6,257 matches
-
diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-a în care Beethoven părăsește canoanele simfoniei în 4 părți, făurind un poem în 5 părți, ca și introducerea corului în finalul simfoniei a IX-a, sau folosirea temelor cu variații în finalul simfoniilor a III-a și a IX-a. Limbajul armonic al lui Beethoven
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema II, expusă de fagot, reluată și întregită de oboi, flaut și coarde. După o creștere puternică a sonorităților, apare o melodie cântată de clarinet și reluată aidoma (,,în canon”) de fagot. Cu aceasta, expoziția se încheie.O dezvoltare de proporții mici, în care timpanul joacă un rol de seamă, cedează locul reprizei. Partea a II-a ( adagio ), ca o nocturnă, pune în valoare și de astă dată latura lirică
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pizzicato - și suflători, iar repetarea la sfârșit a capului temei principale întregește atmosfera de glumă. Partea a doua - Allegretto scherzando - ține loc de parte lentă, care în mod excepțional lipsește în această simfonie. Tema inițială e construită pe baza unui canon, compus de Beethoven în primă vara anului 1812, în cinstea prietenului său Maelzel, inventatorul metronoului. Ea se desfășoară suprapusă pe sunetele egale și staccate, ca tic-tac-ul unui metronom. Este și aici o glumă muzicală de efect, Bernard, publicist la ,,Allgemeine
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cânte singur. De obicei aceste părți - denumite cadență oferă prilej solistului să-și desfășoare virtuozitatea. În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei sau desfășurări muzicale, putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai multe voci, dar fiecare voce interpretând una și aceeași melodie. CODA. - Secțiunea finală a unei compoziții muzicale. Funcția ei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
criticul literar Stalin? Scriitorul de la curtea lui Stalin Recitind recent Cevengur, sunt convins că este cel mai important roman al epocii comuniste în ceea ce privește înțelegerea acestei perioade și ideologii. Nu vreau să fac prostia și să stabilesc o ierarhie sau un canon valoric, însă cred că acesta este romanul care povestește cel mai bine, mai ales la nivel de sens, elementul totalitar al comunismului. Firește că volume precum Maestrul și Margarita (Bulgakov), Viață și destin (Grossman), Noi (Zamiatin), Povestiri din Kolâma (Șalamov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
avangardiste, distorsionând oarecum contextul epocii și importanța de atunci a unor autori (similar, de partea cealaltă, se întâmplă cu „trăiriștii“), ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am „inventat“ și avangarda), ba din dorința mult mai firească de a „înmuia“ un canon literar interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
temă pe care am numit-o „Stalin și critica literară“. M-a surprins să văd că și Înalții prelați ai BOR au astfel de preocupări respectabile precum „critica“ literară. După un „studiu“ acerb și după ce au trecut volumul printr-un „canon“ ce se subordonează numai lui Dumnezeu și legii 489/2006, Înalții prelați din Dealul Mitropoliei au decis să „dezaprobe“ și să „condamne“ cartea. Da, știu și eu foarte bine că dărâmarea bisericilor din perioada comunistă nu i-a prea deranjat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
În România sunt creștini ortodocși. Dacă Stalin ar fi fost În locul prelaților noștri, cu siguranță ar fi anatemizat, și nu doar „dezaprobat“, lucru pe care l-a și făcut În ocaziile care i s-au oferit, dar după un alt „canon“. Stalin, criticul literar (I) Scuză-mi acest derapaj de la tema anunțată, dar cred că povestea se leagă. Deci despre Stalin și relația lui cu literatura. La finele anului 2007, povesteam cu Radu Cosașu despre Andrei Platonov și romanul său, Cevengur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
să faciliteze reînvierea populismului extrem în România. A avea o discuție academică despre romi în afara clișeelor este ceva aproape imposibil de realizat astăzi. Atmosfera amorțită care caracterizează științele sociale din România și dependența lor de legături cu universități vest-europene unde canoanele rigide privind UE sunt prevalente contribuie la efectul de îndobitocire a științelor umaniste și sociale din România (nu în toată țara, dar în destul de multe locuri pentru ca acest fenomen să nu poată fi ignorat). Dinamismul legăturilor academice din mult mai
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
