5,945 matches
-
pentru recenziile xerox 96. Ele îmi vor ajuta să completez referirile la modesta mea activitate. Deplâng în modul cel mai sincer necazul ce l-ai avut cu huliganii care te-au atacat 97. Numai asta nu-ți trebuia! Sunt însă convins că ai reclamat autorităților, care vor pune poate mâna pe ei. Cred că pe viitor va trebui să eviți orice posibilitate de-a mai trece printr-o încercare asemănătoare. În altă ordine de idei, te anunț că D-na Ana
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
peste ei. Mi-ar face o deosebită plăcere să am vreun semn de la Dv. și în viitor. Suntem interesați de orice lucrare științifică ce o veți publica, pentru a o înscrie la Fondul documentar. Cât despre valoarea lor, suntem perfect convinși. Nu ne puteți trimite nici o fotografie a Dumneavoastră? Vă adresez acum rugămintea, ca prin soția Dv., să interveniți la D-na Loghi, soția pictorului Kimon Loghi, spre a vedea dacă nu au rămas scrisori, fotografii etc., legate de prietenia cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lui între paginile 306 308, având ca autor pe cât se dovedește la sumar, acel colectiv intitulat „Colecop” - așa, fiind între aceia renumitul cooperator bătrân, fost inspector general Eugen Ritter, un apreciat istoric al cooperație și care a fost și un convins democrat de nuanță socialistă. Din acel colectiv, cât privește județul nostru, se afla și Vasile Tomegea, care nici într un caz nu ar fi convenit la o subliniere veridică a lui Ilie Mihăilescu. Îi fusese antecesor în Boroaia și pornise
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a muzeelor și a monumentelor, format mare, în care se va hotărî sub ce formă vor fi realizate materialele. Vă voi ține la curent în orice caz. Vă felicit pentru munca pe care o susțineți, îndeosebi a îmbogățirii arhivei. Sunt convinsă că din pasiunea și priceperea cu care o faceți veți realiza un lucru măreț. Eu aștept să mă țineți la curent și cu alte realizări din Fălticeni. În momentul când voi termina cele câteva drumuri pe care le am în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
vis” îmi face deosebită plăcere și mă măgulește. Admir cu câtă pasiune și dăruire studiați și vă străduiți pentru a aduna mărturiile pe plan spiritual ale concetățenilor orașului Dv. natal 530. Vă trimit fotografia cerută și vă urez mult succes, convins fiind că veți reuși din plin să faceți o lucrare de mare anvergură, așa după cum doriți. Domnule Dimitriu, până acum nu am știut de frumosul obicei al fălticenenilor din București de a se întâlni o dată pe an. Fiți convins că
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
felicit din toată inima. De asemenea, vă mulțumesc pentru recenzia făcută cărții mele „Proiecții în timp”, judicios întocmită, bine documentată și aș putea adăuga - cu o bună parte afectivă. M-a surprins faptul că ați ieșit la pensie. Sunt însă convins că veți continua, poate cu și mai multă pasiune, frumoasa dv. activitate. Asta, vă va menține încă multă vreme tânăr. În ce mă privește, cu toată vârsta mea înaintată, nici eu nu m-am astâmpărat încă. Am reluat lucrul la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
paracliser, Cu gândul la Țară, La pensii, care va sa zică?!, Solidaritate cu cântec, Lăsata secului la greve, Țara ca o pradă. Nu lipsită de interes este și reconsiderarea memoriei unei personalități bucovinene: Destine sub vremi: Emil Bodnaraș(1904-1976). Republican convins, scoate la lumina zilei multe dintre erorile si nemeritele monarhiei noastre în raport cu actualitatea cotidiană: Tichia de mărgăritar a românilor, Tainul parvenitului, Prinț valah la drum de criză, texte care amintesc de Împământenirea prințului de Hohenzollern a lui Cezar Boliac. În
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
riști să-ți ridici în cap toată reacționărimea cu și fără diplomă. Din punctul meu de vedere am zis că-i mai bine să apelez la cel numit „Socrate al românilor”, la „țăranul imperial” care a fost Petre Țuțea, adept convins al unui regim de dreapta, autoritar, din care cauză, cei interesați, îl fac, mândrindu-se, legionar cu cămașă verde și diagonală, obligatoriu cu cruce și pistol. Acesta, întrebat fiind dacă-i pare rău după prea mulții ani petrecuți în închisorile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pierdut 165 de mii de soldați și ofițeri, iar toată aventura din est ne-a costat 650.000 de morți, dispăruți, prizonieri, cea mai mare parte trecuți la morți. Ce vom câștiga din Afganistan? Tot atât! Sunt mai mult decât convins că, dacă domnul președinte Băsescu, care știe să mânuiască bine referendumul, când e vorba de creșterea puterii proprii, ar fi pus și întrebarea „Sunteți de acord ca românii să moară pentru cauze străine de țara lor?”, acum nu mai cheltuia
