7,296 matches
-
și tandră, izvoare în care lumina se contopește cu umbra, în sfârșit, chiar și lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiți niște oameni care nu-și aminteau și nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu găseam nici un răspuns la această întrebare. Cineva mi-a șuierat atunci la ureche: Acum știi că ești vinovat, nu-i așa, Galilei?"... Și, din nou, am întîlnit-o pe Ana. Era în același loc unde o lăsasem, numai că soarele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele mele s-au desfășurat într-un ritm cu care m-am chinuit să mă obișnuiesc. Mă trezeam înainte de răsăritul soarelui, odată cu cântatul cocoșilor, cu liniștirea animalelor nopții și când asurzitorul ciripit al păsărilor era încă timid. Făceam baie, mâncam ceva și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A murit de nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de el, chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în grija cuiva doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau dizenterii puternice. Suferea și de artrită care-i chinuia mai cu seamă un braț, împiedicându-l să-și miște degetele de la o mână. Din care pricină a trimis după mine în primele zile de august ale anului Domnului 635. L-am găsit stând pe pat. Cu el mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care îți e prieten și care este și mare medic. Poți să dai de el? Idioții ăștia blestemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de toată lumea: ficatul regelui se mistuia. În cele din urmă, burta i s-a făcut tare ca piatra și pielea i s-a-ngălbenit. Era mereu pradă grețurilor și vomelor. Și-a dat duhul în ultima zi de noiembrie, precum un lup chinuit de furie. CARTEA A PATRA I La Pavia s-a declanșat lupta pentru succesiunea la tron. Cei treizeci și șase de duci ai regatului, de la Benevento până la Aosta, s-au dedat la o seamă de nesfârșite discuții, garnisite cu urzeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rebelă a fiului le ocupa cea mai mare parte a timpului. Într-o zi însă mi-a pus o întrebare la care nu mă așteptam: - Rotari a mai vorbit cu tine despre maică-mea? - Nu, niciodată. - Stiliano, știi ce-mi chinuie cel mai mult nopțile? Faptul de a nu știi unde se odihnește ea. Am un vis rău din care mă trezesc cu inima-n gât: văd o haită de câini sfârtecând leșul mamei mele, după care pleacă, făcându-și nevoile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zi mi s-a îngăduit să merg să-l văd în dormitor. Era singur, într-un salon plin de saltele dispuse concentric în jurul celei a abatelui. L-am întrebat de sănătate și am adus vorba întâmplător despre diavolul care-l chinuia. La care el a spus: - Fratele meu, știi ce-l preocupă cel mai mult pe acel duh nenorocit? Să-i ispitească pe oameni să greșească și să facă rău semenilor, care greșeli și fapte rele se întorc asupra lor, provocându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a prăbușit în încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare, bâjbâind în gol cu mâinile ca să aibă din nou aer, chinuindu-mi brațele întinse spre el și pe care mi le însângerase. În cele din urmă, și-a dat sufletul. Era ora a doua din noaptea de trei spre patru iunie, anul 652, a zecea perioadă de la anul 313, al patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niciodată. Dimpotrivă. Era inamicul lui numărul unu. Poate de aceea Își dorea atât de mult ca el să meargă la petrecerea ei. Ce petrecere era aceea de la care lipsea gogomanul, cum să te distrezi? Deci Îl voia pentru a-l chinui. Dar el se Învățase să fie chinuit, și voia să meargă la petrecere, toți mergeau. Ești foarte drăguță, mititico, spuse Emma atingând ușor obrazul Camillei. Ce fetiță dulce. Un adevărat miracol, dacă te gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate de aceea Își dorea atât de mult ca el să meargă la petrecerea ei. Ce petrecere era aceea de la care lipsea gogomanul, cum să te distrezi? Deci Îl voia pentru a-l chinui. Dar el se Învățase să fie chinuit, și voia să meargă la petrecere, toți mergeau. Ești foarte drăguță, mititico, spuse Emma atingând ușor obrazul Camillei. Ce fetiță dulce. Un adevărat miracol, dacă te gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O puștoaică inteligentă, receptivă, chiar profundă. Uneori Sasha avea impresia că ține lecțiile doar pentru ea. Dacă n-ar fi existat Valentina, ar fi fost mai bine pentru el să Închidă catalogul, să iasă și să lase totul baltă. Îl chinuia gândul că viața lui se limita la asta - să piardă ore, zile, luni, ani povestind Întâmplări și evenimente despre care nimeni nu voia să știe nimic. Avea certitudinea că Își pierde viața semănând În vânt, fără a construi ceva - doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
