7,041 matches
-
Galaților”, „Săgetătorul”, „Năzuința”, „Rampa”, „Ramuri” ș.a. Împreună cu Alice Soare, înființează un salon literar și patronează revista „Dunărea” (25 mai-16 noiembrie 1919), în care publică poezie și proză (sub pseudonimul Daia), iar în primii ani ai „Sburătorului” face parte din nucleul cenaclului condus de E. Lovinescu. În 1920 debutează editorial cu Sonete și peste un an devine membră a Societății Scriitorilor Români. Recăsătorindu-se, din 1922 își schimbă numele în Crăciun-Fostini, dar prezența ei publică aproape că va înceta după 1924, deși
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
-l fi publicat pe P. i-ar da dreptul de a intra în istoria literaturii române. Tânărul mai semnează aici povestirile Strigoaica, Calul, Salcâmul, Noaptea, La câmp. Cele mai multe vor intra în volumul de debut Întâlnirea din Pământuri (1948). Citește în cenaclul Sburătorul, și ceea ce citește îi place lui E. Lovinescu. „Are talent, are talent”, ar fi zis criticul. Încurajat, tânărul revine cu o proză dură, Calul, care descumpănește pe Lovinescu: „Descriptiv, descriptiv”. Un intim al cenaclului (s-a dovedit mai târziu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
din Pământuri (1948). Citește în cenaclul Sburătorul, și ceea ce citește îi place lui E. Lovinescu. „Are talent, are talent”, ar fi zis criticul. Încurajat, tânărul revine cu o proză dură, Calul, care descumpănește pe Lovinescu: „Descriptiv, descriptiv”. Un intim al cenaclului (s-a dovedit mai târziu că e vorba de prozatorul Dinu Nicodin, om bogat) cumpără, la îndemnul lui Lovinescu, manuscrisul nuvelei Calul. O formă delicată de a-l ajuta. Scriitorul, încolțit de mizerie, acceptă oferta: „reprezentau cam două salarii ale
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
recenzii, însemnări critice și în „Prahova noastră”, „Sbucium”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Gânduri și rânduri”, „Vremea”, „Timpul”, „Tribuna”, „Cum vorbim”, „Contemporanul”, „România liberă”, „Îndrumătorul cultural”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Membru fondator sau conducător al unor cenacluri și societăți literare din Ploiești („Gândul nostru”, „Nicolae Iorga”, „Echinox”, „I. L. Caragiale”), activează și la grupări din București („G. Călinescu”, „Ionel Teodoreanu”, „Cincinat Pavelescu”). Teatrul Ligii Culturale din Ploiești îi joacă piesele Conștiința (1935) și Învierea (1939), iar radiofonic i
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Radu R. (10.V.1953, București - 10.VI.1991, București), poet și traducător. Este fiul Corneliei-Iosefina Șerban, profesoară, și al compozitorului Radu Șerban. Învață la la Școala Generală nr. 5 și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Se remarcă în cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
și traducător. Este fiul Corneliei-Iosefina Șerban, profesoară, și al compozitorului Radu Șerban. Învață la la Școala Generală nr. 5 și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Se remarcă în cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a Universității bucureștene. Conduce cenaclul literar al facultății. Între 1976 și 1978
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
Tudor Opriș. Publică primele versuri în antologiile cenaclului și în revista „Amfiteatru”. Colaborează cu tatăl său la realizarea spectacolului Groapa, după romanul lui Eugen Barbu. Din 1972 studiază engleza și româna în cadrul Facultății de Limbi Germanice a Universității bucureștene. Conduce cenaclul literar al facultății. Între 1976 și 1978 este profesor de limba engleză la Liceul „Aurel Vlaicu” din Breaza. Până în 1990 va trăi din traduceri și colaborări, unele sistematice, la „Secolul 20”, dar și la „Familia”, „Viața românească” și „Romanian Books
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
funcționar. Urmează școala primară și Liceul „N. Gane” în orașul natal, absolvind în 1930, după care se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Întrerupe studiile în 1932 și se dedică jurnalisticii. Se stabilește la București, unde frecventează cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. În agendele criticului, prima vizită a lui Ș. e consemnată la 16 februarie 1933, dar prezențele frecvente la cenaclu sunt atestate începând din septembrie 1934, când, prin intervenția lui E. Lovinescu, este angajat ca bibliotecar
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
