5,649 matches
-
-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, "Istorie a prea puternicilor împărați otomani", este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian . Este al doilea român după Dimitrie Cantemir
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului moldovean, fiind zugravit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele, cea de la Mănăstirea "Sfanțul Ioan cel Nou" de la Suceava, întățișând alaiul domnesc în ultima frescă din suită de patru ce reprezinta martiriul Sfanțului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii. Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneț, la finalul narațiunii iconografice al
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați, împrumut ce nu a fost returnat niciodată în întregime. Petru al II-lea a extins teritorial Moldova mult spre sud. Lui i se atribuie construirea Cetății Sucevei, unde va stabili scaunul domnesc al Moldovei. Cetatea și Mănăstirea Neamțului, biserica Mitropoliei din Suceava și a sprijinit construirea mănăstirii dominicanilor de la Siret, ctitorită de mama sa. Petru al II-lea a avut doi fii, Roman Petrilovici și Ivașcu.
Petru al II-lea () [Corola-website/Science/299096_a_300425]
-
istoricul Gheorghe Moisescu, care arată că „"este cu neputință ca acest nume Costea Voievod sa fi fost trecut in pomelnicul original al mănăstirii Bistrița, căci el nu este nume de botez, ci o prescurtare a numelui Constantin. În toate pomelnicele domnești nu găsim trecute nici numele de casă și nici diminutivele, ci numai numele curate de botez”". O altă ipoteză asupra lui Costea a fost cea emisă la începutul secolului XX de medievalistul Ilie Minea, care, după ce conchidea și el că
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
iar, din a doua căsătorie, doi frați vitregi: Alexandru (viitorul domn Alexandru cel Bun) și Bogdan "jupânul". Majoritatea surselor consideră că Iuga Ologul a preluat conducerea Moldovei încă dinainte de decesul fratelui său, Ștefan I (despre care se știe, din actul domnesc emis de Iuga Vodă la 28 noiembrie 1399, că nu mai trăia la data respectivă), acesta renunțând probabil la domnie din motive de sănătate. Se presupune că Ștefan I l-a numit succesor pe Iuga Ologul întrucât copiii săi, Bogdan
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
a și murit, între 7 ianuarie 1403 (dată la care Alexandru cel Bun nu-l mai pomenește printre „sfântrăposații domni de mai înainte”) și anul 1407, când s-a început pomelnicul mănăstirii Bistrița, în care figurează ca răposat. Din actul domnesc al lui Iuga Vodă Ologul, din 28 noiembrie 1399, reiese și faptul că acesta fost căsătorit și a avut urmași (""aceasta este credința mea, a lui Iuga voievod, și credința copiilor mei și credința lui Ștefan voievod și a copiilor
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș"”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea lui Grigore Ureche, în care rolul elegibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de dorința domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că „"ieste de osul lui Ștefan vodă"”, l-au ales domn al Moldovei pe Petru Rareș. A urmat „ridicarea” sa ca domn, adică ungerea (miruirea) și încoronarea
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
acum a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah. Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți. După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa: Între
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
începându-se din hotarul lui Dragomir Liteanu, drept piste valea Voronei, și de la Siretu”". (D.I.R. sec. XIV-XV, A, I, 330) Corni (Cornișor): Cea mai veche mărturie este din 25 ianuarie 1648 când Ion Bercea din Corni e martor când slugile domnești Ursu și Pătrașcu, feciorii lui Botez din Giurgești au primit danie o jrebie în Siliște. Roșcani (satul lui Petru Rusu, satul Ruși): Cea mai veche mărturie este din 31 iulie 1463 când Ștefan cel Mare întărește lui Luca Arbore, satele
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
