6,149 matches
-
jafului din timpul domniei lui Carol al doilea. Hotărâri ale justiției obligau pe fostul rege să restituie statului român o sumă uriașă, de aproape 1,2 miliarde lei; fostul rege luase cu el în străinătate și tablouri scumpe, care fuseseră donate statului român de către înțeleptul rege Carol I. Acum își explicau mulți români luminați de ce țara s-a zbătut în nevoi și de ce armata, deși însuflețită de patriotism și de simțul datoriei de a apăra țara nu putea face față greutăților
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că îți mai amintești de frumusețea palatului aflat la umbra platanilor uriași. Am aflat că a fost reședința de vară a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Aceste frumuseți au fost moștenite de prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care în 1942 le-a donat Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dând în stradă, ne îmbie să intrăm. Din cele două plăci de marmură, așezate de o parte și alta a ușii, aflăm că școala este ctitoria Locotenent-Colonelului Constantin Langa, stăpânul moșiei Miroslava, și că a fost terminată în 1904, fiind donată apoi „Casei Școalelor”, împreună cu tot mobilierul necesar și cu 3339 metri pătrați de teren în jur. Găsim de asemenea, numele eroilor din comuna Miroslava căzuți în războiul din 1877. „Numele lor să fie cetit cu respect de către școlari și considerați
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
temelia bisericii. Principesa Olga Sturza a fost președinta „Societății Ocrotirii Orfanilor” și a înființat un orfelinat aici, la Miroslava, a cărui școală avea tot profil agricol. Un ultim document spune că la 13 februarie 1946 Olga Sturza, în calitate de proprietar, a donat statului moșia și palatul de la Miroslava. Dacă m-am întins prea mult la vorbă, tu, dragă prietene, mă vei ierta și îmi vei face plăcerea de a-mi comunica părerile tale referitoare la locurile călcate în această drumeție. Cu bine
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
grădina a ajuns în stăpânirea lui V.A.Urechia, care nu a mai reușit să o mențină în ateția publicului. Prin 1885, Școala Normală „Vasile Lupu” de la Treisfetite a început să simtă lipsa de spațiu. Atunci, V.A.Urechia a donat școlii Grădina Pester, împreună cu 60 de hectare teren, trei case, livadă, vie, pădure și trei fântâni. De pe un teren din apropierea școlii - cum am mai spus a decolat în 1911 Aurel Vlaicu, pentru a face istoricul zbor cu ocazia Jubileului Universității
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
În cazul Închirierilor -, se Încerca menținerea unui preț redus al construcției și Împiedicarea speculei imobiliare și se Încuraja vânzarea În detrimentul Închirierii. Societății Comunale de Locuințe Eftine Îi revenea rolul de a achiziționa terenurile (În cazul În care acestea nu erau donate de administrația publică sau de diversele Întreprinderi particulare pentru care erau ridicate cartierele), de a construi locuințele, Împreună cu dotările aferente. Cumpărătorii beneficiau de o valoare redusă a avansului - 10% din valoarea investiției -, posibilitatea de eșalonare a ratelor pe o durată
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
riscuri și cărora li s-a acordat un statut privilegiat personalul acestuia bucurându-se de un statut de extrateritorialitate peste ceea ce pretindeau sovieticii; astfel, cele evocate nu fac decât să arate și mai mult, cât de neîncrezătoare (Timeo Danaos et dona ferentes) era conducerea României în orice act al Rusiei (care uita să mai plece ori nu mai pleca deloc rupând din teritoriul nostru) și cât de mare a fost îndrăzneala ei, de a nu se supune cererilor U.R.S.S. Că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu...Așa că scopul vizitei, constând în organizarea unor "acțiuni", era asigurat. I-am donat câteva albume printre care "parizienii noștri" Grigorescu, Andreescu, Pallady oferindu-se să organizeze la Muzeu o expoziție românească de "carte de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