din Iași. Întrerupe studiile în 1932 și se dedică jurnalisticii. Se stabilește la București, unde frecventează cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. În agendele criticului, prima vizită a lui Ș. e consemnată la 16 februarie 1933, dar prezențele frecvente la cenaclu sunt atestate începând din septembrie 1934, când, prin intervenția lui E. Lovinescu, este angajat ca bibliotecar la Liceul „Mihai Viteazul”, unde va lucra până în 1937. Va fi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, „România” (1938), codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Gh. Lazăr”. În septembrie 1932, împreună cu Horia Liman și Dan Petrașincu, fondează revista „Discobolul”. Aici își publică primele fragmente de roman, după ce debutase în același an, cu articole și cronici literare, în revista „Bobi”. Între 1932 și 1943 a frecventat cenaclul Sburătorul, a cărui atmosferă este evocată în volumul de memorialistică Vitrina cu amintiri (1973). Alte cronici, articole, reportaje, note polemice îi apar în „Credința”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde semnează, în 1937
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
a Universității bucureștene, absolvită în 1931, cu licența în istorie și geografie. Debutează cu poeme în perioada adolescenței, la ziarul ,,Tribuna nouă” din Arad (1924-1925), în același timp fiind corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, parcurge treptele acestei cariere de la corector până la secretar de redacție și redactor la periodice precum ,,Facla”, ,,Adevărul”, ,,Omul liber”, ,,Capitala”, ,,Curentul”. Mai trimite versuri la ,,Azi”, ,,Cetatea literară”, ,,Herald”, ,,Abecedar”, ,,Radical
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
Științe Medicale (1967-1969). În 1983 se stabilește în R. F. Germania. Debutează în 1941, la „Curentul literar”, cu proză, sub pseudonimul Doina Rareș, și editorial în 1966, cu traducerea din franceză a Epopeii lui Ghilgameș. Inițiază sau conduce mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, în 1947, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N. D. Cocea ș.a.; între 1956 și 1959 face parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”; între 1973 și 1977 conduce cenaclul „Tudor Vianu”, aflat
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
din franceză a Epopeii lui Ghilgameș. Inițiază sau conduce mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, în 1947, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N. D. Cocea ș.a.; între 1956 și 1959 face parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”; între 1973 și 1977 conduce cenaclul „Tudor Vianu”, aflat sub egida Uniunii Scriitorilor și care edita revista „Atelier literar”; după plecarea din țară, participă la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din München. Face parte din Asociația Româno-Germană a
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
conduce mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, în 1947, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N. D. Cocea ș.a.; între 1956 și 1959 face parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”; între 1973 și 1977 conduce cenaclul „Tudor Vianu”, aflat sub egida Uniunii Scriitorilor și care edita revista „Atelier literar”; după plecarea din țară, participă la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din München. Face parte din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din München și este, din 1999, membru
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
ș.a.; între 1956 și 1959 face parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”; între 1973 și 1977 conduce cenaclul „Tudor Vianu”, aflat sub egida Uniunii Scriitorilor și care edita revista „Atelier literar”; după plecarea din țară, participă la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din München. Face parte din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din München și este, din 1999, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Colaborează la „Ramuri”, „Studii de literatură universală”, „Săptămâna”, „Manuscriptum”, „Contemporanul”, „Tribuna României”, „Atelier literar”, apoi la
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
scrisese în 1940-1941 la „Vestul”, iar acum va fi ziarist la „Românul” (1945), „Făclia” (1945-1948), „Drapelul roșu” (1948-1950). Din 1951 până în 1979 e secretar al Asociației Scriitorilor și, temporar, secretar de redacție la „Scrisul bănățean”. Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timișoreană „Colț de țară”, iar editorial, în același an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent și în „Orizont”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Basarab” în 1921. Înscris aici la Facultatea de Drept, nu o frecventează, dar în 1925 își reia studiile la Facultatea de Drept din Pavia (Italia), devenind doctor în drept cu teza La psicanalisi giudiziaria (1928). Elev și proaspăt student, frecventează cenaclul lovinescian și își face debutul în 1921, la ,,Sburătorul”, cu versuri în maniera parnasiana, de înrâurire barbiana. E. Lovinescu îi propune să semneze Mihail Cosma, pseudonim pe care îl va adopta și folosi încă un timp și după plecarea definitivă