printre cele mai "înalte" localități din Republica Moldova. Teritoriul comunei este întretaiat de râul Racovăț, un afluent de stînga al Prutului. Localitatea este una dintre cele mai vechi așezări din Basarabia, prima mențiune documentară fiind din anul 1421. Dintr-un hrisov domnesc datat cu 30 septembrie 1503 aflăm că voievodul Ștefan cel Mare oferea moșia Hădărăuți boierului Dancu Buceațchi. Pînă în 1711 a făcut parte din Ținutul Hotinului al Voievodatului Moldovei, iar între 1711 și 1812 din raiaua Hotinului din cadrul Imperiului Otoman
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman. În timpul lui Ștefan cel Mare meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul Domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi închinată de măritul voievod Episcopiei Rădăuților în anul 1490. Satul și-a legat numele de domnia celui mai vestit domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. De la primele povești copiii
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
este o cladire emblematica, construită, în perioada 1906 - 1925, în perimetrul fostei Curți Domnești medievale moldovenești, pe locul fostului Palat Domnesc. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice, având , și din ansamblu mai fac parte și ruinele curții domenști (). Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii este schimbată într-una culturală, devenind gazdă
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
Gheorghe Asachi” (1920). De-a lungul timpului, în zona respectivă a orașului, s-a dezvoltat ansamblul Curții Domnești (atestata documentar începând cu 1434). În 1806 - 1812, prințul Alexandru Moruzi construiește un impunător palat în stil neoclasic. Afectat de incendii, Palatul Domnesc va fi refăcut de prințul Mihail Sturdza în 1841 - 1843. După Unirea de la 1859 și mutarea capitalei la București, Palatul Domnesc devine Palat Administrativ. Mai multe incendii de la sfârșitul sec. al XIX-lea continuă să afecteze clădirea, luându-se, la
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
cu 1434). În 1806 - 1812, prințul Alexandru Moruzi construiește un impunător palat în stil neoclasic. Afectat de incendii, Palatul Domnesc va fi refăcut de prințul Mihail Sturdza în 1841 - 1843. După Unirea de la 1859 și mutarea capitalei la București, Palatul Domnesc devine Palat Administrativ. Mai multe incendii de la sfârșitul sec. al XIX-lea continuă să afecteze clădirea, luându-se, la începutul secolului al XX-lea, decizia demantelării (1904) și reconstrucției, în locul refacerii vechiului palat. Noul edificiu a fost realizat în stilul
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
Vlad(islav), Mircea, Vintilă etc. Ori, în cazul lui Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești (1545-1557, 1558-1559), se știe dintr-un act al său că la botez s-a numit Dimitrie. Pentru ceilalți, se știe că își luau un nume domnesc când erau aleși - Neagoe Craiovescu și-a zis Basarab și a rămas Neagoe Basarab; Petru de la Argeș, devenit călugărul Paisie, și-a zis ca domn Radu și a rămas cunoscut ca Radu Paisie (1535-1545). Și pentru toți funcționa numele teofor
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Craiovescu și-a zis Basarab și a rămas Neagoe Basarab; Petru de la Argeș, devenit călugărul Paisie, și-a zis ca domn Radu și a rămas cunoscut ca Radu Paisie (1535-1545). Și pentru toți funcționa numele teofor Ioan, prezent în titlul domnesc „Io(an) Radu voievod”, „Ioan Ștefan voievod” etc. Moștenirea numelui pe linie patriarhală de la bunic, tată, unchi Se știe că în general există o filiație bunic - nepot , astfel încât de cele mai multe ori nepoții dau copiilor lor numele bunicului sau al tatălui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
urmașilor săi pentru câteva decenii, va fi numită de alții Basarabia, nume extins la tot teritoriul dintre Prut și Nistru o dată cu ocupația rusească din 1812. Domnia lui Basarab I s-a încheiat în 1352. Pe peretele încă netencuit al bisericii domnești din Curtea de Argeș stă scris: "„În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”". Tradiția consemnează că tot acolo a fost și îngropat, lucru care se regăsește și într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu atât de primejdioasă pentru autoritatea domnului cât valoroasă în cazul confruntărilor armate. Boierii se vor concentra în jurul unei puteri centrale, cea a voievodului, iar acesta îi va folosi în
