6,346 matches
-
să faci ?” Vânzătoarea cea posacă ne ascultă și ea, dar nu intervine în discuție, se mulțumește să clatine aprobator din cap. Nu crede în „poveștile” pe care le spun organizatorii și autoritățile cu privire la „buna organizare a pelerinajului”. „Unde ai văzut, dom’le, organizare ? Ce organizare, că te dai mare și spui că ai fost la pelerinaj ? Aluneci pe stradă pe varza rămasă de la sarmale, oamenii dorm pe unde apucă, asta numesc ei organizare ?” Un „Mitică” nemulțumit și sceptic, în variantă sa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu-ți plac ! Lasă că vezi tu cum rezolvăm noi problema !”. Presiunea degetelor crește asupra brațului meu, situația se complică, abia aștept să văd cum va continua, știu că nu au ce să-mi facă dincolo de aceste măsuri de intimidare. „Dom’ polițai”, spun la rândul meu, „tocmai m-am întors din Elveția, unde am vorbit în fața la o sută de oameni, bob cu bob, despre etnia dumneavoastră și migrația lor în Europa. Ce crezi acum, îmi plac rromii sau nu ?”. Tânărul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este acum în curs de dispariție, legată de pierderea ruralității. Micul univers al pelerinajului. Tânărul rotunjor, cu barbă rară, bălaie, îmbrăcat ca un „seminarist”, costum ieftin și lucios din plastic, cravată neagră, cămașă albă roasă la guler, vinde „pachete Maica Dom nului Siriaca”, strigându-și cu glas tare, sonor, marfa. Strategie de vân zare : recită rapid, pe nerăsuflate aproape, un fel de litanie-rugăciune, iar la final, cântă ca la strană următoarele : „Oameni buni cu suflet bun, trebuie să vă spovediiiți, trebuie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vinete și ardei”, conceput pentru bucătăriile de la bloc, pe care îl fabrica până de curând un prieten. O cărămidă termorezistentă, luată din cuptoarele fabricii, scobită la mijloc cu minuție și prevăzută cu o rezistență electrică de mare putere la mijloc. „Dom’le, știi cum se fac ? Coapte cum trebuie, de jur împrejur, parcă-s pe grătarul de la curte de la țară !” Cei din jur îl ascultă cu atenție, înghițind în sec, reanimați parcă de mâncarea servită cu puțin timp înainte. Măgulit de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost Întrebat: „Băi, da’ de ce ai venit Înapoi? N-ai avut toate condițiile În America la fiică-ta, acolo?”... Erau mai bine situați decât noi aici. Zice: „Da, am avut toate condițiile, dar să știți că viața evlavioasă din America... Dom’le, acolo se mai mânca și carne de porc, acolo nu țineau Sabatul cum trebuie”, știți, chestii din astea, religioase. Era un om care a fost pe vremuri un simplu agricultor - era din Maramureș, avea și el gospodărie, niște vaci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cheile la primărie, iar când se va termina războiul veți găsi totul cum ați lăsat”. Acum, bunicii mei din partea mamei aveau peste 75 de ani, erau bolnavi, iar noi, din punct de vedere material, nu stam bine. Ei au zis: „Dom’le, noi nu putem să mergem. Starea sănătății nu ne permite, noi nu putem să mergem”. Erau prea bătrâni, de-abia se mișcau: „Nu putem, noi rămânem aici, ce va fi va fi, ce-o să ne facă nouă, la niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știut unde stăm, că eram foarte aproape, În centrul comunei - a Început să vină acasă, la locuința unde stam noi. Mama vorbește perfect nemțește și tata știe destul de bine și venea, aducea ciocolată, aducea nu știu ce - era medic de meserie. Zicea: „Dom’le, eu sunt medic, eu nu sunt nazist, nu trebuie să vă fie frică de mine. Și mie mi-e milă de ce pățiți”. Venea, aducea ciocolată, tata Îi mai dădea săpun. Și Îi plăcea foarte mult de soră-mea - eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
