10,969 matches
-
face pe copil să cunoască, să-și însușească, să respecte normele și regulile de prevenire și combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de protejarea mediului înconjurător, de menținere a sănătății individuale și colective și să înțeleagă necesitatea cultivării comportamentelor și atitudinilor de protecție și autoprotecție în raport cu natură. Copilul de astăzi, adultul de mâine, trebuie să fie învățat să se implice, să devină responsabil de acțiunile sale asupra mediului, să cunoască cele mai elementare norme de comportament ale unui
Coronița prieteniei by Inst Bera Mihaela, Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93016]
-
idei și sisteme sociologice. În Europa au viețuit și primii gânditori care și-au îndreptat atenția spre studierea vieții sociale. Semnele inițiale ale acestei orientări le întâlnim în Grecia antică, unde înfiriparea și apoi dezvoltarea democrației au permis manifestarea și cultivarea gândirii libere constructive și chiar critice la adresa societății. 1. Filonul social al gândirii filosofice din Grecia antică Precursorii greci ai sociologiei sunt în număr destul de mare. Unii dintre ei au adus asemenea contribuții notabile încât se impun de la sine în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
grefat pe o stare de imunosupresie. De la acest pacient, cu diagnostic ulterior de limfom ATL, mai mulți colaboratori ai lui Gallo (Bernard J. Poiesz, F. W. Ruscetti, A. F. Gazdar ș.a., inclusiv R. C. Gallo) au reușit să stabilească prin cultivare in vitro, o linie de limfocite T (HUT 102), în care au identificat prezența unor particule virale de tip C, pe care le-au atribuit unui virus leucemic specific ATL.66 Doi ani mai târziu (1982), în Japonia, țară în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
colab. (1980) ca și japonezul Mitsuaki Yoshida au descoperit virusul, numit ulterior HTLV; c) precizăm că încă din 1976, o colaboratoare a lui R. Gallo, Doris Morgan, a facilitat toate aceste investigații, inițiind și optimizând în anii următori metodologia de cultivare a limfocitelor T in vitro. Cu această ocazie, Doris Morgan și Frank Ruscetti au descoperit interleukina-2, ca factor de creștere al limfocitelor T. Poliomavirusul și carcinomul cu celule Merkel Datele prezentate în tabelul 1-2 pot fi interpretabile după cum urmează: a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
deterministe dintre maladiile neoplazice și anomaliile cromozomiale. A. Transplantarea de celule canceroase Prima asemenea reușită aparține lui Arthur Nathan Hanau (1858-1900) încă din 1890. În 1901, Leo Loeb (1869-1959), cercetător din Germania emigrat în SUA, se distinge prin transplantări și cultivări in vitro de celule canceroase. În sec. XX, respectiva metodologie a adus date noi în domeniul cunoașterii antigenelor tumorale. B. Culturile de celule canceroase Culturile primare sau liniile neoplazice întreținute în laborator, au permis clonarea unor anumite variante purtătoare de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
multiplicării celulelor canceroase, inhibiția de contact nu funcționează; celulele neoplazice maligne cresc anarhic, se încalecă unele pe altele, formând pe suprafața recipientului de sticlă adevărate „coline“ alcătuite din mai multe straturi de celule. Fenomenul se petrece in vivo, generând tumorile. Cultivarea celulelor neoplazice in vitro a servit din plin oncologiei experimentale. În primul rând, au fost stabilizate o serie de linii celulare canceroase, utile cercetărilor de virusologie, ca substrat pentru izolarea și întreținerea virusurilor de laborator. În al doilea plan, la fel de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unor forme de cancer la animale și la om (aprox. 1840-1900), pentru ca la începutul secolului XX oncologia teoretică să beneficieze din ce în ce mai substanțial de cuceririle geneticii celulare și moleculare (după 1969). Este perioada în care au fost introduse în oncologia virală cultivarea de celule canceroase in vitro, microscopia electronică, metodele biochimice care au dus la izolarea și caracterizarea componentelor celulare și virale. La sfârșitul anilor ’60 a debutat impetuos așa-numita etapă a ADN-ului, care a însemnat: începutul descifrării substratului material
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
imortale cum greșit credea Alexis Carrel după experiențele sale cu celule de embrion de pui cultivate prin tehnica „picăturii suspendate“.9 A apărut astfel noțiunea de «timp al lui Hayflick» (Hayflick limite) variabil, funcție de substratul celular și de metodologia de cultivare. În 1970, James D. Watson, unul dintre celebrii descoperitori ai bicatenarității ADN (premiul Nobel, 1962), atrăgea atenția că în procesul replicării ADNului către capetele cromozomilor, enzima ADN-polimerază-ADN dependentă își pierde proprietatea de a mai cataliza polimerizarea capătului 5 terminal al