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
parte din succesul studenților imigranți părinților acestora, care au insistat ca timpul alocat studiului să fie gestionat cu discernământ“, afirmă Education Weekly. „De asemenea, mulți părinți imigranți și-au Încurajat copiii să dea curs preocupărilor În domeniul matematicii și științelor, convinși fiind că o bună pregătire În domeniu le va aduce oportunități profesionale mai bune și Îi va pune la adăpost de prejudecăți și de lipsa de relații la locul de muncă... Un procent important din studenții vizați de studiu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
iar mă înjură, a țipat a treia oară directorul. Bă, a zis primul, aici se strigă cât poți de tare: Să trăiți! Tăceam, ștergându-ne fețele însângerate și pipăindu-ne cucuiele. Ziceți mă: să trăiți! Să trăiți, am zis, puțin convinși că vor fi nemuritori asemenea ticăloși. Încă o dată, mai tare, se răsti primul. Am zis mai tare, înecându-ne năduful. Încă o dată și mai tare! Ca și cum ne-am fi înțeles am strigat tare, în batjocură, lungind fiecare cuvânt: Săăă... trăiiiiiiți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gardian au anunțat telefonic o unitate românească ce asigura liniștea și paza orașului. Militarii români le-au spus că sunt numai deținuți de drept comun care vor fi eliberați pentru a merge pe front contra nemților. Sovieticii s-au lăsat convinși și au plecat. Maiorul Muscă înțelesese din discuția cu ei că aveau o informație dată de un ofițer român că în închisoare erau ascunși și ocrotiți deținuți politici legionari, pe care-i cereau să fie executați. Dumnezeu ne-a ferit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rămăsese din cauza obligațiilor lui oficiale. Mai locuiau cu el mama sa (în vîrstă de 90 de ani la vremea aceea), tînărul Frasin Munteanu-Râmnic și familia bucătăresei Baba Burta, care era practic membră a familiei. În ciuda faptului că era un agnostic convins, Iorga a simțit oarecum impactul Paștilor ortodoxe. Doamna Zulnia aștepta limuzina guvernamentală a fiului ei s-o ducă la biserică. Iorga nu avea de loc de gînd să se ducă. Jos, în camera de zi, mama lui s-a așezat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și conștiința națională. Orice națiune în special cea română are dreptul natural să rămînă acolo unde s-a născut și a evoluat viața organică a acestei "ființe gigantice" (cum numea Iorga națiunea)24. Iorga nu prea era un credincios ortodox convins, dar ideile acestea de ordine ierarhică și națiune sînt apropiate de conceptele Bisericii ortodoxe. Pentru el, acest proces de formare a națiunii este o forță a naturii și este, prin urmare, imutabil și indestructibil. După părerea lui Iorga, civilizația se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
evreilor că sînt Am Kodesh ("Poporul sfînt" sau "Poporul cărții"), numindu-i în schimb Am Kodosh (am codoș "o Națiune de codoși")?66 Iorga nu și-a exprimat niciodată opinia cu calm în nici o problemă; el susținea că "un polemist convins este un soldat; un polemist corupt este un acolit; iar un polemist diletant este un pervers"67. Cu toate acestea, "Neamul românesc" părea să fie rezervat în comparație cu presa de circulație în masă asociată cu Strada Sărindarilor (un fel de Fleet
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar în calitate de sclave ale culturii lui28. Lui Iorga, monarhist convins, personal devotat Regelui Ferdinand și Reginei Maria, îi venea greu să accepte că dinastia regală română era de origine germană. A scris articole, a ținut prelegeri și a publicat o carte despre "Legăturile latine ale familiei regale", accentuînd asupra legăturilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau încredere nici în Partidul Țărănesc, nici în Mihalache, care purta simbolic costumul său național chiar și la recepțiile regale. Mihalache era cinstit și un democrat convins. Aceasta nu l-a oprit pe Regele Ferdinand să facă tot timpul glume de prost gust pe seama "cămășii" țărănești a lui Mihalache sau să fie îngrijorat de partidul lui. Dincolo de politica tradițională își făcea ceva apariția, atît în România cît
