrieri de estetică și filosofia artei semnate de Herzen, Bielinski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
de Marilyn Monroe, transplantate în spațiul carpato-danubian. Roxana, la fel ca Iulia Fitcal, protagonista din Playback, e mai aproape de cel de-al doilea model, în timp ce, în Corpuri de iluminat, imprevizibila Pia ar fi mai curând o Emma Bovary de cartier bucureștean (un capitol al cărții se numește Gadget Bovary), deși se silește cât poate să semene cu reproducerea kitsch a unei fotografii cu Marilyn Monroe. Text provocator, ca toate celelalte, Corpuri de iluminat - scris după Playback, dar publicat înainte de acesta - s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
maieu și târlici la telenovele și meci, iar la Iași, în buna tradiție a conservatorismului, hrănindu-se doar din memoria spectacolui clasic (ubi sunt Miluță Gheorghiu, Annie Braetsky sau Teofil Vâlcu), gata să rupă porțile Teatrului "Luceafărul" la Gaițele Odeonului bucureștean și insensibil la Macbeth-ul modernist (ce-i drept, trântit de actori!) al lui Mănuțiu. De aceea, cu toată tristețea responsabilă cu care am scris aceste rânduri, cu tot respectul pentru cei câțiva mari actori de la Iași și cu toată simpatia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
putea spune că trotuarul a fost ceva care m-a lăsat complet fără glas atunci când i-am vizitat mediul natural. Ocupat porcește de mormane de mașini parcate sfidător, de covoare de rahat de câine și puțind aspru a pișat, trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi, desigur, pentru moldovenii din țară, iar apoi, inevitabil pentru cei din Basarabia (folosind, desigur, termenul împământenit de propaganda rusă). Dar nu subtilitățile psihanalitice ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani, din motive politice, se vede obligat să revină la Câmpulung, unde își susține bacalaureatul. În 1953 încearcă să devină cursant la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Respins din cauza dosarului, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1959. Intră în gazetărie, mai întâi la „Scânteia tineretului”, de unde în 1960 se transferă la „Viața studențească”, iar în 1962 la revista „Știință și tehnică”. Aici face parte și din colectivul care editează una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
-le la ,,Moise Nicoară” din Arad, tatăl său fiind transferat în interes de serviciu. Ultimul an de liceu îl face însă la București, unde în 1927 obține diploma de bacalaureat. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, absolvită în 1931, cu licența în istorie și geografie. Debutează cu poeme în perioada adolescenței, la ziarul ,,Tribuna nouă” din Arad (1924-1925), în același timp fiind corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, parcurge treptele acestei cariere de la corector până la secretar de redacție și redactor la periodice precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
la Liceul „Gh. Lazăr”. Încă elev, se înscrie la Conservator, la clasa Mariei Filotti. Odată cu încheierea anului întâi își ia bacalaureatul, iar la sfârșitul celui de-al doilea an obține un angajament la Teatrul Mic. În 1927, punând punct uceniciei bucureștene, pleacă la Paris, unde va rămâne opt ani, răstimp în care obține, în 1934, licența în litere și filosofie la Sorbona. Viața lui de actor pare să înceapă sub bune auspicii. Este primit să studieze, fiind curând și angajat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
între 7 mai și 29 octombrie 1889. La această gazetă politică, editată și redactată de D. I. Pleșoianu, a colaborat și Al. Macedonski cu nuvela Nicu Dereanu, publicată inițial în „Revista literară” din 1886, și cu După perdele. Schițe din viața bucureșteană. Aici Iuliu Cezar Săvescu și-a tipărit întâia dată poeziile Când miezul nopții a trecut și Campestris. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290568_a_291897]
-
cicluri și volume inedite de versuri și - ipostază cu totul necunoscută a autorului - de proză. Autorul Deniilor s-a încercat și în teatru, actualizând în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria criticei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]