6,859 matches
-
În acele vremuri, principalele obiecte exportate de către această regiune erau covoarele și carpetele folosite pentru spunerea rugăciunilor. În plus, covoarele din Khorassan, Sistan și Buhara, aveau o cerere mare în rândul cumpărătorilor în principal datorită motivelor și desenelor reprezentate. În timpul dinastiilor Seljuq (secolele XI-XIV) și Ilkhanate (1256-1399), fabricarea de covoare a devenit o afacere într-atât de dezvoltată încât o moschee construită de către Ghazan Han la Tabriz (nord-vestul Iranului), a fost ornamentată cu covoare persane superbe. Designul covoarelor era reprezentat de
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
desco", "tapedi da tavola") și drept cuvertură pe tronurile regale ("tapedi da cassa"); picturile europene confirmă aceste utilizări (vezi și "Portretul unui senator" de L. Bassano). Numeroase covoare (între 1.500 și 2.000) au fost conservate începând din perioada dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea și stabilirea provenienței acestor covoare rămân foarte dificile. De asemenea, au fost conservate mult mai multe covoare din perioada dinastiilor Qajar (1786-1925) și Pahlavi (1925-1979). Inscripțiile reprezintă o indicație prețioasă pentru a determina realizatorii, locurile de
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
L. Bassano). Numeroase covoare (între 1.500 și 2.000) au fost conservate începând din perioada dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea și stabilirea provenienței acestor covoare rămân foarte dificile. De asemenea, au fost conservate mult mai multe covoare din perioada dinastiilor Qajar (1786-1925) și Pahlavi (1925-1979). Inscripțiile reprezintă o indicație prețioasă pentru a determina realizatorii, locurile de fabricație, comanditarii etc. În plus, odată ce a fost fabricat un covor și rămâne într-un loc precis, el permite identificarea altor piese de artă
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
comanditarii etc. În plus, odată ce a fost fabricat un covor și rămâne într-un loc precis, el permite identificarea altor piese de artă care provin din aceeași epocă. S-a acceptat, în general, în rândul specialiștilor ipoteza că în perioada dinastiei safavide s-a făcut trecerea de la covorul asigurat prin producția artizanală de către triburile nomade la statutul de «industrie națională» ale cărei produse au fost exportate în India, în Imperiul Otoman și în Europa. Exportul covoarelor a fost înfloritor, în perioada
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
că ultimii doi suverani citați s-ar fi implicat personal în producția de covoare, mai ales prin desenarea motivelor artistice . În decursul domniei lor, producțiile de covoare persane au fost cele mai importante din întreaga epocă safavidă. Deși monarhii din dinastia safavidă transformaseră fabricarea covoarelor într-o industrie națională, triburile nomade și micile ateliere urbane au continuat să producă covoare persane, inclusiv după invazia afgană din anul 1722, care a pus capăt perioadei de domnie a dinastiei sus-amintite — deci și sprijinului
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
safavidă. Deși monarhii din dinastia safavidă transformaseră fabricarea covoarelor într-o industrie națională, triburile nomade și micile ateliere urbane au continuat să producă covoare persane, inclusiv după invazia afgană din anul 1722, care a pus capăt perioadei de domnie a dinastiei sus-amintite — deci și sprijinului acordat în favoarea producției de covoare. Totuși s-a demonstrat că Nadir Shah (1736-1747), fondatorul dinastiei afsharide și Muhammad Karim Han (1760-1779), fondatorul dinastiei Zand, au poruncit realizarea de covoare în sudul Persiei, reînnoind astfel mecenatul regal
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
au continuat să producă covoare persane, inclusiv după invazia afgană din anul 1722, care a pus capăt perioadei de domnie a dinastiei sus-amintite — deci și sprijinului acordat în favoarea producției de covoare. Totuși s-a demonstrat că Nadir Shah (1736-1747), fondatorul dinastiei afsharide și Muhammad Karim Han (1760-1779), fondatorul dinastiei Zand, au poruncit realizarea de covoare în sudul Persiei, reînnoind astfel mecenatul regal. Acesta a devenit politică de stat odată cu instaurarea dinastiei Qajar în anul 1797, producția de covoare reînflorind, încurajată mai
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