românească, cât și viețile tuturor românilor. După aceea, împreună cu un grup de prieteni de la facultate, am început să strângem un fond pentru construcția unui monument în onoarea celor care au murit în Piața Universității în timpul revoluției. Banii strânși au fost donați în "Contul Libertatea". Niciunul dintre noi nu s-a interest de modul în care acești bani au fost folosiți. 3. Credeți că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Este o întrebare
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Fulbright și IREX, am reușit să cumpăr un mare număr de lucrări istorice și am moștenit și numeroase volume din vasta colecție a lui George Florescu, unchiul meu, fost director al Muzeului de Istorie a Bucureștiului. Această colecție a fost donată la Boston College și este recunoscută drept drept una dintre cele mai semnificative centre pentru studiul istoriei românești în America. După căderea regimului Ceaușescu, am fost numit primul Consul onorific al României în America. Deși am avut numeroase activități în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
De altfel, Zotta i-a devenit și personaj într-o tabletă. Ceva mai înainte, prin legătură cu fostul său elev de la cursurile de biblioteconomie de la începuturile anilor ‟70, Constantin Donose, bravul bibliotecar de la Bibliotecă Municipală „Mihai Ralea” din Huși, a donat o mare parte din bibliotecă personală, manuscrise și alte documente hușenilor. Un manuscris inedit, De la Abulius la Zotta, a și apărut, sub îngrijirea lui Constantin Donose, la scurt timp după moarte, în 2000, la Editură Timpul din Iași, cu o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și cu fiicele lui (deci și-a petrecut o bună perioadă din prima tinerețe la București) și că a avut un jurnal de tinerețe, azi dispărut, ilustrat de Pica Dona, fiica lui Delavrancea; se mai știe că în 1912, la vârsta de 25 de ani, făcea studii la Paris, oraș de care s-a îndrăgostit iremediabil, că a devenit apoi profesoară de limba franceză și că pe E. Lovinescu l-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
testamentară, persoana care este titulara unui drept de proprietate poate să accepte limitarea acestui drept prin acte juridice. La art. 627 Cod civil se prevede clauza de inalienabilitate sau de înstrăinare a unui bun, care dă posibilitatea celui care vinde, donează etc. să interzică dobânditorului, printr-un act juridic concret, să îl înstrăineze pentru o anumită perioadă de timp. Prevederile art. 627 și următoarele din Codul civil detaliază clauza de inalienabilitate, condițiile, inclusiv cele de opozabilitate și sancțiunile pentru nerespectarea acestei
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
a făcut. Într-adevăr a realizat o frumoasă organizare. Toată casa Stelian e plină de lucruri de preț obiecte artistice japoneze, broderii și stampe, haine, foarte frumoase talere oltenești, iar saloanele pline de tablouri: unele străine, vechi și relativ vechi, donate de amatori (este mai ales o sală întreagă donație a răposatului dr. Cantacuzino), altele originale. Trei săli închinate celor trei pictori reprezentativi români: N. Grigorescu, I. Andreescu, Șt. Luchian. N. Grigorescu e reprezentat nu în ce are mai bun (totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pH = 12, pOH = 2; b) pH = 2, pOH = 12; c) pH = pOH = 12; d) pH = pOH = 2; 15. Ionul H2PO4 este: a) acid anionic; b) bază anionică; c) bază cationică; d) acid cationic; e) amfolit acido-bazic 16. Particula care poate dona dar și accepta un proton este: a) HO-; b) CH4; c) NO3 ; d) HSO4 8.3. Acizi Noțiuni teoretice Acizii: substanțe compuse care conțin unul sau mai mulți atomi de hidrogen alături de un radical acid. Formula generala: Clasificare după: 1
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
M = generatorul de complex, atom sau ion central; aproape toate elementele sistemului periodic, dar în special ionii metalelor tranziționale pot să funcționeze ca generatori de complecși. • L = ligand; o mare diversitate de specii neutre sau ionice monosau poliatomice care pot dona generatorului de complex perechi de electroni pot să funcționeze ca liganzi • n = număr de coordinație, N.C.; indică numărul de liganzi monodentați (concret de puncte coordinative ~ atomi donori) din sfera de coordinare și ia valori cuprinse între 2 și 12, mai