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
căror număr este direct proporțional cu doza de virus prezentă în respectivul tub de cultură. Din păcate, metoda nu prezenta acuratețea cerută de o cuantificare fără reproș și desigur, ea a fost criticată. Într-adevăr, unele celule produceau virus pe parcursul cultivării, astfel încât nu se putea aprecia cu exactitate câte asemenea focare sunt realmente rezultatul infecției inițiale (așa-zisele „original foci“ proporționale ca număr cu doza de virus) și câte sunt focare secundare, apărute prin extinderea infecției. Problema n-a întârziat să
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Deși EBV este considerat a fi specific uman, au putut fi obținute limfoame maligne la marmotele infectate experimental. Prin heterotransplantare de celule limfoblastoide la animale de laborator nou-născute au fost induse tumori transplantabile în serie la hamsteri, șobolani și șoareci. Cultivarea in vitro a elucidat numeroase necunoscute ale interacțiunii virus- celulă gazdă, mai cu seamă în ce constă și cum se realizează imortalizarea limfocitelor B infectate cu EBV. S-a constatat, astfel, că EBV este un activator policlonal al limfocitelor B.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cuprinde și trăsături sau aptitudini ale indivizilor umani. Pe de altă parte, se poate folosi și formularea cultură materială, care vizează reflexul interiorizat al laturilor materiale ale civilizației. În sfîrșit, omul civilizat este cel care reflectă un nivel ridicat de cultivare, avînd însușite (și devenite obișnuințe) valori ale unei culturi aflate la un nivel înalt de evoluție. Cu toate acestea, omul civilizat nu este neapărat și un om cultivat, în sensul de a fi receptat și poate comunica sau dezvolta valorile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
anumită măsură din perspectiva faptului că atît filozofia sau logica, cît și structurile sau conținuturile limbii sînt produsul aceleiași spiritualități. Grecii vechi au indicat pentru prima dată în Europa cum se realizează o limbă de cultură și cum se realizează cultivarea limbii: pe de o parte, o bogată creație literară (epopei, opere dramatice, creație lirică etc.) a exersat plenar posibilitățile artistice ale limbii, iar textele filozofice și științifice i-au perfecționat aptitudinile de a reda concepte, pe de altă parte, realizarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a cunoscut apogeul pe parcursul a două secole: secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr., care constituie perioada ei clasică și cînd s-a creat marea proză și marea poezie latină originală. Acum, latina literară a întrerupt contactul cu latina populară, cultivarea ei făcîndu-se prin gramatici și prin retorici, iar dezvoltarea ei prin creația de excepție a unor mari talente precum M. T. Cicero, C. I. Caesar, C. S. Crispus, M. T. Varro, în proză, și P. Virgilius Maro, Q. Horatius Flacus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și de -i (ca italiana și româna). Cu toate acestea, această limbă a beneficiat de o anumită cultivare, deși nici aspectul literar nu este unitar, în dialectul engadinez realizîndu-se, prima traducere a Bibliei într-o limbă romanică, în anul 1560. De asemenea, deși cu redare dialectală, o foarte bogată literatură, îndeosebi poezie, s-a realizat în epoca modernă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a Peninsulei Iberice, în sud-vestul Franței și în Insulele Baleare, fiind atestată în scris din secolul al XII-lea. Faptul că în veacul următor a devenit limbă oficială în Aragon și condițiile din perioada Reconquistei i-au asigurat o anumită cultivare, care a fost însă urmată de o perioadă de regres, pentru ca, în epoca romantică (secolul al XIX-lea) și după aceea, să beneficieze din nou de condiții de afirmare și de dezvoltare. Limba română are astăzi în jur de 30
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mijloacele proprii. După aprecierea lui Helmut Lüdke88, în maniera în care greaca a influențat limba latină, aceasta a influențat, la rîndul ei, limbile Europei, înțelegînd de aici că influența latină a avut în principiu la bază ascendentul unui grad de cultivare superior reprezentat de civilizația și limba romanilor. Contactele dintre romani și germanici s-au produs atunci cînd, extinzîndu-se spre est și spre nord, Imperiul Roman a ajuns să se învecineze cu zonele de la est de Rin și de la nord de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu presupune numaidecît și o echivalență între numărul și importanța elementelor primite și furnizate, dar reciprocitatea rămî-ne un fenomen specific. La nivel erudit însă, în cazul limbilor literare, influențele au, de obicei, caracter univoc și se realizează în funcție de gradul de