mișcării, care trebuie să fie Însă Înțelese. Comunicarea În dansul modern a fost cea care În secolul XX, a contribuit la „revoluția" americană a baletului. Isadora Duncan, Ruth St. Denis și Mary Wigman sunt promotoarele expresiei În dans prin ruperea canoanelor clasice, În anii '30. A doua perioadă (anii 1945) Îi are ca protagoniști pe Alwin Nicolas, Merce Cunningham, Ionas Waring, Paul Taylor, Alvin Ailey și Twyla Tharp, care, prin combinația tehnicilor din dansurile sociale, balet și dansul modern, au căutat
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
Morris, Eliot Feld, Karole Armitage, Mollina Room și Mikhail Baryshnikov care duc mai departe limbajul corporal În dans, către o artă a mișcării și a comunicării nonverbale. Astăzi se ajunge la o independență a mișcării În dansul scenic, nesupusă niciunui canon. (NăstaseV., 2005) Influența postmodernistă se răsfrânge În dansul sportiv asupra comunicării și a evoluției corporale În dansurile latine, antrenamentul fiind făcut În vederea stimulării libertății mișcărilor corpului și a segmentelor sale. Conținutul motric specific dansului se concretizează printr-o gamă variată
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
și luminilor. Nu recomandăm, În general, prezența recitatorului În scenă. Euritmia poate fi interpretată sub formă de cor de voci sau de dialog, Între cor și o singură voce sau combinație mixtă - voce feminină cu voce masculină, sub formă de canon, chiar sub forma unui montaj literar. Ori, În acest caz, pentru a concentra atenția publicului spre euritmie, spre scenă, trebuie neapărat ca fondul muzical cât și poezia să fie imprimate pe bandă magnetică, pe viteză profesională 19 sau 38. Deci
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
care au răspuns treizeci și patru de critici, consfințea regalitatea eminesciană: autorul Luceafărului era pe locul întâi, la mare distanță de Arghezi și Bacovia. Sunt însă mai puțini aceia care pot răspunde la întrebarea: cum ajunge un scriitor în centrul tare al canonului literar? Cititorul obișnuit nu are datele pentru a intra adânc în măruntaiele istoriei literare și a vedea cum anume se derulează descoperirea, legitimarea și consacrarea unei valori artistice. Acest proces desfășurat pe mai multe decenii și rămas, cumva, în penumbra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
G. Călinescu vorbea despre cercul celor douăsprezece spirite cultivate și fine care oferă, într-o epocă, verdictul axiologic suprem. În ce-l privește, a făcut singur cât o întreagă elită critică, fixând, prin Istoria literaturii române de la origini până în prezent, canonul literar pentru jumătate de secol și mai bine. Și astăzi operăm cu valorile și categoriile călinesciene, iar cele câteva injustiții comise de „divinul critic“ (în cazul unor Mateiu I. Caragiale, M. Blecher, Mihail Sebastiană au rămas, și ele, parcă săpate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
una spirituală aplicată credincioșilor după spovedanie, sau clericilor din partea ierarhilor. Jurisdicția sacerdotală privește în egală măsură pe credincioși și pe dascălii acestora (preoții) și chiar pe ierarhi. Dacă pentru credincios căderea în păcat, mărturisită prin spovedanie este sancționată spiritual prin canon și îndemnul de a nu mai greși, la preoți judecarea este exercitată de episcopi, iar în cazul episcopilor de către sinod. În acest ultim caz situația este gravă, pentru că abaterile de la dogmă și principii pot avea consecințe grave asupra preoților și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lui Grigorie al Vl-lea. Ca o culme a ridicolului se ajunsese în situația ca biserica să aibă trei papi în același timp: Benedict al IX-lea, Silvestru al III-lea și Grigorie al VI-lea, fiecare cu propria susținere, deși canoanele bisericești prevedeau exercitarea pontificatului pe viață. Înclinația războinică a unor papi a culminat în anul 1053 când Leon al IX-lea la comanda unei armate, a pornit împotriva normanzilor care-i amenințau teritoriile. Rezultatul a fost un dezastru total, cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