10 ani, ea avea vreo 7 ani, dar vorbea și ea nemțește, știi, și era foarte frumușică. Și-i plăcea neamțului, Îi mai aducea ciocolată, mai vorbea cu ea. Și vine Într-o zi și le spune așa părinților mei: „Dom’le, uite care-i treaba, voi știți care-i soarta voastră, a evreilor. Eu n-am nimic cu voi, dar așa e politica noastră. Voi, evreii, trebuie să dispăreți de pe fața pământului. Asta-i politica conducătorului nostru. Da-i păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le, uite care-i treaba, voi știți care-i soarta voastră, a evreilor. Eu n-am nimic cu voi, dar așa e politica noastră. Voi, evreii, trebuie să dispăreți de pe fața pământului. Asta-i politica conducătorului nostru. Da-i păcat, dom’le, Îmi pare rău de copilul ăsta. Uite, eu peste o săptămână plec În permisie În Germania și vreau s-o Înfiez, să mi-o dați mie; ea vorbește nemțește, așa Încât nimeni n-o să știe că este evreică - am să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și atunci fiecare căuta să-și găsească o rudă sau ceva supraviețuitori. Noi n-am găsit pe nici o listă nimic. Trenul mergea până În Cluj. Când am ajuns În Cluj, tata a Întrebat: „Nu știți ceva spre Reghin?” Un ceferist zice: „Dom’le, mergeți până acolo că este un tren de marfă care pleacă spre Reghin”. Tata: „Hai, hai repede” - că am avut și bagaje deja, câmâși de schimb, mă rog, o sacoșă militară, am făcut rost. Mergeam, tata Înainte și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și atunci am avut un mare noroc... Dar am avut În viață și noroc, de multe ori am avut noroc. La Securitate a venit ca adjunct un prieten de-al meu din copilărie, Blaga Ștefan. M-am dus la el: „Dom’le, un pașaport să mă duc acolo...” - „Du-te, mă, da’ ce crezi...? Îmi ia gradele, stelele...” - „Păi, nu fi așa de crud. Îmi ești prieten sau nu-mi ești prieten?”. Mi-a dat pașaport, m-am dus la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
colegi stăteam zi și noapte. Eu nu mai știu nimic ce s-a Întâmplat. Știu că un clujean s-a dus la Weimar și s-a Întors cu o motocicletă ultimul răcnet: „Nu-ți este rușine, măi?” - „Ei, era acolo, dom’ne, nimănui nu-i pasă. Am pus mâna și am...” - „Mie Îmi spui? Lasă cineva o mașină din asta...?”. În sfârșit, aveam și noi o ideologie, așa, de oameni care trebuie să facem numai bine, să nu facem rău... Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ai cărei pereți, acoperiș și arcane sunt utilizate să simbolizeze sacrul. Stoenhenge și alte construcții megalitice din Europa, locurile sfinte din Egiptul antic, din Babilon, din China sau Mexic sunt investite cu înțelesuri simbolice. Reflexiile picturale ale universului stau în domurile bisericilor creștine reprezentând raiul, altarul este un simbol al Mesiei și al Sfântei Sfintelor din Templul lui Solomon, în sintoism simbolizează divinitatea, iar locurile de rugăciune din moschei prezența lui Allah. Peste tot tebuie să-ți speli mâinile și picioarele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ușile, prevăzătoare! Ei vor avea ori pene, ca o pasăre, Ori valuri, ca un țărm de mare...694 Răsfrânte asupra creației sunt și clipele stranii, terifiante care pot însoți somnul. Rezonanța coșmarului și a depresiei este tulburătoare: Păduri ca niște domuri mă copleșiți de groază/ Cu tunete de orgă în glas, urlați profund/ Și-n inimi hrube-n care vechi gemete vibrează,/ Ecourile noastre ca un prohod răspund. 695 Și continuă: O hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese/ În creierele noastre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
separa între oglinzi identitățile. Lumina de ar ști când mi-este somn câte oglinzi am așezat și câte zburătoare diamante pe drumul în spirală, pe ziduri în neant, s-ar revărsa cascade din muntele atlant pe-acoperișul rombic, fantasma unui dom. Și dacă tu ai ști pe unde umblu eu, ascuns printre himere în sfere și mistere redundante prin visul tău și într-al meu când dorm, ai vrea să întâlnim lumina cu chipul ei de om, fantasmă poesiei ce ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
politica de falimentare a economiei românești a contribuit esențial și contribuie la separarea celor două țări și a dat apă la moară separatiștilor în frunte cu Voronin. Ajutorul dat de România basarabenilor are mai mult o valoare sentimentală: „dă-le, dom’le, și la ăia, săracii, că sunt frații noștri!”. Nu s-a ținut seama de ce-a spus poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de-avere Ci săraci de mângâiere.” N-am știut să stăm suflet lângă suflet, să respirăm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