cultivare, de statutul culturii reprezentate. În aseme-nea condiții, numai unele dintre limbi ajung în situația de a deveni sursă de îmbogățire pentru celelalte, limbi care devin astfel un liant al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din momentul în care începe a fi scrisă. Mai degrabă, se poate admite că începutul scrierii unei limbi reprezintă începutul aspectului literar al ei, dar forma deplină a limbii de cultură s-a obținut mai tîrziu, după cîteva secole de cultivare și de prelucrare și prin antrenarea ei în îndeplinirea unor funcții sociale. Pe de altă parte, uneori, limbile s-au sprijinit unele pe altele în formarea aspectului lor literar, de la furnizarea unor grafeme (semne grafice pentru notarea sunetelor) și pînă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unei culturi majore. Desigur, limba primelor texte scrise într-o limbă urmează anumite norme, dar acestea sînt normele limbii istorice în general care le asigură statutul de mijloc de comunicare și de înțelegere, iar nu norme ce ar rezulta din cultivarea limbii. Pe baza acestor norme ale limbii în general textele foarte vechi pot fi descifrate, dar ele nu atestă și dacă au fost scrise după anumite reguli bine stabilite și urmate întocmai. Ca atare, apariția limbilor literare romanice și a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consemnarea lor în scris, dar scrisul și limba literară sînt noțiuni corelative, iar nu identice. Dacă nu poate exista limbă literară fără scris, nu orice text scris reprezintă un document de limbă literară, doarece aceasta presupune un anumit grad de cultivare și tendința de a se stabiliza pe baza unor norme, diferite uneori de cele ale limbii în general. Formarea și evoluția limbilor literare romanice În Spania aflată sub ocupație arabă, traducerea lucrărilor filozofice și științifice se făcea la început din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu a început însă brusc, fiind inițiat de notarea sporadică și întîmplătoare în scris a limbilor locale din necesități practice, ceea ce a dus la ideea că o variantă scrisă a acestor limbi este posibilă, numai că trebuie să beneficieze de cultivare. S-a constituit astfel din această preocupare de a cultiva limba o lingvistică orientată exclusiv către aspectul literar, teoretizat în gramatici și în alte lucrări cu caracter normativ și prescriptiv, care nu reprezintă din acest motiv o fază spre constituirea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precum italiana și franceza) și, de aceea, un imperiu germanic, precum cel al lui Carol cel Mare (de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul celui următor) nu a însemnat triumful culturii și limbii germa-ne, ci renașterea studiilor latine și cultivarea limbii vechilor romani 98. De aceea, în secolele al X-lea al XIV-lea, cînd germanicii aveau limbi populare diferențiate, ei nu aveau și limbi germanice de cultură. Realizarea unor limbi literare moderne s-a produs în cazul acestor idiomuri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în raport cu aristocrațiile altor neamuri. O asemenea clasă socială a asigurat în Evul mediu o anumită stabilitate popoarelor europene, a oferit modele de viață de un nivel ridicat, iar, o dată cu zorii epocii moderne, a manifestat impulsul spre educație, prin sporirea cunoștințelor, cultivarea artelor și comportare socială civilizată. În momentul întemeierii statelor feudale românești (prima jumătate a secolului al XIV-lea), clasa înaltă era reprezentată de ocupanții slavi, iar clerul superior era și el de origine sau de formație slavă, încît, în cancelarie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care nu-și puteau asuma efortul cunoașterii sistematice sau al gîndirii pe bază de argumente și, de aceea, erau interesați în a acredita ideea că și în alte domenii, unde este necesară manifestarea spiritului științific, rigurozitatea și responsabilitatea, precum domeniul cultivării și normării limbii literare, poate fi admisă (sau chiar impusă) improvizația și frivolitatea. Desigur, au existat și exegeți ai literaturii care au manifestat interes și respect pentru știință, precum G. Ibrăileanu și Tudor Vianu, care au depășit în lucrările lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasică a literaturii (și a artei, în general), în care au fost cultivate în mod sistematic principii estetice clare și s-au tratat teme menite să contribuie la perfecționarea rațională și morală a omului, iar învățămîntul este caracterizat tocmai prin cultivarea acestor valori clasice, încît experiențele moderniste nu sînt promovate în școala generală. În plus, într-o societate cu instituții stabile și cu o civilizație ce are continuitate seculară, există un comportament social și moral prin raportarea la repere sigure. Altfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]