invazia afgană din anul 1722, care a pus capăt perioadei de domnie a dinastiei sus-amintite — deci și sprijinului acordat în favoarea producției de covoare. Totuși s-a demonstrat că Nadir Shah (1736-1747), fondatorul dinastiei afsharide și Muhammad Karim Han (1760-1779), fondatorul dinastiei Zand, au poruncit realizarea de covoare în sudul Persiei, reînnoind astfel mecenatul regal. Acesta a devenit politică de stat odată cu instaurarea dinastiei Qajar în anul 1797, producția de covoare reînflorind, încurajată mai ales de cererea locală. Exportul a rămas puțin
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
covoare. Totuși s-a demonstrat că Nadir Shah (1736-1747), fondatorul dinastiei afsharide și Muhammad Karim Han (1760-1779), fondatorul dinastiei Zand, au poruncit realizarea de covoare în sudul Persiei, reînnoind astfel mecenatul regal. Acesta a devenit politică de stat odată cu instaurarea dinastiei Qajar în anul 1797, producția de covoare reînflorind, încurajată mai ales de cererea locală. Exportul a rămas puțin răspândit până ce o conjunctură favorabilă de factori a făcut să explodeze exporturile. Într-adevăr, la începutul celei de-a doua jumătăți a
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
în Marea Britanie (două companii engleze, Messrs. Ziegler & Co. și Hotz & Co. au înființat manufacturi în Iran), în Franța <--(era aprovizionat anual un cumpărat al Marilor Magazine de la Luvru)--> și în Statele Unite ale Americii. Din păcate, sfârșitul perioadei de domnie a dinastiei Qajar (1786-1925) este marcată printr-un paradox. Pe de o parte, au fost realizate covoare luxoase de mătase, de o calitate artistică comparabilă cu cele din secolul al XVII-lea. Pe de altă parte, calitatea generală a covoarelor scade prin
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
covoarelor scade prin introducerea coloranților de sinteză în Persia, interzisă totuși de către guvern în anul 1877. Cele două războaie mondiale reprezintă o perioadă de declin pentru covorul persan. Producția de covoare reîncepe după anul 1948 grație sprijinirii acestei arte de către dinastia persană Pahlavi. În anul 1949 guvernul iranian organizează o conferință de presă la Teheran pentru a remedia problemele de scădere a calității covoarelor, constatată de mai bine de 60 ani (utilizarea anilinei și al coloranților pe bază de crom, scăderea
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
Caucaz. Motivele geometrice s-au transmis din generație în generație; pentru un ochi format este ușor de a recunoaște tribul de unde provin aceste covoare. Acestea sunt rezultatul unei evoluții care a succedat artei islamice, căreia îi aparțin. Aceasta este epoca dinastiei safavide și în particular a șahului Tahmasp I (1523-1576) când au fost create primele covoare cu motive florale, cu scopul de a satisface gusturile safavizilor. Diferența dintre covoarele nomazilor și covoarele florale se datorează rolului « meșterului popular » ("ostad"). Acesta desenează
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
avariată în 1931. În anul 658 orașul este cucerit de arabi, Erevanul devenind un punct important de încrucișare a drumurilor caravanelor ce făceau legătura între India și Europa. Între secolele IX și XII Erevan făcea parte din regatul bagratizilor o dinastie armeno-georgiană urmând ca să fie invadată de selgiucizi iar în 1387 să fie cucerită de trupele lui Timur Lenk. Prin poziția lui geografică localitatea devine un punct strategic important între perși (Iran) și Imperiul Otoman. Conflictul dintre cele două imperii atinge
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu se putea trage, fiind numite "lănci de foc". În dinastia Yuan (1271 - 1368), o dinastie mongolă
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu se putea trage, fiind numite "lănci de foc". În dinastia Yuan (1271 - 1368), o dinastie mongolă, pentru prima oară s-au folosit țevi metalice cu un diametru maxim de 2,8 cm, și cu 34 cm lungime, care erau umplute cu praf de pușcă, proiectilele erau săgeți, vergele sau schije
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu se putea trage, fiind numite "lănci de foc". În dinastia Yuan (1271 - 1368), o dinastie mongolă, pentru prima oară s-au folosit țevi metalice cu un diametru maxim de 2,8 cm, și cu 34 cm lungime, care erau umplute cu praf de pușcă, proiectilele erau săgeți, vergele sau schije de metal, precum și substanțe otrăvitoare
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci denumită "Bucovina") și mai ales din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci denumită "Basarabia"), teritoriul
