23,403 matches
-
cei care vor să evadeze din malaxor. Evident că nu cred în infailibilitatea reflecțiilor mele, dar o viață de atente observații mă îndreptățește să am un punct de vedere. Zilele trecute am văzut cum minți mizerabile încercau să întunece strălucirea celebrului medic Tinică. Cu amar mi-am adus aminte de încercările mele de a-l reține la Iași. Doream enorm să avem o școală de chirurgie cardiovasculară la Iași. Domnule doctor, vă vom oferi o locuință atractivă, vă rog, măcar cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urât cu binele! Domnul procuror este omul prefectului, tacă-ți fleanca! Ieremia mușamaliza tot ce cădea greu în pântecele partidului. Specializarea sa era să ascundă probe; după el, nimeni nu se mai încumeta să facă anchetă. În Bistrița era personaj celebru, o împușcase pe soacră-sa și tot el a fost desemnat să întocmească rechizitoriul. În urma cercetărilor, s-a stabilit că bătrâna a murit de vărsat de vânt și cazul a fost clasat. La fel a elucidat și moartea misterioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai durabilă decît regalitatea vremelnică asupra unui stat. În istoria modelelor umane, Principele deține regalitatea dincolo de modă și timp. Fiind o sinteză obținută, totuși, din modele cu valabilitate legată de un timp și un loc, paradigma astfel compusă a devenit celebră, eclipsînd tot ce s-a scris în materie de teorie a puterii. Cît este această carte a celor care guvernează sau a mulțimii, numai lectura ei o poate decide. Citind-o, acceptăm sau nu părerea lui Boccalini care, spunea că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
PETRESCU "În orice republică există două partide: partida celor puternici și cea a poporului; toate legile favorabile libertății se nasc din opoziția lor." (1,4) " Între oamenii despre care se vorbește elogios, nu e nimeni care să fie atît de celebru ca autorii și fondatorii unei religii. Cei care au fondat state nu ocupă decît al doilea loc după ei." (I, 10) Înțelept sau nebun, bun sau rău, nu e nimeni care, obligat să aleagă între aceste două feluri de oameni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea și virtuțile pe care Machiavelli nu încetează a le ridica în slăvi; faimosul episcop de Meaux, celebrul episcop de Nîmes, elocventul panegirist al lui Traian n-ar fi știut să vorbească mai bine despre eroii lor, decît Machiavelli despre Borgia. Dacă elogiul pe care el i-l face n-ar fi decît o odă, ori o figură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mii de oșteni. Să nu fii, deci, rău cu cei răi, fii virtuos și întrepid, vei face poporul virtuos ca tine, vecinii vor dori să te imite, iar cei răi vor tremura. CAPITOLUL XVI [Despre dărnicie și economie] Doi sculptori celebri, Fidias și Alcamene, au făcut, fiecare, o statuie a Minervei, dintre care atenienii au voit s-o aleagă pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată în vîrful unei coloane. Amîndouă fură prezentate publicului: aceea făcută de Alcamene a obținut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Secolul lui Augustus este mai cunoscut prin Cicero, Ovidiu, Horațiu, Vergiliu și ceilalți, decît prin persecuțiile acestui crud împărat care, pînă la urmă, datorează o mare parte a reputației sale lirei lui Horațiu. Cel al lui Ludovic XIV este mai celebru prin Comeille, Racine, Molière, Boileau, Descartes, Lebrun, Girardon, decît prin atît de exagerat invocata trecere a Rhinului, ori asediile la care Ludovic a participat în persoană, prin bătălia de la Torino, pe care ducele de Orléans a pierdut-o din cauza domnului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe făcut planuri cu mine, pe care mă va lua curînd „nach oben, in Deutschland“. Eu voi Învăța repede nemțește, voi exersa vorbitul, o vreme Împreună cu ea, iar pe urmă voi Începe să scriu direct În germană, devenind un scriitor celebru În Întreaga lume. — Nu plec, am spus. — De ce? Îți dai seama ce-ar Însemna experiența ta de viață pusă pe hîrtie și publicată la Berlin sau la München? Îți dai tu seama? — Tot nu plec... — ...sau la Zürich, la Frankfurt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajutor la bucătărie, iar uneori, și la atelier. A descoperit, Înainte de șaptezeci de ani, bucuria cititului. Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi plăceau mai cu seamă biografiile oamenilor celebri și se atașase de cea a compatriotului ei Thomas Edison. Pentru că, Într adevăr, Maria Pomean, ivită pe lume la Hegewisch, Illinois, foarte probabil la 29 iulie 1907, dată indicată de actul ei de identitate românesc, care e de presupus că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Litere din Cluj-Napoca, Institutul Ortodox din București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit în actualitate datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj după atâtea și atâtea articole, eseuri, intervenții din partea profesioniștilor sau amatorilor de tous bords? „Interesant” și „nou”, probabil nimic. Cuviincios, „cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
picioarele Domnului în casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată deseori cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se întâmplă, de exemplu, în celebrul film al lui Martin Scorsese, The Last Temptation of Christ. Romanul lui Dan Brown propune o cu totul altă imagine a Magdalenei, mergând până la cvasidivinizare. Romanul respectiv n-ar fi iscat atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iscat atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica, în mod provocator, pretenții de istoricitate a fanteziilor sale (chiar în avertismentul preliminar). Cum bine știm, el combină, într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda în două împrejurări, în Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit ceasul, iată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au fost înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina aflată „dincolo de pârâul Cedrilor”, însoțind „oastea și slujitorii”, dar nu avem nici recunoaștere, nici dialog, nici sărut. Isus preia inițiativa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o predică rostită în Joia Mare, cândva la sfârșitul secolului al IV-lea (anul nu se poate preciza)48. * Origen constituie o fericită excepție și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
naționalist, l-a transformat pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revelată de către Dumnezeu lui Moise cuvânt cu cuvânt pe muntele Sinai. Dumnezeu are copyright direct pentru Torah, nu și pentru scrierile adunate în Noul Testament 72. Isus n-a lăsat nici o literă scrisă, doar câteva semne pe nisip: ne amintim de celebrul episod al femeii adultere, care, de fapt, nu aparține evangheliei, ci a fost inserat ulterior de către un scrib. Apoi, mesajul lui Isus este unul eshatologic, de sfârșit de lume: la ce bun, în acest context, să lași moștenire o Carte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pur și simplu „regula de credință”. Or, ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, așa cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
secolul al II-lea ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care îmi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
concluzii. Să semnalăm înainte de toate bogăția variantelor mitului și a interpretărilor pe care le-a suscitat atât în mediul iudaic, cât și în cel creștin. Louis Ginzberg, pe care l-am lăsat în mod deliberat la o parte, furnizează în celebra sa culegere de haggada și alte episoade inedite care totuși n-ar putea figura ca mărturii propriu-zise într-o lucrare filologică și istorică. Această bogăție constituie o dovadă limpede a interesului pe care mitul căderii îngerilor l-a suscitat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în curs de realizare la Göttingen. Amintind doar numele lui Homes și Parsons și al lui Swete, autorii unor ediții din secolele imediat următoare, ajungem la celebra ediție a lui Alfred Rahlfs, publicată pentru întâia oară în 1935 și devenită imediat ediția clasică a LXX. Am dat aceste amănunte oarecum fastidioase întrucât n-am găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedem, însăși esența misticii - a misticii creștine, în special. Chestiunea absurdă este că, începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina - susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]