5,962 matches
-
corpurile laterale ale clădirii, erau așezate metope de ipsos, cu decoruri simple și mai mici ca dimensiune. Construcția era formata dintr-un corp central și două aripi laterale, mai mici în măsură și înălțime, în total 68 de metri. Acoperișul edificiului este realizat în patru ape, iar pe principala fațadă, apar patru turle învelite în plăci de ardezie, în timp ce restul acoperișului este format din șarpantă de lemn învelită cu tablă zincată. Compoziția fațadelor ș planul se înscriau cu ușurință în stilul
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
este format din șarpantă de lemn învelită cu tablă zincată. Compoziția fațadelor ș planul se înscriau cu ușurință în stilul eclectic al sfârșitului secol XIX. Mavrocordat care era pe atunci proprietarul unei fabrici de cărămidă și țiglă a ridicat actualul edificiu cu materiale de la propria fabrică, pe artera principală a orașului. Casa Mavrocordat era, inițial, înconjurată de un parc dendrologic, plin de arbori ornamentali și pomi fructiferi. Încăperile edificiului erau folosite de familia Mavrocordat în diverse scopuri: salonul cel mare era
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
pe atunci proprietarul unei fabrici de cărămidă și țiglă a ridicat actualul edificiu cu materiale de la propria fabrică, pe artera principală a orașului. Casa Mavrocordat era, inițial, înconjurată de un parc dendrologic, plin de arbori ornamentali și pomi fructiferi. Încăperile edificiului erau folosite de familia Mavrocordat în diverse scopuri: salonul cel mare era unul de recepție, dans și concerte, o altă încăpere era folosită pe post de seră, familia avea la dispoziție cinci camere, iar personalul, opt. Camerele principale se remarcau
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: ""Io Ștefan Voievod, cu mila lui
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
mare strană, unde e tronul Domnului. Afară, în pridvor, e un mare clopot”". În cursul secolelor XVII-XVIII, biserica din Vaslui a avut mult de suferit. La marele cutremur din 1802 turla de pe naos s-a crăpat de sus până jos. Edificiul s-a dărâmat complet în anul 1818, fiind necesară refacerea totală a bisericii. Biserica domnească din Vaslui a fost reconstruită în anul 1820 cu cheltuiala cucoanei Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica. Lucrările de reconstrucție s-au făcut după
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
în stilul arhitectonic moldovenesc din vremea lui Ștefan cel Mare. Ea are formă de cruce, cu abside laterale și absida altarului de formă semicirculară. Inițial avea și o turlă deasupra naosului, dar aceasta nu a mai fost reconstruită în 1820. Edificiul a fost construit din piatră brută, ulterior adăugându-se și piatră de talie și cărămidă, iar ca liant a fost folosit mortarul din var alb, în amestec cu cărămidă pisată. La începutul secolului al XX-lea, pereții de deasupra soclului
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
a devenit cooperativa „Tractorul roșu”. Între 1991 - 2001, mănăstirea este reînființata la inițiativa Înaltpreasfințitului Casian al Dunării de Jos.În această perioadă, mănăstirea funcționează că mănăstire de călugări, sub îndrumarea p.cuv.protos. Mihail Nare, duhovnicul Mănăstirii Buciumeni După această dată, edificiul a redevenit mănăstire de maici, stareța fiind maica Anastasia Cimbru, care, alături de mică obște de 11 maici. Întreaga activitate se revigorează, realizându-se consolidarea bisericii, restaurarea picturii, construcția unui nou și modern corp de chilii, alimentarea cu apă curentă și
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980). Bârnele de stejar ale edificiului au fost placate cu scânduri vopsite în culoarea albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. Biserica se află în prezent în faza de restaurare, înlocuindu-se acoperișul din șindrilă cu unul nou. În prezent, în această biserică se slujește
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
lăsat amprenta asupra lui. Cele șase femei care au stăpânit castelul sunt : Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată și un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu inițial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-și păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin funcția sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
a reușit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepția unui donjon, și a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcția sa însa i-a răpit tot timpul, a fost plecat și în campania italiană așa că , practic, constructorul noului edificiu a fost soția sa Catherine Briçonnet, a cărei influență și-a pus amprenta asupra alegerii locului, distribuției spațiilor și primelor decorații interioare.Bohier a murit in 1524, soția sa, doi ani mai târziu.Fiul lor a trebuit să cedeze castelul
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările castelului.În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de atunci în proprietatea descendenților săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată și poate fi vizitat doar parțial. Pentru a pătrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lăsând în dreapta "Musée de Cires" (Muzeul Figurilor de Ceară) în care 15 scene evocă istoria castelului și principalele sale personaje.La intrare, doi sfincși deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
volum de muncă și cheltuieli foarte mari, ea a progresat în ritm alert și, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toată austeritatea, s-au găsit banii necesari pentru finisaje, instalații și mobilier. Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica și a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. Printre altele a spus: «"Inaugurând astăzi acest frumos locaș, care este o podoabă a
Palatul Culturii din Ploiești () [Corola-website/Science/311761_a_313090]
-
a ridicat în anul 1745 Citadela Tiberiei. În vremea lui Daher Al Omar s-au înălțat și două moschei, Az-Zidani și Moscheea Mării (Masdjid Al Yam), care au devenit simbolul vizual al orașului. De asemenea s-au construit numeroase alte edificii publice. Daher Al Omar a adoptat o politică de largă toleranță religioasă. El a permis liberă practică a religiei creștine, inclusiv construirea de biserici noi. De asemenea a manifestat înțelegere față de comunitatea evreiască din zona pe care a stăpânit-o
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
al doilea hram - Sf. Cuvios Onufrie. Biserica "Buna Vestire" este construită din cărămidă, pe temelie din piatră de râu. Ea are plan dreptunghiular, cu o lungime de 20 metri și o lățime de 7 metri. Printre elementele de originalitate ale edificiului sunt cele trei abside aparente, marcate pe exterior de câte patru coloane. Ulterior, s-a construit și un pridvor. Inițial biserica avea trei turle din lemn de influență rusească (având forma unui bulb de ceapă), turla hexagonală de deasupra pronaosului
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
situat la 70 km de Köln și la 60 km de orașul Aachen. In localitate se află "Eifelhöhenklinik" o clinică medicală de reabilitare a unor bolnavi handicapați. Marmagen este amintit deja în timpul romanilor sub numele de "Marcomagus" în „Tabula Peutingeriana”. Edificii din perioada evului se poate aminti biserica „ St. Laurentius” care este pentru prima oară amintită în anul 1308 în „Liber valoris”. Din Marmagen provine Gustave Eiffel cel care a conceput Turnul Eiffel și Statuia Libertății din New York.