comisie din Parlament unde se scriu legi. E o muncă foarte importantă, dar eu prefer vara, când mergem la vila din Ansedonia și stăm Împreună de dimineața până seara. La școală nu vine niciodată să mă ia. Poate că se chinuie pentru noi, dar noi avem tot ce ne trebuie. Tatăl meu nu e foarte Înalt. Are câteva fire de păr alb și restul este negru. Seamănă cu un pește-spadă și de fapt are nasul foarte lung. Tatăl meu are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
peștii muți, dar ea are limbă. Ce rost mai are un secret dacă nici măcar persoana În cauză nu Îl Împărtășește? Ea era mireasa lui pentru totdeauna, și Kevin nici nu știa lucrul ăsta. Ce rost mai avea? Cei mari Îl chinuiau dintotdeauna, Încă de la cămin, și Camilla nu-l apărase niciodată, de teamă că ar putea să se ia și de ea. Privea. În sinea ei, ea era cu el și suferea Împreună cu el, dar Kevin nu știa asta. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Îl Înțelegea și Îl apăra Întotdeauna? Cât de nedrepte și de crude sunt lucrurile. Oricum, la școala asta nu mă mai Întorc. — Kevin? Te simți rău? Kevin? recunoscu vocea plăpândă a Camillei Fioravanti. Ce voia? Venise să-l mai chinuiască și ea? Dacă spune cuvântul fund, o strâng de gât, jur că o strâng de gât. Dar fetița aceea timidă și ciudată Îi spuse un lucru ciudat, atât de ciudat și de neașteptat, Încât nu știu ce să răspundă. a douăsprezecea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu se poate distruge stâlpul familiei ca entitate educativă, căci din puterea exemplului Își ia formă și prima modelare reală a individului..., spunea Elio, Încovoiat peste un vraf de foi pe care, din cauza luminii slabe a acelei sfere rotitoare, se chinuia să le citească și trebuia să-și apropie des ochelarii pentru a putea descifra cele scrise. Articolul 29 din Constituția Republicii Italiene afirmă: Republica Italiană recunoaște drepturile familiei ca societate naturală bazată pe căsătorie. Familia ca societate naturală. Țineți minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o lucrare despre genocidul catarilor. Te-ai lăsat dezvirginată de un preot! Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meserie are tatăl tău? se informă Carlotta În timp ce magul introducea Într-o cutie iepurașii dresați și papagalii vorbitori. Patru animatori Îmbrăcați În clovni săreau de jur Împrejur, strigând că acum trebuiau să formeze două echipe, căci Începea vânătoarea de comori - chinuindu-se de mama focului, căci cei șaptezeci de copii, vrăjiți de iepurași și de papagali, nu mai ascultau, iar În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l considere egalul ei, iar În ziua de astăzi nici nu-i poți spune negru, e mai rău decât o Înjurătură. Urla că nu voia să fie atinsă de maimuța acesta, nici nu pot să-ți spun cât m-am chinuit să o conving, În cele din urmă aproape că am forțat-o, căci noi nu ne puteam ocupa de ea, te trimitem la azil, i-am spus, și În cele din urmă ea a acceptat maimuța aceasta, care de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele berline care aveau pe parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ființă aflată în așteptare. Pe această femeie a pus ochii Zogru, de dragul lui Ioniță Zugravu. A țâșnit într-o zi din trupul lui neliniștit și zvârcolitor, direct spre gâtul ofilit al Nălbicăi. Și pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță deșucheată. Așa că i s-a dus repede numele de nebună. De aceea nimeni nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu și îngroapă-l acolo pentru iertarea păcatelor mele, căci el a fost fiul meu. Mă privea și se chinuia să ridice mâna, în care avea inelul lui de care nu se despărțea niciodată, uite, inelul ăsta, pe care l-am adus până aici. Era într-adevăr un inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]