preoților să poarte arme. În realitate, în calitate de prinț temporal, Papa era obligat să-și apere teritoriul, scoțând astfel în evidență incompatibilitatea gravă între misiunea Papei ca păstor spiritual suprem și datoria pământeană impusă de regalitatea pe care o deținea împotriva canoanelor creștine. „Iată ce stârpituri morale - spune Paulescustăpânite de patima de dominație aveau să înlocuiască sfinții Pontifi care au cinstit biserica, între care poate cei mai mari au fost Leon cel Mare, Grigorie cel Mare, Nicolae cel Mare: luceferi ai Bisericii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și a lui Jan Hus în Bohemia izbucniseră și erau în plină desfășurare. În acest scop convoacă toată creștinătatea, întrunire la care toată lumea putea vota, iar votul urmând a se desfășura pe națiuni. Plecarea papei în plin sinod (care conform canoanelor însemna dizolvarea sinodului) conduce la proclamarea superiorității conciliului asupra papei. Adevăratul papă Grigorie al XII-lea, printr-un act de convocare face ca sinodul să fie legitim, după care abdică din scaunul apostolic cerându-i antipapei Benedict al XIII-lea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
uimitoare, reușind astfel să descifreze resorturile intime, biologic umane, care au determinat acești oameni, într-o conjunctură istorică dată, să comită un asemenea sacrilegiu, într-un domeniu atât de bine alcătuit și pentru care au depus jurământ de credință, unde canoanele bisericești cer ascultare și supunere. Iată modul cum reformatorii le abordează și chiar le practică în viziunea paulesciană: Viciul de nutriție, care presupune excesul alimentar și îndeosebi beția, căruia doctrina creștină îi opune postul și abstinența (mai ales pentru băuturile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rămîne apropiată de modelele bizantine (Psaltirea sîrbă din München, secolul al XIV-lea). II. Perioada monastică 1. Mișcarea culturală. Deși creștinii sînt cei care au ars biblioteca din Alexandria, călugării au transmis totuși o parte importantă a culturii clasice. Vechile canoane, ca cele ale lui Ioan Cassianus (spre anul 400) sau ale Sfîntului Cesarie din Arles (513), recomandau deja călugărilor lectura. Trebuie subliniat de asemenea rolul misionarilor celți. Creștinismul, venit de pe continent în Irlanda, capătă cu repeziciune o tentă locală accentuată
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
monahismului în Europa și nici măcar să se menționeze toate mănăstirile care au avut un atelier de copiști renumit. Ordinul benedictin trebuia să amplifice această mișcare culturală. Sfîntul Benoît din Nursia fondează în 529 mănăstirea din Monte Cassino, în Italia Centrală. Canonul pe care îl redactează se răspîndește cu rapiditate în Occident, înlocuindu-le pe cele deja în vigoare. El împarte timpul călugărului între rugăciune, muncă intelectuală și manuală și, cum munca intelectuală necesită lectură, o parte a muncii manuale trebuie să
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
profundă, nerăspunzînd numai unei nevoi de decorare, ci exprimînd și caracterul sacru al cuvîntului, semnificația sa, de care oamenii Evului Mediu erau mai conștienți decît noi. Însăși forma inițialei îi sugerează miniaturistului o figură adesea umană; T-ul inițial din canonul slujbei devine Christ crucificat, I-urile devin statui-coloane reprezentînd sfinți. Alte litere imită și urmează forma corpului omenesc, vădind imaginația sau fantezia miniaturiștilor. Adesea inițialele iau forma animalelor (Psaltirea de la Corbie, secolul al IX-lea). La sfîrșitul epocii romane, inițiala
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
anteriu, întrucât blogurile au devenit, în anumite cazuri, locuri de auto-spovedanie. Nu mai este necesară spovedania clasică, în sens religios, întrucât blogurile sunt și locuri predilecte de mărturisire, în care, însă, lipsește ceva esențial: lipsește tocmai urmarea spovedaniei, curățirea și canoanele primite de la preot. Stăpânii de bloguri își sunt propriii preoți; uneori, comentariile vizitatorilor lor au oarecare funcție punitivă, de sancționare ori alinare, dar nu mai mult de atât. Nu în ultimul rând, apoi, lumea blogurilor alcătuiește o uriașă, încăpătoare canapea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
propria-i oaste, cuceritorul Galiei, Caesar? — V-ar fi recrutat, ricană gazda, mai curând dl general Aupick, de la care micul Charles aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează recrutul tunul său... “, se trezi Vasile Elisav că tălmăcește în română... Sau, mai inexact, dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
2007, traducere din limba germană de Petru Forna) e aceea a unei conștiințe încărcate, în mijlocul haosului generalizat. Dacă toată lumea spune că omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune că tocmai de aceea el este monogam; dacă toți cred în canoanele catolice, dar și în răzbunări ideologice, el se complace într-o indolență aseptică...; dacă toți par a uita, el refuză s-o facă, ba chiar le reamintește - cum altfel decât ca o voce a conștiinței? - celor din jur că n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]