4,704 matches
-
creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941) marchează un regres în privința laturii imagistice, suitele metaforice simplificându-se, diminuându-se numeric și cedând locul unui lirism din ce în ce mai discursiv (Augustin Meaulnes, Amintirea fără seamăn, Andersen), centrat pe o tematică sentimentalist-romantică, a regretului după copilăria pierdută și după iubirea neîmplinită. Însă cea care pune cel mai bine în valoare talentul, modalitățile de expresie și afinitățile culturale ale autorului este poezia
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în tematică, stil și mesajul moral. A fost, fără îndoială, un „moralist”, dar nu unul convențional, plicticos, rebarbativ. A pledat, prin cărțile lui, pentru valori ca binele, dreptatea, autenticitatea și frumusețea existenței umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
se înfățișează ca „defloratorul” unei lumi încă virgine: „Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână, și ziua de ieri / e o lumină cu gâtul răsucit.” Odată cu Patimile după Bacovia (1972), G. renunță la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei iau locul metaforismului intens de până acum. De asemenea, se observă și o ușoară deplasare de perspectivă: nostalgia începe să se amestece cu ironia și autoironia în poeme în care imaginea poetului
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
chiar, fiind unul dintre ingredientele speciale ale imaginarului zoomorf, și nu numai, românesc 61. Cantemir, cu hibrizii săi, cu monștrii săi nu venea, deci, pe un teren virgin. Rolul Alexandriei este acela de a fi conturat o tradiție nu doar discursivă (rudimentară, dacă o comparăm cu performanețele narative ale Istoriei ieroglifice), ci mai ales una imaginară. O altă carte populară care a contribuit decisiv la implementarea unui bestiar în cultura română a fost, fără doar și poate, Esopia. Figură celebră, legendară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dificultatea în care se află și să pledeze pentru soluția mai spinoasă, dar moralmente corectă. Am subliniat în pasajul de mai sus termenii conflictuali între care autorul este nevoit să se situeze: "dragostea de țară" nu este altceva decât inerția discursivă pe care un discurs auto-imagologic îl presupunea în secolul al XVIII-lea (când se afla la începuturile sale), ca și astăzi, de fapt. E vorba de acel patriotism din cuvinte, de fapt de acea demagogie pe care autorul o satirizează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rațiunea devin neputincioase. Autorul folosește sintagme tari, precum "absurdele și aproape nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate fi discursivă. Această "știință profană" este insuficientă. Filosoful propune "trecerea de la cunoașterea discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate fi discursivă. Această "știință profană" este insuficientă. Filosoful propune "trecerea de la cunoașterea discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct cu divinitatea. Altfel spus, revelația. Prin urmare, Adevărul poate fi apropriat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 21. 3 Idem, p. 21. 4 Idem, p. 22. 5 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, traducere de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p. 23. 6 Corneliu D. Bîlbă, Hermeneutică și discontinuitate. Studii de arheologie discursivă, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 283. De asemenea, studiul poate fi consultat și în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 15. 7 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile. O arheologie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 21. 31 Idem, p. 21. 32 Idem, p. 22. 33 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, traducere de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p. 23. 34 Corneliu D. Bîlbă, Hermeneutică și discontinuitate. Studii de arheologie discursivă, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 283. De asemenea, studiul poate fi consultat și în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 15. 35 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile. O arheologie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
