7,569 matches
-
și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timpurii. Țigăncile cărau pe umeri snopuri de flori. Cerul era portocaliu-roșiatic și răcoarea nopții nu se risipise. Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceleași teorii. Nu mai era atent la ce spune, înșira doar vorbele, un făcător de cuvinte. Întors în el și înaintând în propriile-i gânduri, de parcă ar fi străbătut o ceață subțire. Auzindu-și propriile-i vorbe ca într-un clopot de sticlă. Și deodată înțelegând că nu mai e în stare să vorbească și că tot ce spune sună fals. Gândind că la fel se purtase cu bătrâna doamnă Marga Pop, dar acum efectul nu mai era deloc același, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoși, își coborâse privirile spre buzunarul halatului alb deasupra căruia erau țesute cu sânge literele numelui ei. I se părea că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot de sticlă. Nu voia să reacționeze. Literele numelui scris cu roșu îi jucau în fața ochilor, cu aerul fierbinte și mirosind a medicamente. O soră a intrat s-o cheme la patul unui bolnav, a repezit-o, s-aștepte, s-aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a înghețat pe buze când mi-am dat seama că infirmiera încerca să plaseze două sticle de plastic în mâinile mele întinse. — A mai rămas până la urmă suc de portocale, spuse ea. Și ascultați... De la radioul de la recepție se auzeau clopotele Big Ben-ului bătând ora. E douăsprezece. La mulți ani, domnule Owen. Să plece anul vechi, să vină anul nou. Mark 31 decembrie 1990 Când a devenit clar că un război împotriva lui Saddam Hussein era inevitabil, Mark Winshaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din ceară și bucăți de coral sub clopote de sticlă pătată. Avea Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe cînd era un tînăr slab, alta cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-acum o pișcă. Pe cuvîntul meu că, dacă soră-sa n-ar fi atît de drăguță, m-aș ține eu după ea... O ținu tot așa pînă cînd se auzi sirena fabricii, apoi zise: — Ei, bine, ți-au sunat clopotele de-nmormîntare. Se ridică În picioare. GÎndește-te la mine diseară la ora zece! Îi făcu lui Duncan cu ochiul lui căprui de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o bătrînă solidă, pentru că piciorul stîng Îi era mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uită la domnul Daniels, dorind ca acesta să spună că timpul vizitei s-a terminat, și, În cele din urmă, spre marea lui ușurare, el compară ceasul lui cu ceasul din Încăpere, descuie un dulap și scoase un clopoțel. Scutură clopotul fără tragere de inimă și amestecul de voci se auzi și mai tare. Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul se smuci din brațele mamei și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și am voie să fiu amețită. — Atunci ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă cu ochi de bou și o mînă. — CÎnți frumos, zise Julia. Presupun că nu-i nici o Sfînta Elena În cîntec? — Nu cred. Ce-ar bate clopotul ei? Nu-mi pot imagina. Căpșuna și balena? — Pruna și spuma... Dar pentru St Julia? — Nu cred c-a existat vreodată o Sfînta Julia. Oricum, nimic nu rimează cu Julia, În afară de furia. — Tu ești aproape cea mai ne-furioasă, nestranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pieptul Îți e sfredelit de gheara aceea de panică. Fiind Înconjurat de beznă, efectul era Însutit. Helen Își astupă urechile cu palmele și spuse: — O, nu-i drept! Nu le suport! SÎnt ca niște vaiete de durere! SÎnt... sînt asemeni clopotelor Londrei! SÎnt făcute din voci! Adăpostește-te! Îți spun Fugi și ascunde-te! Vine cu satîrul să-ți zboare capul! — Stai, spuse Julia, atingîndu-i brațul, și imediat după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Road. Șansele de a-l smulge pe mucosul ăla oribil din așternut: zero.) Vă voi suna eu după ce vom alcătui un plan de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-au nici un pic de simț al tradiției. 