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
asupra "tulburărilor antisemite", Iorga susținea că "în România Mare, cu toate că elementul românesc trebuie să fie predominant, trebuie să fie loc și pentru alte naționalități. Evreii nu trebuie să fie rău tratați". El le amintea oamenilor că, deși era un naționalist convins, învățase că românizarea nu poate fi făcută cu forța. Le cerea evreilor să nu fluture steagul sionist sau să cînte imnul Sionismului (după ce înălțaseră steagul românesc și cântaseră imnul național al României). Același sfat li-l dădea și sașilor din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
putere cu sprijinul înflăcărat al unei majorități copleșitoare. Alcătuit din țărani în proporție de aproape 80%, poporul român era puternic însuflețit de speranța într-o democrație țărănească. Bărbatul aflat la cîrma statului român era incoruptibil și un democrat și patriot convins. Guvernarea lui avea să dovedească că aceste calități nu constituiau deloc un panaceu pentru bolile care afectează dureros viața țărilor mici și subdezvoltate. În primul rînd, dezordinile din universitățile și liceele românești nu au încetat, menținînd școlile din România în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai mult se străduia să pară mai sincer. Cu cît era mai josnic, cu atît era mai blînd și zîmbea înainte de a lovi. Plus corupția lui Argetoianu, prea flagrantă chiar și pentru deceniul lui Carol II44. Argetoianu are un partizan convins al totalitarismului. Afirmînd că Argetoianu era corupt, poate că divagăm, ținînd seama că ceea ce ne imaginăm noi că înseamnă slujirea altruistă a prosperității comune. Despotismul oriental consideră corupția drept un fel de accesoriu al postului deținut, cum ar fi limuzina
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
externă a României trebuie să fie identică cu cea a celei mai puternice aliate a ei?" Iorga nu se înțelegea cu ambasadorul Gabriel Puaux, care avea ulterior să devină ambasadorul Franței la Viena (în perioada Anschluss-ului) și era un Gaullist convins. Puaux era simpatizant al lui Maniu și al democrației 74. La Paris, Iorga s-a întîlnit cu Briand și Laval. În 1932, Sistemul de la Versailles era încă în picioare. Pe măsură ce Hitler cîștiga tot mai multă putere, Franța a încercat să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lîngă Carol și Madam Lupescu, esența acesteia era constituită din Ernest Urdăreanu (cel mai nepopular membru al ei) și din ministrul de Interne, Călinescu, un veritabil desperado, poate felul de om de care avea regele nevoie. Călinescu era un filooccidental convins, nemilos și abil. Regele se putea bizui pe talentele lui. Mai erau și industriașii Malaxa și Aușnit (aflați uneori în dizgrație, atunci cînd interesele lor intrau în conflict cu cele ale industriașului regal Carol). Apoi, G. Marinescu și sinistrul șef
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ca pe niște notații brute. Voi încerca să rezist, oricum pentru moment, tentației de a aminti despre producțiile mele. Sunt cunoscut ca un regizor shakespearean, dar, desigur, mi-am încercat mâna cu tot felul de piese. Numiți-le, și fiți convinși că le-am făcut. Dar de ajuns cu lauda de sine. Toate aceste digresiuni au fost necesare ca s-o prezint pe Clement Makin. Biata Clement poate însă să mai aștepte, într-adevăr, nu văd ce altceva ar putea face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despicături, și unindu-și-le în față. A rămas o clipă locului, privindu-mă cu intensitate. — Am să plec. Dar declară-mi că ești convins de tot ce ți-am spus. — Sunt convins în parte. — Spune-mi că ești absolut convins. Sunt convins. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, pleacă! Am înaintat cu lampa până la ușa din față, iar ea m-a urmat. Am deschis ușa. Lumina lămpii a revelat o ceață care aștepta afară, ca o prezență vie. Era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
drum până la Londra să mă gândesc la Hartley. La urma urmei, sunt un actor. Rosina m-a lăsat în Notting Hill. Ne-am despărțit cu vagă amiciție. Era prea inteligentă ca să mă preseze în acest moment, mai ales că era convinsă că, prin exercitarea puterii, încununată de succes, dobândise un oarecare avantaj asupra mea. Nu aveam habar despre ce se petrecea în mintea ei sau ce dorea, și foarte curând am și uitat că măcar există. M-am lăsat pradă acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]