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
în situația internațională, au îngăduit căpeteniilor românești de la sud de Carpați să întemeieze în 1328 un stat propriu, de sine stătător, independent de Ungaria în 1330. Criza izbucnită în Imperiul tătăresc și tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene au determinat pe stăpânii feudali de la sud de Carpați să se strângă în jurul voievodului Basarab. Principatul Țării Românești formează România contopindu-se cu Moldova prin Unirea din 1859. Teritoriul principatului Țării Românești (sau "Valahia" sau Muntenia în sensul larg
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela "Boborul" și în comedia "Conu Leonida față cu reacțiunea" numindu-le "intrigi boierești". Formarea acestei mișcări conspirative este determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai vremii care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice. În apropierea zilei de 8 august 1870 s-au întrunit două organizații conspirative având la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stănian. Din aceste organizații mai făceau parte
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
vitejia războinicilor, astfel încât tigrul este emblemă a războiului în India. Unele zeități asiatice, de exemplu indușii Durga și Ayyappan, călătoresc călare pe tigri, demonstrându-și astfel superioritatea. În Asia de sud-est și Coreea tigrul era considerat zeul munților și a peșterilor, protectorul dinastiei regale și intermediar între Pământ și Cer. Coreenii considerau protectoare obiectele casnice ornate cu desene, țesături și gravuri care reprezintă tigrul. Mascota Jocurilor Olimpice din 1998 organizate în Seul a fost tigruțul Hodori. Printre primele reprezentări picturale ale tigrului se numără
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
(247 Î.Hr.- 224) a fost al treilea Imperiu Persan ce a dominat teritoriul platoului Iranian. Parția este și o regiune situată în sud-estul Mării Caspice, regiune ce a reprezentat centrul Imperiului. Imperiul a fost condus de dinastia arsacidă, iar la apogeul existenței controla teritoriile actuale din Armenia, Mesopotamia, Iran și Afganistan. Fondarea imperiului a avut loc odată cu prăbușirea Imperiului Seleucid, iar a fost un rival important al Imperiului Roman. Între anii 334 î.Hr.-327 î.Hr, regele
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
macedonean Alexandru cel Mare cucerește Imperiul Persan. La moartea sa din anul 323 î.Hr, generalii săi, numiți diadohi, împart imensul imperiu ce se întindea din Macedonia până în India. Unul din acești generali, numit Seleucos, primește Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250 î.Hr. apare din Asia Centrală un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part, în estul Persiei și dinastia Arsaciadă. Un urmaș al acestuia, Mitriade, devine rege în 171 î.Hr. și cucerește între anii 160 î.Hr.
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
se întindea din Macedonia până în India. Unul din acești generali, numit Seleucos, primește Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250 î.Hr. apare din Asia Centrală un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part, în estul Persiei și dinastia Arsaciadă. Un urmaș al acestuia, Mitriade, devine rege în 171 î.Hr. și cucerește între anii 160 î.Hr.-140 î.Hr. teritoriile cuprinse între Marea Caspică și Golful Persic și înființează o nouă capitală la Ctesiphon, iar Imperiul Seleucid cuprindea acum doar
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
romanii îi resping, trec Eufratul și jefuiesc Ctesifonul în 166. Împăratul roman Septimius Severus cucerește Mesopotamia în 198 și jefuiește iarăși Ctesiphonul în 212. În anul 224 nobilii din familia sasanidă preiau puterea în Parția și reînființează Imperiul Sasanid și dinastia sasanidă.
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
și altă lună fără Zhōngqì. Ciclul de 60 de ani, lunile și zilele repetându-se în mod ciclic cu 10 elemente cerești (天干 "tiăngăn") și 12 simboluri de animale (地支 "dìzhī"). Ciclul de 60 de ani a fost introdus în timpul dinastiei Han în secolul III, azi "Ciclul de 60 de ani" respectiv ciclul de 12 ani a simbolurilor de animale este important pentru astrologia chineză. Cele 10 elemente (trunchiuri cerești) sunt combinații a celor 5 forme de transformare cu Yin și
Calendarul chinezesc () [Corola-website/Science/305360_a_306689]