6,546 matches
-
unească cu patria-mamă. Mai multe informații despre biografia sa incredibilă pot fi găsite în prefața cărții. 10. Pagini de pateric românesc George Căbaș Descriere: Cartea de față este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ‚90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Și totuși, întrebările stăruie între noi tot atât de vii. Multe din ele
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mamei sale sau și ar fi urmat tatăl, un distins profesor de arte frumoase. S’a și pregătit de altfel pentru o carieră didactică, absolvind Institutul Pedagogic din Petersburg. Numai că acolo Îl află pe „bunicul chimiei ruse“, un neîntrecut dascăl, Alexandr Voskresenski; drumul Îi era de acum hotărât. Nici Rusia nu mai era cea de odinioară. Ajunsă mare putere, stăpânind până și Alaska, nu mai avea de cucerit decât Oceanul Pacific poate; ideile Revoluției franceze ajungeau În sfârșit și În Rusia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În acela Îngust al pădurii. Iar când luminișurile s’au lărgit - deh! securea... - cei doi s’au Întâlnit; poate acesta e sensul ascuns al miticului om-cal, adică centaurul. Și aș putea spune că atunci a Început istoria. Cu centaurul Cheiron, dascălul lui Ahile, cu Ducipal care - la propriu - sub Alexandru Macedon a cucerit lumea, pentru ca un altul s’o conducă din senatul roman, după dorința lui Caligula. Și, trecând prin pielea inorogului cere-l „hieroglifia“ pe Cantemir, calul a poposit, Îmbrăcat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e drept, la care deprindeau tipicul coordonării slujbei religioase, au fost apoi, odată cu mersul vremii, obligați de mai marii bisericii să știe să citească, dacă țin să se dedice meseriei de slujitori ai Domnului. Mai apoi a fost nevoie de dascăli, învățători care să preia sarcina de pedagog în școlile confesionale, biserica fiind întotdeauna în față, până la un anumit moment istoric, și până la un anumit nivel, în ceea ce privește pregătirea intelectuală a enoriașilor săi. De regulă, primii învățători la școlile confesionale au fost
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în școlile confesionale, biserica fiind întotdeauna în față, până la un anumit moment istoric, și până la un anumit nivel, în ceea ce privește pregătirea intelectuală a enoriașilor săi. De regulă, primii învățători la școlile confesionale au fost cantorii bisericești, motiv pentru care noțiunea de dascăl, adică de cântăreț bisericesc, în multe zone ale țării se confundă cu cea de învățător. Pregătirea lor pedagogică foarte precară, a dus în mod fatal la creșterea pretențiilor părinților copiilor ce veneau la strană, nu numai pentru a învăța tipicul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ungaria, sub numărul 103. Pavel Monea este trimis de însuși întemeietorul primului Seminar teologic românesc din Ardeal să-i școlească pe chiar înșiși mai tinerii săi consăteni. El va veni în sat, se va achita cu cinste de sarcina de dascăl, în sensul pedagogic al cuvîntului, dar nu s-a mulțumit cu atât și curând va obține și calificarea de preot în baza căreia va păstori obștea, multe decenii, până la adânci bătrăneți. Printre alți copii, popa Monea va avea o fiică
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Normală Andrei Șaguna pe care am absolvit-o în 1942. Am funcționat puțin în Biertan și Ideciu (pe Târnave) ca să mă transfer apoi la Cârțișoara, în satul natal, unde am lucrat ca învățătoare vreme de 15 ani, alături de ceilalți minunați dascăli ai satului alături de care mam format ca pedagog. În 1946 m-am căsătorit cu Ioan Gavrilă, de meserie învățător, revenit rănit de pe front, cu care am avut pe cele două fiice, Gavrilă Iuliana inginer electro și Gavrilă Silvia inginer cercetător
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Monea, ca și de Olimpia Scorobeț și Elisabeta Budac, căsătorite cu oameni de nivelul lor în Viștea de Jos, prima cu preotul Borzea, a doua cu Orăștean. Precum cu tot atâta duioșie își mai amintesc încă, astăzi de bunii lor dascăli, tineri atunci, soții Nicu C. Budac și Maria Budac, născută Bucurenci. Apoi Matei Moraru, om de orientare politică liberală în perioada interbelică, bătrânul acela care cu mult talent ne-a povestit atâtea lucruri interesante despre sat, a avut un fiu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai repede învățătura, căci el este deja familiarizat cu unii termeni. Și cum Mihai era un copil dotat de la natură cu minte ascuțită și cu sensibilitate deosebită, va fi prins multe lucruri și de la preotul Vasile ori de la cei doi dascăli pe care-i avea pe lângă casă. Ștefanelli, viitorul său coleg de studenție, dar și coleg la Cernăuți, observa că el știa cu înlesnire slova veche chirilică și mai cu seamă cărți vechi vedeam în mâna lui. El îmi zise că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
însemnare catagrafică Satul Ipoteștii, proprieta a dumisale aga Doxachi Hurmuzachi cu alți răzăși și anumi frații Isăcești și Neculai Albotă găsim chiar dintru început următoarele precizări: la biserica cu hramul mai marilor voievozi erau doi preoți, un diacon și doi dascăli. Primul preot era Vasile Hudișteanu 8. În această catagrafie sunt trecuți și frații Isăcești, descendenți din Ipatie, care se crede a fi autorii consolidării bisericuței construite, la început, din lemn de către călugării mai sus pomeniți. O altă catagrafie, făcută cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