Marmagen () [Corola-website/Science/311254_a_312583]
-
prin fraze izolate, prin nuanțe ale atitudinii și ale reacției eroilor la mici întâmplări, împletite în restul acțiunii romanului. Evoluția conștiinței politice este doar o parte a evoluției generale a caracterului eroului principal. Descrierile din roman, nu se concetrează asupra edificiilor și monumentelor orașelor în care se petrece acțiunea ci asupra atmosferei orașelor. Astfel, vorbind despre Londra, naratorul afirmă: ""Drumurile serii în Londra! Le am în mine ca pe unul din cele mai mari bunuri ale vieții. În ceața ușoară a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială. este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema orașului, în partea de sus, dar și în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduiește acum o expoziție de documente, arme și obiecte care au aparținut lui Vlad Țepeș. Din punct de vedere administrativ
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
actuală are o înălțime de 27 metri și este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp cilindric cu diametrul de 9 metri lucrat din cărămidă roșie. Edificiul are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
mai spațioasă biserică de lemn păstrată în Banat: lungimea 18,60 m, lățimea 7,20 m, raza altarului 5,10 m, înălțimea pereților perimetrali 3,10 m, înălțimea până la apexul bolții 5,20 m, înălțimea turnului 9,50 m. Fundația edificiului este făcută din piatră de carieră și are un soclu scund de 0,20 m din același material, peste care sunt așezate tălpile. Pereții din bârne de gorun, construiți în sistemul „în căței", sunt tencuiți la exterior, iar la interior
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
iar la interior sunt placați cu scânduri de stejar. Pereții de vest și sud imită în relief de tencuială crucile de eroi tipice monumentelor de lemn. La cunună, îmbinările realizează cele mai mari și mai frumoase multiconsole, adevărate aripi ale edificiului. Turnul de pe pronaos are baza prismatică mult alungită, este acoperit cu un trunchi de piramidă răsturnat, având muchiile teșite, pentru a asigura trecerea de la pătrat la cerc, adică la baza bulbului în formă de pară. Învelitoarea acoperișului este din șindrilă
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
în arhitectură pentru placarea suprafețelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat. Temele oscilează între relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasă și o gamă extinsă de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereți, în palate, grădini, edificii religioase (biserici, mănăstiri), imobile și locuri publice. Cu diferite caracteristici, acest material a devenit un element de construcție răspândit în diverse țări, în Portugalia fiind asumat că un important suport pentru expresia artistică națională de-a lungul a mai mult
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
diverse țări, în Portugalia fiind asumat că un important suport pentru expresia artistică națională de-a lungul a mai mult de cinci secole. Acest material convențional e folosit pentru costurile sale reduse, și posibilitățile mari de calificare estetică a unui edificiu. e considerat azi că una din producțiile cele mai originale ale culturii portugheze, care se prezintă într-o carte ilustrata printr-o mare bogăție cromatică, nu numai istoria, dar și mentalitatea și gusturile fiecărei epoci. În prezent, azulejo e căutat
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Carnide (Lisabona) și de "Corredor das Mangas" în Palatul Național Queluz. În timpul reconstrucției Lisabonei după Marele Cutremur din 1755, proiect dirijat de Marchizul de Pombal, au apărut pe clădirile de curand construite paneluri de azulejo religios pentru a ocroti respectivele edificii de dezastrele viitoare. Secolul al XIX-lea În prima jumătate a secolului al XIX-lea producția de azulejo a stagnat și asta datorită invaziei armatei napoleoniene în Portugalia cât și datorită schimbărilor social-economice de mai tarziu. După aceea, în Lisabona
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
acantă, preluat ulterior și de capitelurile compozite. este cel mai nou dintre cele trei ordine de arhitectură ale antichității grecești. Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr. dar abia peste trei secole ajunge la forma sa canonică. Cel mai vechi edificiu cu capiteluri corintice este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400 î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin fie elemente corintice în arhitectura interioară (Tholos din Delphi, Tholos din Epidauros, Templul Atenei din Tegea), fie doar detalii ornamentale (Monumentul lui Lysicrate
Ordinul corintic () [Corola-website/Science/311963_a_313292]
-
ordine de arhitectură ale antichității grecești. Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr. dar abia peste trei secole ajunge la forma sa canonică. Cel mai vechi edificiu cu capiteluri corintice este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400 î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin fie elemente corintice în arhitectura interioară (Tholos din Delphi, Tholos din Epidauros, Templul Atenei din Tegea), fie doar detalii ornamentale (Monumentul lui Lysicrate, Ptolemaion din Samotrace, Mausoleul din Belevi). Începând din secolul al III-lea î.Hr. capitelul
Ordinul corintic () [Corola-website/Science/311963_a_313292]