19.35: Întorși acasă, curăț cu cârpa udă balega de pe pantalonii Mini Boden ai lui Emily. Reiați lila. (Se pare că Paula a pus În valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea să-i cânt acum? și o cântă. Ia, Încearcă una. Winston Îmi Întinde o cutie de metal. Recunosc recipientul rotund de culoarea bronzului: bomboane de călătorie. Mie și lui Julie ne plăceau perele glasate, cele care aveau gust de clopot, asta În cazul În care ai linge un clopot, dar mereu primeam tipul ăsta: dropsuri din zahăr de ovăz. Mama se jura că dropsurile din zahăr de ovăz ne fereau de rău de mașină. Așa că pentru mine gustul dropsurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încearcă una. Winston Îmi Întinde o cutie de metal. Recunosc recipientul rotund de culoarea bronzului: bomboane de călătorie. Mie și lui Julie ne plăceau perele glasate, cele care aveau gust de clopot, asta În cazul În care ai linge un clopot, dar mereu primeam tipul ăsta: dropsuri din zahăr de ovăz. Mama se jura că dropsurile din zahăr de ovăz ne fereau de rău de mașină. Așa că pentru mine gustul dropsurilor din zahăr de ovăz e echivalentul gustului de rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pijama roman, 2008 Alte producții literare: Carieră cu capcane, roman în fascicul Contrepoint dans le miroir, de Bernard Gavoty. Despre viața lui George Enescu, traducere în serial, din limba franceză, apărut pentru prima dată în limba română în ziarul "Clopotul", Botoșani, 19811982. Bunicilor mei Aglae și Ioan D. GrosuMihălău, precum și altor veterani de la Mărășești, dispăruți de la Goldana, în urma colectivizării. Frivolii meseni de la Goldana În miercurea aceea zi potrivită pentru iarmaroace, încă de pe timpurile imperiale crengile se sprijineau în cețuri albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie să te prezinți la regiment? întreabă Smaranda într-un târziu, angajându-se în depășirea unei mașini. Pe 4 aprilie. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie să te prezinți la regiment? întreabă Smaranda într-un târziu, angajându-se în depășirea unei mașini. Pe 4 aprilie. Poate ar fi bine să nu te mai întorci... acolo. Cum poți spune așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras de atmosfera intimă și plăcută. Înăuntru nu este aglomerat. O fată brunetă și prietenul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și uniforma murdară a unui căpitan: Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește, este întins pe ceva tare și rece. Deschide ochii, clipește de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stătea cu mîinile bătute În cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută În bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mîinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunînd, rarefiară gîndurile, În lumea suprafirească ce plutea deasupra, Încît nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decît bunicul, ieșea și intra În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau În ei bucuria ascunsă a eliberării la care sperau acum mai mult ca oricînd. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă Întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
1166, de proveniență guelfă -, Perugia - Grifonul și Leul din 1274 -, Orvieto sau Todi - Acvila teribilă de la Palazzo dei Priori. Se clasează, deci, printre piesele unde practica exemplară a bronzului se rezema pe o imperioasă exigență, aceea de puritate proprie marilor clopote. Curios, un asemenea tangaj printre epoci - la peste o mie de ani distanță - nu-i afectează imaginii ponderea simbolică. La sărbătoarea Uniunii Latine, pe care o evocam, eram asistați de o nobilă efigie închinată lui Traian, de către sculptorul Vasile Gorduz
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
expresivității printr-o suită de variații, de la vigoarea ofensivă a ritmurilor aksace, la transparența plină de grație și mister a celor intonate de instrumentele metalice - vibrafon, trianglu, clopoței etc.; de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră, încununată de sonoritatea penetrantă a clopotelor tubulare așezate orizontal, într-un crescendo magnific, în șuvoiul căruia realul și imaginarul s-au contopit, ilustrând laolaltă alegoria morții și a eternității. La pupitrul dirijoral al formației, Alexandru Matei a făcut corp comun cu ceilalți 5 percuționiști, ce păreau
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]