11. Revenind la bisericuța de la Ipotești, o însemnare din 1 ianuarie 1852 vorbește despre osăbite stări de locuitori aflători în acest sat nesupusă la nici un fel de dări și havalale, de câțiva bătrâni nevolnici și văduve, de preotul Vasili Hudișteanu, dascălii Toader sin Diaconu precum și de Gheorghe sin preotul Ghirghi, la "biserica Sf. Voievozi"12. Transcrisă pentru Vistierie, în 1852 așadar, condica aceasta este importantă fiindcă demonstrează, fără putință de tăgadă, că satul vechi s-a format pe partea de moșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque* pe popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pădure. Ie, răspundea cu sânge rece văcarul 16. Reproiectând în real conținuturile epicului, apare nelămurirea: în ce măsură sărmana bisericuță a trecut sau nu și printr-un incendiu? Totul devine posibil, ținând seamă de "darurile" mai sus amintite ale preoților, diaconului și dascălului, cu toții având gâtul pâlnie de argint cum se spune în popor. Ceva trebuie să se fi întâmplat, căci iată o scenă pe cât de hilară, pe atât de verosimilă: La o utrenie i s-a și-ntâmplat popei o șotie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
păreți, iconostas,/ Abia conture triste și umbre au rămas 85. Bisericuța datează de pe la 1680 și, după multe schimbări și preschimbări, devenise o ruină, nelipsită însă de un farmec misterios: Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur86. Dar misterul bătrânei bisericuțe în care La botez l-a dus pe micul/ La icoane l-a-nchinatu-l87 constă mai puțin în mantia de religiozitate în care este învăluită; sprijinind pereții cu nevinovăție ori folosindu-i pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar 72. Importantă în simbolistica eminesciană, casa, după pierderea mamei, devine pustiul însuși: Casa e pustie, zic, tata n-a venit toată ziua azi, ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vântul 76. Biserica rămâne pentru totdeauna simbolul profund creștin, chiar și în starea degradată: Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul [...], iar poezia ei constă în atmosferă: Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur77. Întocmai ca în imaginea satului văzut de sus, biserica își face simțită prezența mai ales prin sunet: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 78. Atunci când este vorba de cimitir și biserică, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Balotă, Nicolae, Eminescu poet al inițierii în poezie, București, Editura Cartea Românească, 2000. * Bălan, Gheorghe, Nebănuitul Eminescu, București, Editura Universal Dalsi, 1999. * Bhose, Amita, Maree indiană. Interferențe culturale indo-române, Ediție îngrijită, cronologie și note bibliografice de Carmen Mușat-Coman, București, Mihai Dascăl Editor, 1998. * Biberi, Ion, Poezia, mod de existență, București, Editura pentru Literatură, 1968. * Blaga, Lucian, Elogiu satului românesc, Discurs rostit la 5 iunie 1937 în ședința solemnă a Academiei Române, [în] Academia Română Discursuri de recepție, București, 1937. * Blaga, Lucian, Opere filozofice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Potrivit de statură, arborând mereu același modest și ostenit costum bleumarin cu dungulițe gălbui, și vesta traversată de lanțul ceasului-ceapă, cu capac clămpănitor, Simenschy a fost singurul profesor care își ținea cursurile fără nici o foaie de hârtie în față. Împreună cu dascălul nostru izbuteam uimitoare călătorii în împărăția sunetelor, înțelegând etimologii ciudate, descoperind legături și filiații sonore între spații geografice extreme, urmărind traseul sinuos al evoluției cuvântului și, mai ales, intuind raportul dintre efemeritatea alcătuirilor politice și temeinicia statornică a limbii. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a lui Theodor Codreanu, "Numere în labirint", Ed. Opera Magna, Iași, 2008. Este o culegere de cugetări și aforisme, dar și un Jurnal intim, ținut în perioada 1970-1975, o mini-istorie a literaturii vremii, văzută dintr-un unghi inedit, acela al dascălului de țară cu legitimă pretenție de accedere în breasla literaților, un "Jurnal de cărți" cu diagnostice pe cât de sincere, pe atât de pătrunzătoare, o culegere de eseuri pe marginea unor opere demne de real interes, un crochiu de roman sentimental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de nerealizat în interiorul unei căsnicii pripite și nepotrivite. "Codul eticii și echității socialiste" acționa discreționar pretutindeni, iar membrul de partid Codreanu trebuia să-și alinieze viața intimă preceptelor oficiale. De unde tot soiul de presiuni, ingerințe, mizerii, turnătorii, anonime, persecuții. Tânărul dascăl începuse să publice în "România literară", era, totuși, un "cadru" de perspectivă, se cuvenea recuperat și, de ce nu, utilizat în aparatul de partid al municipiului Huși. Are tăria să refuze un post la Cabinetul de partid, ce l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
observația pe care ai făcut-o, când ai citit în ghid rândurile despre noi! Cum stam în partea opusă a mesei, aproape față-n față cu ea, doamna s-a uitat la mine, cu o căutătură voit severă ca un dascăl care-și ceartă elevul pentru o exprimare, care nu-i corectă și-mi zise: Ei, domnule dragă, iată despre ce-i vorba: nu sunt de acord cum ai apreciat dumitale faptul care mă privește mai ales pe mine. Și scoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
univers cu totul și cu totul vrăjit"; adică, explică el însuși "o fericită împletire între frumusețea naturii și bunătatea sufletească a ființelor ce cred în Dumnezeu". Aici a urmat la Gimnaziul și Liceul "Nicu Gane", unde-a avut și cunoscut "dascăli de elită", care "veneau la ore cu bună dispoziție pe chipul lor" și "pe lângă materia predată se preocupau să formeze caractere", îl învățau "să intre în viață cu cinste și simțul datoriei". Fălticenii au devenit așadar, pentru Eugen, mediul spiritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]