echipa de la deratizare, s-a oprit asupra unuia care ar fi trebuit să fie ofițer, însă el a fost singurul din Școala Militară care n-a fost de acord cu abdicarea lui Mihai Hohenzollern. ă De ce-a făcut-o, dom’profesor? de ce?, încercă Vintilă perspicacitatea profesorului, umblat destul prin meandrele conștiinței omenești. ă De prost, Vintilă, care, iluminat de admirație, întărește și el: De prost, dom’profesor! De prost! 19 ianuarie 2007 Bumerang pe Dâmbovița Motto: „Pleac-ai noștri? Vin ai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fost de acord cu abdicarea lui Mihai Hohenzollern. ă De ce-a făcut-o, dom’profesor? de ce?, încercă Vintilă perspicacitatea profesorului, umblat destul prin meandrele conștiinței omenești. ă De prost, Vintilă, care, iluminat de admirație, întărește și el: De prost, dom’profesor! De prost! 19 ianuarie 2007 Bumerang pe Dâmbovița Motto: „Pleac-ai noștri? Vin ai voștri! Noi rămânem tot ca proștii”. (din lirica postdecembristă) Dacă n-aș fi avut confirmarea că istoria se repetă, bineînțeles, la altă scară și cu alte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fost chemat la ordin, de s-a apucat să dârdâie împotriva României. Și pentru că Ion Creangă a scris în limba moldovenească, la fel și Mihai Eminescu, îi spun domnului președinte Voronin în această limbă, poate își trage pe seamă: „Ține, dom’le telegarii minții în frâu, că limba „moldovenească” e năbădăioasă și să nu faci, Doamne ferește, vreo primejdie”. Ce va fi lipsind domnului Voronin acum când a amorțit chestia consulatelor românești pentru cei 10-12% cetățeni ai Republicii Moldova care se cred români
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
despre România ca despre o proprietate personală, iar de români ca despre supușii lui. Îmi mențin întrebarea formulată într-un articol publicat în „Crai nou” de 29 martie 2006, p. 3, intitulat „Tichia de mărgăritar a românilor”: Cât ne costă, dom’le, menajeria regală? De ce nu se publică lista civilă cu banii dați de Țară ca să aibă și președinte și rege? Ca și cum ar fi un subiect tabu (câte lichele, lepădături și lipitori sug sângele țării pe lângă „casa regală”), nimeni dintre guvernanți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru consum și, implicit, pentru obținerea voturilor, ca să nu se zică că nu păstrăm și noi ceva de la Roma antică. Vă mai amintiți de sceneta lui Bibanu (Dumnezeu să-l odihnească) cu „Milogul S.A.” privatizat pe o societate de cerșit ? Dom’le, acela era unul singur, da’vezi că, între timp, a devenit o societate națională, un trust de dimensiuni continentale, iar Domnu’Mielu care făcea primul milion de dolari, când îi arunca cerșetorului „de-o litră de salam”, este acum
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
este muncitor, a zis ca să rămână pentru toată lumea : „Dacă acesta este muncitor, eu nu sunt regina Angliei!”. Nu credeți ? Mergeți și o întrebați. Trăiește și vine dintr-un neam de longevivi, cel puțin după mamă. Tot așa și cu vorbele. Dom’le, în istoria asta largă și cuprinzătoare, apar, în anumite momente, oameni, conducători fără îndoială, care, cu o vorbă schimbă fața lumii și cu un gest deschid nu o potecă, nu o cărare sau drum, nu, o autostradă în istorie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în față problema financiară:inflația în condițiile fortificării leului în raport cu euro. De ce s-o fi petrecând această chestiune chiar acum când cei care au slugărit prin Europa vin și ei acasă cu niște euro? Să fie chiar o pură întâmplare? Dom΄le, cum măsa se întâmplă că mereu, pe suferința necazurile și nenorocirile celor umili și mulți, se înalță bogăția și fericirea celor puțini. Potopul din ultimele săptămâni va fi mană cerească pentru cei cu politica, cu administrația, se vor învârti
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dușmanului de clasă, care te poate pune în situația că, dacă n-ai dușmani, îi inventezi, ca cei responsabili cu reprimarea să nu șomeze. Se zice că lumea învață din greșelile și din ce-au făcut bine alții. Vorbe, mofturi, dom`le! Îmi vine acum în minte o întâmplare cu mult miez din care poți să-ți dai pe seamă și, la nevoie, poți să-ți dai și palme de ciudă și de necaz. Cică Napoleon (era și el mic, dar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
praful. La Prut am cunoscut un bătrân țăran care era necăjit că e secetă mare. Era prin 1993-1994 și eu m-am arătat tare mirat fiindcă știam că acel sat avea sistem de irigații pus la punct. „Au furat tot, dom’le, țevile le vezi la garduri și la vie, ce n-au putut fura, au distrus. Dacă cineva ne-ar pune să facem la loc ce-am avut la CAP, de ne-ar vinde pe noi, cu tot ce noi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]