argumentativă, și nu printr-o povestire. Fără îndoială, Platon este primul care, prin Republica, apoi prin Legile își imaginează un model social mai satisfăcător decât cel în care trăiește, un model mai coerent. Dar aceste texte de Platon sunt pur discursive și rămân abstracte. Inventarea unui model social diferit și bine argumentat rămâne izolată în Occident, înainte ca Thomas More să publice Utopia (1516)12. Este cunoscută posteritatea acestui text, al cărui titlu devine un nume generic, autorizând lectura textelor lui
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
al XVIII-lea între câteva figuri centrale, Condillac, Voltaire, Kant etc. Ann Jefferson critică privilegierea autorilor de primă mărime și a contribuțiilor lor singulare, în detrimentul unei istorii intelectuale comprehensive: "a acorda atenție autorilor individuali ignorând totodată natura contextului disciplinar și discursiv în care aceste contribuții au fost făcute"75. Suportul acestei analize orientate spre practici colective e o noțiune a discursului despre geniu, de inspirație foucauldiană. Ann Jeferson tratează geniul în mai multe contexte disciplinare, urmărind constrângerile sau regulile specifice de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ar fi numit dimensiunea "sintactică": modul de articulare a propozițiilor despre genialitate, posibilitatea de a spune ceva în limitele unui domeniu și în cadrul unei anume serii generice. Cartea se împarte astfel în capitole nu în funcție de autori, ci în funcție de disciplinele/ genurile discursive care articulează genialitatea: geniul văzut din perspectivă clinică, geniul precoce al copiilor-minune, geniul în asociere cu figurile feminității etc. Cel mai bine vedem metoda lui Ann Jefferson în tratarea problemei copiilor-geniali, pentru care folosește literatura pentru copii, psihologia experimentală și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
clinică, geniul precoce al copiilor-minune, geniul în asociere cu figurile feminității etc. Cel mai bine vedem metoda lui Ann Jefferson în tratarea problemei copiilor-geniali, pentru care folosește literatura pentru copii, psihologia experimentală și presa populară 76, adică mai multe codificări discursive care configurează reprezentările genialității într-un câmp de preocupări. Ceea ce are în vedere e constituirea unei practici "industriale" de producție și circulare a unui imaginar al genialității. E o ilustrare de serie mare, în care nu autorii contează, ci vehicularea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
perspectiva inventivității conceptuale, ci ca efect al unor transferuri culturale, ca urmă a unor "influențe" sau vulgarizări: ele fac parte dintr-o arhivă a reprezentărilor despre geniu care circulă în întreaga Europă, sub forma unor clișee ale culturii savante. Abordarea discursivă a lui Ann Jefferson ne dă astfel posibilitatea să urmărim aceste mitologii în spațiul nostru. De altfel, plecând de la analiza pe care o face pe cultura franceză, putem să proiectăm aplicații asupra "genurilor" caracteristice ale genialității care au fost receptate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
oferă literaturilor mici, principala problemă pe care analiza lui Ann Jefferson o lasă nerezolvată e aceea a plasării genialității în situații care să fie proprii literaturii. În segmentul pe care cercetătoarea îl dedică domeniului literar, ceea ce surprinde e diversitatea seriilor discursive. Spre deosebire de toate celelalte părți ale cărții avem aici de-a face cu o dispersie particulară de teme și chiar de obiecte. Iată în ordine capitolele care compun această secțiune: Language, Religion, Nation; Individual versus Collective Genius; The Romantic Poet and
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al păcii celebrate într-o pantomimă interpretată cu ocazia nunții Împăratului Napoleon cu Marie Louise a Austriei, în 181079. Or, faptul că o odă, un poem sau un spectacol de teatru vehiculează reprezentări despre geniu nu împlică automat o constrângere discursivă, un mod specific de articulare a temei. În mod semnificativ, Ann Jefferson intitulează acest segment The Idiom of the Age pentru a sublinia difuzarea nediscriminatorie a reprezentărilor genialității. Autoarea alege să trateze tocmai în spațiul literaturii una dintre caracteristicile dificile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a constituit tocmai prin denunțarea unei asemenea reprezentări vagi a circulației de idei. Literatura pune în evidență limitele modelului de analiză propus de Ann Jefferson: pentru a fixa uzajul geniului în domeniul literar nu e eficientă o disociere a seriilor discursive. În mod evident, literatura nu are monopol asupra unei sintaxe specifice a geniului pentru că nu există un discurs "literar" al geniului. Universul literaturii e mai puțin un spațiu de producție a unui discurs despre geniu, cât unul de receptivitate, capabil