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
După asta, mulți s-au simțit distruși, anulați. Într-o zi, doctorul Victor Săhleanu l-a întrebat: „Domnule Radulian, ce să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei și având în Pankow, cartierul ambasadei, o bibliotecă foarte frumoasă care-i purta numele și căreia îi donam, cu diverse ocazii, seturi de cărți românești. După spectacol ambasada a organizat la "sediu" o recepție. Aflaserăm cu câteva zile înainte de sosirea la Berlin a teatrului de scandalul de la București în care fuseseră implicați conducerea și artiștii cu montarea "Revizorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare, scopul vizitei, constând în organizarea unor "acțiuni", era asigurat. I-am donat câteva albume printre care "parizienii noștri" Grigorescu, Andreescu, Pallady -, oferindu-se să organizeze la Muzeu o expoziție românească de "carte de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Croazierele fiind un produs căutat și deci și bine vândut, Dunărea cea gri a început să fie bătută de motonave sovietice, bulgărești, austriece. Rușii aveau câteva motonave "cu ștaif", bulgarii apăruseră și ei cu două motonave noi fabricate în Germania,"Donau Prinz" și "Donau Prinzessin", angajate de același Dr. Luftner, iar austriecii cu un vas de lux, "Mozart", numai noi ne făceam treaba cu bătrânele caravele. (Fiind de construcție veche, la început de sezon, în aprilie, când apele Dunării erau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
produs căutat și deci și bine vândut, Dunărea cea gri a început să fie bătută de motonave sovietice, bulgărești, austriece. Rușii aveau câteva motonave "cu ștaif", bulgarii apăruseră și ei cu două motonave noi fabricate în Germania,"Donau Prinz" și "Donau Prinzessin", angajate de același Dr. Luftner, iar austriecii cu un vas de lux, "Mozart", numai noi ne făceam treaba cu bătrânele caravele. (Fiind de construcție veche, la început de sezon, în aprilie, când apele Dunării erau în creștere, navele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
puteam să-l găsesc doar pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală cât Bucureștiul, timp de peste 3 decenii cei de pe la ambasada română care or fi călcat pe acolo n-au donat o carte bibliotecii! La lăsarea serii, am luat masa împreună cu doamna Rusu în Santa Felicidade, cartierul italian, renumit prin restaurantele sale tipice. I-am mulțumit pentru ajutorul neprecupețit și ne-am luat rămas bun, a doua zi plecând spre Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muzeu... Am fost primit împreună cu soția "ca înalți oaspeți", am vizitat colonia, am ținut "lecții" la Liceu și "conferințe" la Teatru, am acordat un interviu în portugheză și germană postului propriu de radio și televiziune. Pentru biblioteca Centrului Cultural am donat un set de cărți, precum și discuri cu muzică populară și cultă românească. Împreună cu președintele cooperativei agricole, Mathias Lech, am avut o întâlnire în Municipiul Guarapuava cu prefectul Cesar Roberto Franco, la încheierea căreia am acordat un interviu postului local al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
multe opere prin biserici și palate, printre care și cea mai cunoscută, "Înmormântarea contelui de Orgaz". S-au scris multe despre marele pictor și viața sa, unele adevărate, altele inventate. Printre adevăruri e că a avut o relație cu o Dona Jeronima de Las Cuevas, care i-a dăruit la 1578 un fiu, Jorge Manuel, ce s-a ocupat și el cu pictura. Din cărți am mai aflat că El Greco este cel care i-a influențat cel mai mult pe expresioniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reședința de vară de la Anchorena. Anchorena era o reședință "cu istorie". Situată pe malul râului San Juan, în mijlocul unui parc de 1370 de hectare, fusese proprietate a unui bogat și excentric om de afaceri argentinian, Aaron de Anchorena, care o donase statului uruguayan. Anchorena a populat parcul cu peste 150 de specii de arbori, arbuști și flori și cu 75 de specii de animale printre care cerbi, mistreți, vulpi, nutrii, lebede cu gâtul negru -, așa că la vizita noastră ne-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]