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Pătura de mijloc, alcătuită în principal din negustorii locali era nesemnificativă, căci aceștia practicau comerțul la scară redusă cu produsele străine. Dezvoltarea economică din timpul lui Basarab va accentua diferențele și conflictele de interese dintre "rustici" și "majores terrae". Curtea domnească era alcătuită din boierii de sfat și slujitori. Dregătoriile fuseseră preluate în această vreme, prin filiera bulgară, din Bizanț. De la unguri a rămas funcția de ban (întâi de Severin, mai târziu al Olteniei). Ceremonialul și moda curții domnești au fost
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
terrae". Curtea domnească era alcătuită din boierii de sfat și slujitori. Dregătoriile fuseseră preluate în această vreme, prin filiera bulgară, din Bizanț. De la unguri a rămas funcția de ban (întâi de Severin, mai târziu al Olteniei). Ceremonialul și moda curții domnești au fost împrumutate tot de la bizantini. Orașele și târgurile au înflorit în urma dezvoltării economice din această perioadă, ele fiind situate în special în zona marilor drumuri comerciale, sau pe văile râurilor. Sunt de amintit principalele orașe cu fortificații ale țării
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Craiova și Târgu Jiu erau doar niște sate. Între porturile mai însemnate sunt de amintit Calafat, Giurgiu, Orașul de Floci și Brăila. Tradiția menționează că și Târgoviștea și Buzăul au fost întemeiate de Negru vodă (cel mai probabil Basarab). Curțile domnești și clădirile din piatră aflate în Câmpulung au fost reconstruite de către urmașul lui Basarab, Nicolae Alexandru, pe fundațiile unor construcții mai vechi. Ansamblul voievodal din Curtea de Argeș a fost refăcut în jurul anului 1340, iar bisericile Sân Nicoară și Sfântul Neculai Domnesc
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
prestate în folosul domniei. Monezile, nu prea multe, proveneau în special din comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele de anvergură - se făceau prin troc (schimb în natură).. Aceste monezi (florini, dinari, perperi) ajungeau mai mult în visteria domnească, iar o vreme fuseseră necesari plății tributului către suzeranul ungar. Negustorii ardeleni aveau la dispoziție trei drumuri comerciale: Brașov - Bran - Rucăr - Câmpulung (unde plăteau tricesima) - Giurgiu, Brașov - Pasul Buzău - Brăila și Sibiu - Turnu Roșu - Calafat. Aceștia vor fi avut și
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în reședința județului, urmând ca mai apoi să pornească spre tabăra de luptă. Cavaleria era organizată la rându-i din cete boierești care difereau ca dimensiune după posibilitățile fiecăruia. Aceste cete erau comandate de boierul respectiv, iar în cazul cetelor domnești de un slujbaș. În ceea ce privește echipamentul militar și armele folosite de români, știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată pe români îmbrăcați țărănește, mânuind arcuri. În 1331, împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul preciza că "„geții (românii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
paveze, ei se mai foloseau de sulițe, pumnale, măciuci, praștii, arcane și unelte casnice transformate în arme. Cavaleria utiliza spada și lancea și era îmbrăcată în armura specifică. Un chip de cavaler este redat și într-o frescă din Biserica Domnească din Argeș, din păcate azi incompletă și mult deteriorată. În ceea ce privește fortificațiile din Țara Românească, există date sigure doar pentru trei: cetatea Severin ("„Ceurin”", "„Zeurino”") și curțile domnești fortificate de la Argeș ("„castro Argias”") și Câmpulung ("„Longo-Campo”"). La acestea, Constantin Kogălniceanu mai
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
specifică. Un chip de cavaler este redat și într-o frescă din Biserica Domnească din Argeș, din păcate azi incompletă și mult deteriorată. În ceea ce privește fortificațiile din Țara Românească, există date sigure doar pentru trei: cetatea Severin ("„Ceurin”", "„Zeurino”") și curțile domnești fortificate de la Argeș ("„castro Argias”") și Câmpulung ("„Longo-Campo”"). La acestea, Constantin Kogălniceanu mai adaugă și cetatea de lângă Râmnicu Vâlcea, ca posibil centru al voievodatului lui Litovoi. Ion Conea și Andrei Pandrea consideră că de fapt „castro Argias” din Cronica pictată
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]