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
despre Geniul României sau geniul național în oratoria epocii, demonstrațiile lingvistice care implică "geniul limbii române", abundenta literatură a boemei și a condiției poetului genial (cum sunt textele lui Negruzzi, Pantazi Ghica, Kogălniceanu, Heliade Rădulescu etc.). Dar o asemenea cartografiere discursivă nu ne va ajuta să înțelegem felul în care geniul se aplică la literatura română și la realitățile productive ale locului, nu ne va spune cum reușesc ideile despre geniu să mobilizeze creația de literatură. Pentru că foarte multe sunt simple
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pot fixa discursurile despre geniu în domeniul literaturii? Cred că nu putem răspunde la această problemă din interiorul gândirii unei arhive, ci numai prin implicarea unui nivel al realității. Ceea ce distinge literatura nu e o sintaxă, un set de constrângeri discursive, o disciplină, ci un mod al experienței. Și mă grăbesc să subliniez că în raport cu modelul discursiv propus de Ann Jefferson e vorba de un "regres". Trebuie să facem un pas în spate. Nivelul experienței, al realității concrete, al consistenței lucrurilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din interiorul gândirii unei arhive, ci numai prin implicarea unui nivel al realității. Ceea ce distinge literatura nu e o sintaxă, un set de constrângeri discursive, o disciplină, ci un mod al experienței. Și mă grăbesc să subliniez că în raport cu modelul discursiv propus de Ann Jefferson e vorba de un "regres". Trebuie să facem un pas în spate. Nivelul experienței, al realității concrete, al consistenței lucrurilor e tocmai ceea ce Michel Foucault a depășit ca să poată constitui o disciplină de cercetare a "arhivei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Să le conjur bogata, greaua și imediata lor plenitudine [...] Să substitui tezaurului enigmatic al "lucrurilor" de dinainte de discurs, formarea regulată de obiecte ce nu prind contur decât în acesta". Și poate încă mai clar: "Să fac o istorie a obiectelor discursive care să nu le îngroape în adâncimea comună a unui sol originar, ci să desfășoare nexusul regularităților care le guvernează dispersia lor"81. Întrebarea mea a fost inversă: cum putem face o istorie nu a obiectelor discursive, ci a implantării
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
istorie a obiectelor discursive care să nu le îngroape în adâncimea comună a unui sol originar, ci să desfășoare nexusul regularităților care le guvernează dispersia lor"81. Întrebarea mea a fost inversă: cum putem face o istorie nu a obiectelor discursive, ci a implantării lor în "sol", într-un raport cu realitatea pe care literatura l-a mediat pentru societatea românească. Cred că pentru a putea stabili o focalizare asupra obiectelor literare trebuie să avem nu atât o cunoaștere a discursurilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și adulți în privința familiarității cu noțiunea literaturii române. Dintr-o dată, copiii erau mai înarmați decât părinții pentru noua lume a operelor naționale. 4.6. Viață, text, manieră Se întâmpla însă și ceva mai subtil în Lepturariu: un montaj de genuri discursive. Manualul livra în același timp texte de literatură și biografii. Or, ca să mă mențin în limitele perspectivei școlarului nostru, la 1862 aceste două elemente făceau parte din filiere distincte ale curriculei didactice. Biografiile țineau de un parcurs istoric și de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
l-a creat Pumnul. Democratizarea singularizării, pe care manualul o permite malgré soi, se datorează unui simplu efect de "montaj": prin asocierea dintre texte și narațiunile de viață, ceea ce era o masă de vocații nediferențiate a devenit masă de singularități discursive. "Zelul național" a selectat autorii, compoziția dintre viață și text a conferit fiecăruia un timbru personal, o "semnătură". Și totuși, chiar și în aceste condiții, gestul lui Eminescu ne învață ceva despre regimul singularității în cultura română. Maniera nu se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]