5,138 matches
-
de ofițer, o grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși până la cot, culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doamnei Începe să se agite. Toate organele ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale. Gândindu-se prin ce tertipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mărar pe timbre, fără să-l deranjeze cineva. „Cătușe din pluș, atingere de catifea Lila, bici de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
are și partea lui de ghinion. Ce câștigi Într-o parte pierzi În alta. Dacă n-ar funcționa legea compensației, tot universul s-ar dezechilibra. Să vedem acum”, mai murmură el, ca pentru sine, „ce jertfă va trebui să facă distinsul nostru stomatolog Paul pentru a menține natura, inclusiv natura sa intimă, În stare de echilibru...” Mișcându-și bărbia, Satanovski se Întoarse la pagina de „Decese” și „Anunțuri matrimoniale”, mirându-se, În sinea sa, cât de puțini morți a secerat canicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin aceea că-și pusese pirostriile în fața teleecranului, așa ca lumea întreagă s-o poată vedea și s-o audă cum spune "da". Hedrock nu apăruse pe teleecrane. Numele lui nu fusese pomenit. Despre mire se spusese doar că este "distinsul ofițer care a cîștigat stima Maiestății Sale". Era doar un principe consort și ca atare trebuia să rămînă pe planul al doilea. Nu contau decît cei din dinastia Isher. Bărbații și femeile cu care se căsătoreau rămîneau persoane particulare. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cameră. De fapt trupul Împărătesei își pierduse capacitatea de a mai fi șocat. Rămase rece și înțepenită, cu creierul golit de orice gînduri, în așteptare. Cu un aer absent, observă în cele din urmă că Negatistul are o înfățișare extrem de distinsă. Îl studie, iar apoi uită de înfățișarea iui personală cînd acesta începu să vorbească: ― Bineînțeles că dețin toate informațiile despre căpitanul Hedrock aflate în posesia Făuritorilor de Arme. Cercetările mele au dezvăluit niște elemente subsidiare cu totul ieșite din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cunoscută, dar nu știam de unde s-o iau. Când am intrat, a deschis ochii și s-a uitat o clipă la mine, apoi i-a închis din nou și nu s-a mai clintit. „Dânsul e domnul Naum, e un distins poet, sunt sigur că ați auzit de el“, a socotit necesar să mă prezinte domnul Sima. „Naum și mai cum ?“, a întrebat unul din tineri, n-am să-l descriu, am să spun doar că era mărunt și îndesat și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și devenite vorbe, păreau banale și mărunte : umblasem pe străzi, mă întâlnisem cu Maria și cu Ioachim, găsisem un creion metalic și nu mai știu ce, dorisem conștient altceva, mă oprisem în fața unui bazin, privisem prin geamul unei braserii, un distins boșorog îmi aruncase un ban, zvârlisem banul după el, mă odihnisem într-un parc, rupsesem o floare pentru ea („E acolo, pe 122 scaun“), mă gândisem la niște întâlniri mai vechi, și ce-i cu asta ? Asemenea lucruri i se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era foarte bucuros să vadă că ți-ai tras iubită. — Ce? Fermín mi-a făcut cu ochiul, lingîndu-se pe buze. Ce hoțoman mai ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine, cu chipul luminat de un zâmbet șugubăț: Ei! Ai văzut despre ce este vorba? Știam eu că atunci când ai să te întorci ai să dorești să le mai răsfoiești...Eu cred că este nevoie să-i mulțumești încă o dată distinsului istoric profesor universitar Ioan Caproșu, de la Universitatea ieșeană, pentru această minunată culegere de Documente privitoare la Istoria orașului Iași, cuprinsă în cele opt volume publicate, pornind de la anul 1408 și terminând cu anul 1790. Și câte încă or mai veni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de mărturia vornicilor de poartă din 1 martie 1745 (7253) privitoare la un loc de casă din preajma mănăstirii Dancului. Asta-mi place la tine, fiule. Îmi ghicești pur și simplu gândurile. Vinovat nu sunt eu, părinte. De vină sunt cărțile distinsului istoric profesor universitar pe care sfinția ta mi le-a dăruit... Știam eu ce fac când ți le-am pus în brațe. Și acum să auzim ce spun vornicii de poartă. „Facem știre cu această mărturie a noastră că, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt bucuroasă să cunosc o activistă atât de distinsă. Sunt inginera agronom". În fond, nici nu am nimerit atât de rău", își spune Zinzin. Putem face o mică vizită la grajduri până femeile vor pune masa", spune neocolonialista îndreptându-se într-acolo. Le arată șirurile de vaci, mulse, țesălate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
despre care un mâncător de ciuperci zisese, într-un rând, că ar fi nimfomană, eu nu știu ce să gândesc! Cele proferate de palavragiu le-am luat drept camaraderie erotică. Altfel privind lucrurile, nici nu am avut ocazia să o cunosc pe distinsa soție a magnatului coruptei noastre orânduiri de tranziție... Nae Calaican rânjea neîncrezător, ca omul care știa el ce știa despre fasonul de escamotare a lui Vladimir în privința aventurilor sale extraconjugale: La-să, măi, Vladi-mire, că pricep: vrei să o faci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să le așeze în cele opt volume în această colecție de „Documente privitoare la Istoria orașului Iași, acte interne”, începând cu acel an de grație 1408, când se pomenește, pentru prima oară, într-un act domnesc, de târgul Iașilor. Este distinsul și cunoscutul, Profesor universitar doctor, Ioan Caproșu, care, o viață, a onorat catedra de Istorie Universală a Universității ieșene... Tu, însă, citește întâi cărticica asta, care te va ajuta ca să poți pricepe, după cuviință, tot ce au scris diecii la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nedefinit care plutea În jurul vagabondului Întâlnit la New York și al lui Porcușor, precum și sentimentele ambigue care se amplificaseră din ziua În care am auzit vocea femeii la telefon și până am Întâlnit-o În realitate. Exista o contradicție Între noblețea distinsei Keiko Kataoka și universul acesta În care eram pe punctul de a păși. Simțeam că o persoană susceptibilă de modificări atât de bruște ale personalității, cum fusese accesul de mai Înainte, ascunde un secret, ceea ce m-a făcut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când nu rămân singuri cu conflictul lor și au timp să-și revină. Eu în orice împrejurare din viață am stat numai cu mine și cu luciditatea mea. E tare obositor, să știi. Și apoi îmi plac femeile fumătoare, sânt distinse și dezinvolte. E adevărat că am fost prea multă vreme singură. Dar despre singurătate nu merită să vorbești. E ca și cum ai avea într-o ureche un cercel de aur și în cealaltă unul de tinichea. Puteam uita și asta îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu ar fi alta decât Pajura albă, captivă. O trimitere brutală la mitul care condiționează existența Stațiunii. Magistratul a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul Magistraturii locale pentru că forțe peste înțelegerea dumneavoastră așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
găsea într-o sală foarte mare, în care, sub o imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru a putea evalua înălțimea ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]