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
șefă a Catedrei de literatură română și universală (2000), e decan al Facultății de Filologie (din 2000), fiind unul din promotorii unui învățământ în spiritul restabilirii adevărului istoric și al susținerii valorilor reale. Din 1986 se implică și în conducerea cenaclului social-politic și literar-artistic Vatra. După debutul din 1986, în „Învățământul public”, cu cronică literară, prima carte, culegerea de versuri O săptămână de poeme nescrise, îi apare în 1998. Împreună cu Nicolae Leahu, scrie și un „eseu dramatic”, Cvartet pentru o voce
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
constrâns să doneze parțial statului colecția de artă decorativă și ceramică populară. În 1952 va fi angajat ca lector de istoria ceramicii la Institutul de Arte Plastice, însă în 1958 este din nou arestat, împreună cu toți membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzație fiind faptul că aici se citise cartea lui Emil Cioran La Tentation d’exister. I se confiscă manuscrisul unui studiu de arheologie, acuzat că hărțile anexate ar fi fost
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
pentru public; după alte avataruri, va fi mutată, în 1979, la Muzeul Colecțiilor de Artă. Reputat specialist, își va aduna contribuțiile privind ceramica românească în 1972, în cuprinzătorul volum Studii de artă populară. S. nu a fost doar gazdă a cenaclului literar la care, începând din 1949, participau Vladimir Streinu și Elena Streinu, Șerban Cioculescu, Barbu Cioculescu, Dinu Pillat, Cornelia Pillat, V. Voiculescu, Valeriu Anania, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Alice Voinescu ș.a., ci a citit el însuși din ceea ce scria, paginile rămânând în
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Straja Țării (1938-1940), din 1956 predă istoria literaturii universale și istoria artelor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Este veteran al celui de-al doilea război mondial. A fost membru al Societății „Prietenii istoriei literare”, în cadrul căreia adesea a conferențiat, președinte al cenaclului literar-cultural „Octavian Goga”. La „Sepia”, în 1931, asigură rubrica de polemică „De toate”, la „Epoca”, în 1933-1934, este titularul rubricii „Cronica literară”, iar la „Revista generală ilustrată”, în 1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă scrisă”. Colaborează cu
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
învățat la o școală particulară din orașul natal, iar din 1870 în București, la Școala Centrală de Fete. Căsătorindu-se cu George O. Gârbea, profesor și poet, S. este încurajată de acesta să scrie și să publice. Organizează chiar un cenaclu literar, frecventat și de Mihai Eminescu. Era prietenă cu Veronica Micle și cu Al. Vlahuță. Se formează singură, citind și însușindu-și franceza și italiana. Ajunge, după moartea soțului său, institutoare la Sinaia, apoi, recăsătorindu-se cu căpitanul P. Gheorghiu
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
ziarul „Timpul” și la Agenția Media Star din Reșița. Din 1997 este director al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din același oraș. Debutează cu versuri în 1965, la „Tribuna”, publică în primele numere ale revistei „Echinox” (1968), fiind membru fondator al cenaclului omonim. Ca reporter, începe cu volumul Aurul din aripi, apărut în 1986, iar cea dintâi plachetă, Ascultând ceasornicul în baie, îi este editată în 1995. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (1998, scris în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
Barbu Delavrancea. Prima carte, o culegere de proză poetică, Petale, prefațată de o „scrisoare către autor” a lui Macedonski, îi apare în 1891. Își începe colaborarea, cu versuri și proză, la „Revista literară”, condusă de Theodor M. Stoenescu și frecventează cenaclul de la „Literatorul”. Un timp va sta la Paris, unde face studii politice și diplomatice (1892-1895). Din 1896 scrie și la „Adevărul”, „Naționalul”, iar după 1900 la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Junimea literară”, „Noua revistă română”, „Flacăra”. Scoate gazetele „Oltenia” (1896-1897), „Râmnicul
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]